Inel de trairi

    

       Cred ca nu e nevoie de prea mult sa ne dam seama ca iubim pe cineva . Ca inca iubim pe cineva. 

Mereu m-am gandit ca viata mea a inceput si a continuat precum viata multora , m-am gandit ca desi inceputul adolescentei mele a fost mai mult neplacut , ceva extraordinar se va intampla intr-o zi iar eu voi fi fericita sau voi trai ceva unic.

Inca sper ca voi intalni o persoana de care sa ma indragostesc si care sa se indragosteasca de mine , inca sper ca voi intalni o persoana care sa-mi fie prieten , macar prieten , fie fata sau baiat . Inca astept ceva care sa se schimbe.

Cateodata imi blochez privirea pe anumiti oameni , parca sper ca ei vor vorbi cu mine . Dar nu se intampla niciodata , fiecare continua sa mearga in drumul lui , stiu ca probabil nu voi mai revedea niciodata acea persoana.

Sunt naiva . Stiu asta . Dar inca sper ... asa se intampla in carti , si in anime , si peste tot . Nu-i asa ?

Atunci cand am decis ca ea sa nu mai fie in viata mea , stiam ca o sa doara , ma gandeam ca o sa imi treaca pur si simplu , ma gandeam ca o sa treaca si atat . 

Si m-am rugat sa nu ma intalnesc cu ea , mi-am impus sa nu ma gandesc la ea , sa n-o caut , sa nu-i vorbesc . Niciodata .

A fost o fractiune de secunda , mi-a spus " Buna " , se bucura sa ma vada.

Nu stiu ce simteam mai mult in momentul acela , dragoste , ura , confuzie , cred ca teama.

As fi vrut sa n-o cunosc atat de bine incat sa-mi dau seama dupa tonul vocii starea ei , as fi vrut sa nu se bucure , as fi vrut sa nu ma bucur .

Apoi era doar cu cateva randuri in fata mea , as fi vrut sa vina la mine sa vorbim , sa stiu ce mai face , as fi vrut sa tin de mana persoana care candva mi-a fost cea mai buna prietena , singura mea prietena adevarata , singura persoana de care am fost vreodata obsedata . Inca o iubesc . As fi vrut sa pot sa plang , sa plang pentru ca am luat decizia asta , pentru ca asa e mai bine , pentru ca eu nu merit pe cineva ca ea , pentru ca ea nu are nevoie de cineva ca mine.

E la fel ca intotdeauna , frumoasa , perfecta . Are acelasi efect asupra mea , e aceeasi fiinta pe care nu pot niciodata sa o ajung , e mereu , tot timpul , ceea ce eu vreau sa fiu.

E persoana care se bucura sa ma vada desi m-am purtat jalnic cu ea , e persoana care m-a iubit si e persoana care m-a cunoscut candva si m-a iubit in continuare.

Credeam ca liceul imi va face viata minunata , credeam ca voi avea prieteni , ca voi slabi , ca voi fi frumoasa , ca o sa ies afara si ca astfel , tot ce-am fost candva o sa dispara , toate clipele cand am fost singura o sa fie doar o amintire urata , iar ea , speram sa pot candva sa stau in fata ei fara sa-mi fie rusine de mine , fara sa-mi doresc asa mult sa fiu ea . 

Dar nu . 

Sunt singura , de atata vreme si am o viata atat de posaca.

Ma simt obosita desi nu fac nimic , imi gasesc refugiul in mancare , oamenii cu care voiam sa fiu prietena ma mint in fata si nu le pasa de mine , nici nu ma saluta , nu pot sa primesc in inima mea persoana care vrea sa-mi fie alaturi iar Pafi , singurul om in fata caruia pot sa mai vorbesc despre aceasta "eu" pe care nici n-o mai cunosc .. e atat de departe si cateodata , nici macar cu el nu mai sunt in stare sa discut.

Am devenit rece si nepasatoare , nu-mi pasa ca ma transform in ceva urat , ca ma ingrasi si ca ma inchid in mine , ca ma izolez , ca nu vreau persoane in jurul meu . Nu-mi pasa ca nici nu vreau sa mai citesc , sa mai desenez sau sa ma uit la ceva . Imi doresc sa dorm si atat . 

Ma duc la scoala doar pentru ca trebuie , invat doar pentru ca mi-e rusine de parintii mei daca nu o fac , desi am zis ca o sa repar cinciul de la fizica si sasele de la chimie , habar n-am cum . Nu vorbesc cu nimeni . Nu ma iubeste nimeni . Iar persoanele pe care eu le iubesc , nu pot sa le am , e atat de complicat.

N-am simtit Craciunul , vine revelionul , urasc revelionul , urasc inceputurile noi , urasc sa fiu singura la fiecare inceput de an , ma urasc pe mine si m-am saturat sa astept aceasta viata buna.

Nu asta speram sa se intample , nu vreau sa fac nimic sa schimb ceea ce traiesc .

Sunt asa....

Am inceput sa port inelul de la ea , ma face sa o simt aproape , ma face sa cred ca a lasat in el putin din norocul pe care-l are..

Ascunsa.