( :

" De atata vreme-mi merge prost ca am impresia ca mi-e bine. " 

Intr-adevar , "bine"  e doar o impresie , doar un cuvant care nu descrie aproape niciodata adevarata noastra stare . 

Credeam ca nu-mi mai pasa de D. , credeam ca in ziua aia de iulie am lasat totul in urma , am renuntat , dar singurul lucru pe care l-am facut atunci a fost sa ma mint , il iubeam pe D. si probabil inca il mai iubesc . Imi placea sa vorbesc cu el prin sms-uri cand nu aveam net , imi placea sa simt ca ii pasa cuiva de mine , pana am inceput sa ne certam dintr-un motiv stupid , din cauza unui orgoliu de fier , din cauza unor neintelegeri .

Ne-am certat , n-am vorbit iar cand am vorbit a doua oara ne-am certat din nou si cearta s-a terminat cu " Sa ai o viata placuta " si " Ai grija de tine " .

El ? Nu stiu , probabil s-a uitat la vreun meci dupa aceea . Eu ? Eu am plans pana la 2 noaptea , eu il rugam pe acel Dumnezeu care stiu ca a vazut tot sa ma ajute , sa-mi dea un semn , sa-mi spuna ca nu m-a uitat , nu s-a intamplat asta.

Ma intrebam apoi oare cu ce-am gresit de am meritat asa o vara , de ce am meritat toate astea ...

Imi e dor de acel Pafi care imi spunea ca ma iubeste , de acel Pafi care ma intelegea , care ma asculta si caruia ii pasa de mine , dar bineinteles , lucrurile astea nu dureaza prea mult , oamenii te uita iar mai devreme sau mai tarziu raman doar niste oameni cu care vorbesti banalitati .

Nimanui nu-i pasa de tine , poate doar parintilor si lui Dumnezeu , chiar daca pe moment pare ca nu te mai iubeste deloc.

Am citit niste convorbiri , D. ii zicea unui tip ca atunci cand i-am zis ca totul incepe sa fie o gluma proasta s-a enervat si a incetat sa-i mai pese.

Zambesc , e incredibil cum unii oameni pot spune " gata , nu-mi mai pasa " si sa se intample chestia asta in secunda urmatoare ..Oare nu inseamna ca nu le-a pasat cam niciodata ? E incredibil cum eu am fost vinovata pentru toate , cum nici macar nu recunoaste ca ... nu eu sunt cea vinovata , nu in totalitate , e incredibil cum am ajuns sa fiu in plus si cum acum nu mai vrea sa mai vorbim . Tot el nu mai vrea , tot el ..

Si cu mine cum ramane ? 

Nu ramane nimic... Ma pun in pat la 2 noaptea si plang , vreau sa vorbesc cu Dumnezeu , si ce sa-i spun ? Nu pot sa formulez , sunt dezamagita si singura si atat de furioasa pe tot ce s-a intamplat . L-am rugat sa-mi dea un semn , dar probabil ca si Dumnezeu m-a uitat , nu mai simt nimic , doar durere . Candva probabil eram optimista si ma simteam plina de fericire , fericire dumnezeiasca , mai ales atunci cand eram trista , Dumnezeu ma ajuta..

Stiu , nu sunt in stare sa judec , nu sunt in stare sa  comentez , stiu ca are un plan bun , de fapt nu stiu , dar incerc sa aflu...Nu abord des teme religioase , dar chiar si asa..

4 dimineata 

Plang , imi vajaie capul , ma ustura ochii , imi doresc doar sa adorm , nu reusesc , o multime de ganduri , imi vine in cap ideea sa ma gandesc la ceva frumos , dar la ce ? Imi vine in minte o pasune cu flori , ma concentrez pe ea , nu reusesc , ma duc la baie , ma spal pe fata si ma ghemuiesc in coltul ala de perete ... plang , oare la ce ora am adormit ? 

Nu stiu , stiu doar ca m-am trezit de o suta de ori si tot asa .. arat oribil azi.

Ma intrebam aseara daca toate clipele alea de fericire merita atatea lacrimi , atata dor .. N-as fi plecat de langa D. pentru nimic in lume , a zis ca sunt urata , a zis ca sunt grasa , m-a ranit de atatea ori si totusi am ramas acolo , sa-i port de grija , azi nu mai sunt , pentru ca m-a invitat sa plec . 

Am gresit cu unele lucruri...am gresit cateodata , dar mie mi-a pasat mereu , mie mi-a pasat poate prea mult..

Eu nu am vrut sa accept , m-am intrebat cum ramane cu scrisorile mele ? Poate el le-a aruncat dar eu am pastrat in suflet fiecare emotie , cum ramane cu drumurile mele spre orasul lui , cum ramane cu toate emotiile, cu toate amintirile ? 

Nu ramane.

Nu mai am nimic de zis , am rabdat mult , mult prea multe lucruri din partea multora si poate as mai fi rabdat dar se pare ca nu mai pot sa raman , nicaieri . 

Ascunsa.