miercuri, 11 septembrie 2013

( :

" De atata vreme-mi merge prost ca am impresia ca mi-e bine. " 

Intr-adevar , "bine"  e doar o impresie , doar un cuvant care nu descrie aproape niciodata adevarata noastra stare . 
Credeam ca nu-mi mai pasa de D. , credeam ca in ziua aia de iulie am lasat totul in urma , am renuntat , dar singurul lucru pe care l-am facut atunci a fost sa ma mint , il iubeam pe D. si probabil inca il mai iubesc . Imi placea sa vorbesc cu el prin sms-uri cand nu aveam net , imi placea sa simt ca ii pasa cuiva de mine , pana am inceput sa ne certam dintr-un motiv stupid , din cauza unui orgoliu de fier , din cauza unor neintelegeri .
Ne-am certat , n-am vorbit iar cand am vorbit a doua oara ne-am certat din nou si cearta s-a terminat cu " Sa ai o viata placuta " si " Ai grija de tine " .
El ? Nu stiu , probabil s-a uitat la vreun meci dupa aceea . Eu ? Eu am plans pana la 2 noaptea , eu il rugam pe acel Dumnezeu care stiu ca a vazut tot sa ma ajute , sa-mi dea un semn , sa-mi spuna ca nu m-a uitat , nu s-a intamplat asta.
Ma intrebam apoi oare cu ce-am gresit de am meritat asa o vara , de ce am meritat toate astea ...
Imi e dor de acel Pafi care imi spunea ca ma iubeste , de acel Pafi care ma intelegea , care ma asculta si caruia ii pasa de mine , dar bineinteles , lucrurile astea nu dureaza prea mult , oamenii te uita iar mai devreme sau mai tarziu raman doar niste oameni cu care vorbesti banalitati .
Nimanui nu-i pasa de tine , poate doar parintilor si lui Dumnezeu , chiar daca pe moment pare ca nu te mai iubeste deloc.
Am citit niste convorbiri , D. ii zicea unui tip ca atunci cand i-am zis ca totul incepe sa fie o gluma proasta s-a enervat si a incetat sa-i mai pese.
Zambesc , e incredibil cum unii oameni pot spune " gata , nu-mi mai pasa " si sa se intample chestia asta in secunda urmatoare ..Oare nu inseamna ca nu le-a pasat cam niciodata ? E incredibil cum eu am fost vinovata pentru toate , cum nici macar nu recunoaste ca ... nu eu sunt cea vinovata , nu in totalitate , e incredibil cum am ajuns sa fiu in plus si cum acum nu mai vrea sa mai vorbim . Tot el nu mai vrea , tot el ..
Si cu mine cum ramane ? 
Nu ramane nimic... Ma pun in pat la 2 noaptea si plang , vreau sa vorbesc cu Dumnezeu , si ce sa-i spun ? Nu pot sa formulez , sunt dezamagita si singura si atat de furioasa pe tot ce s-a intamplat . L-am rugat sa-mi dea un semn , dar probabil ca si Dumnezeu m-a uitat , nu mai simt nimic , doar durere . Candva probabil eram optimista si ma simteam plina de fericire , fericire dumnezeiasca , mai ales atunci cand eram trista , Dumnezeu ma ajuta..
Stiu , nu sunt in stare sa judec , nu sunt in stare sa  comentez , stiu ca are un plan bun , de fapt nu stiu , dar incerc sa aflu...Nu abord des teme religioase , dar chiar si asa..

4 dimineata 

Plang , imi vajaie capul , ma ustura ochii , imi doresc doar sa adorm , nu reusesc , o multime de ganduri , imi vine in cap ideea sa ma gandesc la ceva frumos , dar la ce ? Imi vine in minte o pasune cu flori , ma concentrez pe ea , nu reusesc , ma duc la baie , ma spal pe fata si ma ghemuiesc in coltul ala de perete ... plang , oare la ce ora am adormit ? 
Nu stiu , stiu doar ca m-am trezit de o suta de ori si tot asa .. arat oribil azi.
Ma intrebam aseara daca toate clipele alea de fericire merita atatea lacrimi , atata dor .. N-as fi plecat de langa D. pentru nimic in lume , a zis ca sunt urata , a zis ca sunt grasa , m-a ranit de atatea ori si totusi am ramas acolo , sa-i port de grija , azi nu mai sunt , pentru ca m-a invitat sa plec . 
Am gresit cu unele lucruri...am gresit cateodata , dar mie mi-a pasat mereu , mie mi-a pasat poate prea mult..
Eu nu am vrut sa accept , m-am intrebat cum ramane cu scrisorile mele ? Poate el le-a aruncat dar eu am pastrat in suflet fiecare emotie , cum ramane cu drumurile mele spre orasul lui , cum ramane cu toate emotiile, cu toate amintirile ? 
Nu ramane.
Nu mai am nimic de zis , am rabdat mult , mult prea multe lucruri din partea multora si poate as mai fi rabdat dar se pare ca nu mai pot sa raman , nicaieri . 

Ascunsa.


4 comentarii:

  1. Uneori trebuie să ne obișnuim cu gândul că anumite persoane pleacă din viața noastră și..

    RăspundețiȘtergere
  2. Persoanele tot o să ne părăsească. O să ne lase singuri, confuzi, frustrați și cu dureri de cap. Noi trebuie să învățăm cum să încercăm să ne schimbăm viața. Nu zic treci peste. Nu poți. Cine poate?
    Plângi. Plângi cât de mult vrei. Plângi până explodezi, sună pe cineva și plânge-i la telefon. - Ți-aș da numărul meu să-mi plângi mie, dar de ce ai suna o necunoscută?
    Serios, plângi. Nimic nu o să te facă ok dacă nu scapi de toată presiunea.
    Și după ce plângi, fă-ți curat în suflet. Începe un an nou. O să ai colegi noi, și dacă vei vrea o să începi o viață nouă.
    succes.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc , la fel si tie , nu-ti face griji , nu-mi pasa cat de "necunoscuta" esti dar nu simt nevoia sa vorbesc cu nimeni momentan.

      Ștergere

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu

Aminteste-ti :

Aminteste-ti :

Rasfoiesc :