21 august

" And in my dreams, I will always find my way back to you. " 

Ce ravasitor a trecut timpul peste noi si peste aceasta poveste care mi-a fost luata de dinainte s-apuc s-o citesc. Ce goale, ciudate si lipsite de sens imi par acum zilele pe care le-am trait alaturi de tine si care acum sunt doar niste numere intr-un caldendar plin de nimicul clipelor pe care le cuprinde. 
Am mintea plina de ganduri si inima plina de trairi dar ce conteaza cand mi-e toata viata goala? Sunt absenta din mine insami dar ce-mi ingreuneaza fiinta este, de fapt, absenta ta. 
Mai stii ce frumos am trait acel 21 august cand nu-mi pasa de viitor si nu ma mai gandeam la trecut caci, pentru prima oara in viata, eram atat de multumita de prezent ? 
Ti-ai amintit oare azi, cand a mai apus un an din existenta noastra neinsemnat, de acea zi cand, fiind noi insine, unul langa altul, parea cel mai important lucru din lume ? 
Ce pustie era plaja si ce plina-mi era inima, si ochii de tine si mana mea in mana ta si te iubeam asa cum erai si ma iubeam asa cum am fost si nu mai conta nimic din haosul meu, din haosul lumii si al marii, cand mi-era sufletul intr-o liniste deplina.
Azi traiesc o cu totul alta liniste. Tac si mi-e groaza de cuvinte si de tot ce se afla-n jurul meu. E o liniste atat de diferita..o liniste ce suna a pustiu, linistea unui loc in care nu mai vine nimeni, de-o singuratate ce copleseste si ofileste tot.  Mi se inunda mintea de toate lucruile pe care nu mai am puterea sa le spun si care ar fi, oricum, in zadar. Nu mi-a mai ramas decat sa tac, nestiind incotro s-o apuc si ce drum m-ar mai duce la tine sau daca mai are un rost sa te consider pe tine, o ultima destinatie a mea ? 
Azi, la un an departare de frumusetea acelei zile, totul pare plin de praful unui an lipsit de bucuria pe care mi-ar datora-o, de altfel, tineretea. Am vazut azi cafeneaua in care ne-am scris povestea si
 ne-am aflat iubirea. E inchisa si ea, ca o ironie a sortii. Dar ce rost ar fi avut sa mai fie acolo, cand nu mai suntem noi, sa o umplem. Iar canapeaua pe care stateam zace  undeva in spate, asteptandu-i pe altii mai norocosi ca noi, sa-si formeze acolo destinul, unul care lor nu le va aduce ce mi-a adus mie, lipsa de tot ceea ce-mi oferea sentimentul ca traiam si ca iubeam s-o fac. 
Sunt obosita, satula, plina de amar . Imi lipsesti tu, tot ce-am avut si toate lucrurile pe care le-am fi putut avea. Sunt intr-un moment al vietii mai putin fericit iar tu nu esti singura cauza a acestei disperari launtrice insa seara, dupa o alta zi plina de apasari lumesti si interioare, merg pe strada pustiita de intuneric si mi se scurg incet lacrimi ce-au mocnit in mine mult prea multe ore. Si ma gandesc la tine, la noi. Ma gandesc ce-ar fi fost daca ne-am fi gasit intr-un alt timp, intr-o alta viata in care as fi putut sa te gasesc undeva acasa sau intr-un loc oarecare, pe undeva prin oras. Ce-ar fi fost daca dupa astfel de zile istovitoare, goale de orice forma de iubire, lipsite de orice fel de daruire sufleteasca sau implinire, ti-as fi putut da un telefon, sa ma calmez auzindu-ti vocea. Cum ar fi fost daca ne-am mai fi dus odata la Costinesti, daca dupa tragicul vietii ai fi fost acolo, ca un ultim refugiu al meu ?
Dar viata s-a gandit sa faca altfel pentru noi iar azi, cand gandurile despre tine imi pricinuiesc doar nefericire, imi dau seama ca trebuie sa te las in urma.
Iar timpul va trece, anii se vor risipi, exact cum a facut acesta din urma si se vor narui sub talpile vremii toate locurile in care am fost si toate lucrurile pe care le-am simtit. Iar noi vom fi doar o poveste pe care ne-a smuls-o timpul, mult prea devreme, din paginile sortii . Vei fi un alt baiat pe care l-am cunoscut candva, pe care le-am iubit si cu care am vorbit asa cum stiam s-o fac doar cu mine insami. Eu voi fi o alta fata de care-ti vei aminti uneori, cand vei fi probabil singur dar despre care nu vei vorbi niciodata, de amarul ce-a mai ramas dupa ce ne-am lasat, pe noi insine, in urma . Vom fi doar doi oameni care au fost candva legati de o zi de 21 august pentru care acum e deja prea tarziu. Iar eu voi incerca sa-ti mai simt  prezenta zi de zi, de oriunde m-as afla si orice as face, intrebandu-ma cum ar fi fost de te-as mai avea o data, de te-as intalni din nou, intr-o vreme cand nici timpul, nici viata, nu s-ar impotrivi a ceea ce trebuia sa fie..

Ascunsa