In seara asta

" I keep everything inside . " 

Scriu in minte si-mi dau inima toata doar sa gasesc un cuvant , o litera , orice .. care sa simt ca-mi apartine , ca ma intelege , ca sunt , si eu  , ceva .
Mi-e greu acum iar aroganta mea neclintita nu indrazneste , nici macar , sa accepte acest lucru . Lucrurile sunt inexplicabile si nu fiindca ar fi complexe ci fiindca eu sunt incapabila , obosita si , probabil , trista . 
Ma gandesc aiurea la tristetea mea si ma coplestete un sentiment profund de dezgust pentru ceea ce sunt azi , pentru ceea ce-as fi putut sa fiu dar , cumva , nu sunt .  Nu mi-e insa inima atat de plina de durere pe cat mi-e mintea , si viata toata , de furie . 
Toate-mi par triste si grele , o viata pe care nu-mi permit si nu vreau sa o traiesc in acest fel . Egoismul meu salbatic imi chinuie sufletul inca de la radacinile lui , ma uit la durerile altora , ma uit la mine si inca indraznesc sa fiu trista . Mi-e groaza de propria-mi viata , de oameni , de teme , de prea multe teme si de mine insami . Si cel mai groaza mi-e  de toate cuvintele a caror forma nu o mai gasesc dar care zac si ard in mine .
 Scriu doar fiindca o alta salvare nu am iar altceva nu stiu sa fac , fiindca o singuratate salbatica m-a coplesit , de parca ar vrea sa se razbune pentru toate zilele in care am evitat , cu desavarsire , sa accept o astfel de situatie. 

In seara asta , totusi , mi-ar face placere sa plang . Sa citesc lucrurile pe care le-am scris intr-un haos complet dar pe care , din bun simt fata de mine insami , nu le-am facut publice . Nu-mi doresc metafore , cuvinte eminesciene sau sinonime complexe la cuvinte oricum mult prea simple . Imi doresc doar sa fiu atat de slaba incat maine , cand ma voi trezi cu vesnica dorinta de a dormi pentru totdeauna , sa fiu , in continuare , trista . 
Si mi-ar placea sa fiu trista intr-o neintrerupere totala , sa nu vad pe nimeni , sa nu aud nimic , sa stau si sa scriu despre cum n-am mai fost trista de mult . 
Ori poate am fost trista din totdeauna caci zilele in care mi-am gasit , cu adevarat , pacea , n-au fost nesfarsite insa a fi trist imi pare acum o gresala . O indrazneala pe care nu mi-o permit , o abatere de la ceea ce am devenit , rece , puternica , mandra . Si o persoana mai buna , cel putin , mi-ar fi placut sa cred ca sunt , ca am devenit , ca voi fi ... nu mai stiu .

In seara asta , insa , mi se pare grea viata , de parca as fi intr-un film de adolescenti cu o drama de slaba calitate . Umorul mi-e sec iar inima mi-e prea plina de lucruri goale . Nu inteleg nimic din jur , nici macar lucrurile groaznic de evidente . Ma fac ca nu cunosc , ma plimb intr-o ignoranta si-o reflectare continua spre nimic semnificativ . Am in cap o lume care ma ajuta sa traiesc in cea in care sunt de fapt , in rest , sunt o persoana practica , plictisitoare , a carei viata e un du-te-vino de nimicuri . Imi vine sa rad de propria-mi tacere si galagie sufleteasca . 
N-am sa fiu o victima a vietii pentru nimic in lume , imi place viata si mai mult de atat iubesc sa fiu tanara , eu si viata ne luam oarecum la tranta , dar cand obosim , suntem prieteni de drum . E un joc de incercari , cine pe cine , in seara asta cred ca e ea pe mine .
Nu fiindca as renunta , nu-mi sta in fire , ci fiindca am o lupta de castigat cu mine insami , aceea de a recunoaste ca nu sunt nici pe departe vreun zambet , ca sunt speriata pana in maduva oaselor de lucruri pe care nici nu le-am trait , ca daca mi-ai da un motiv mic , as plage pentru toate cele pentru care n-am facut-o inca . Ca sunt singura si ca , cumva , nu-mi mai place .
 Nu citesc , nu scriu , invat superficial sau deloc , mananc mult in timp ce ma gandesc la cat de trist e  sa fi trist . Apoi rad , din cauza evidentelor mele probleme de personalitate , din cauza faptului ca mi se pare amuzant sa te gandesti cat de trist e sa te gandesti ca esti trist .

In seara asta , sunt trista si atat .. pentru prea multe lucruri pe care n-am puterea sa le mai scriu , pentru prea multe sentimente de care nu vreau sa ma mai ascund . 

Ascunsa