M-am ferit de-a lungul timpului sa scriu aici despre asta ..
Pentru ca am vrut sa fie un loc in care
ea sa nu apara .. sa fie un lucru pe care sa-l am doar eu . Suna egoist ?
Probabil.., doar ca , este ceva dupa care sufletul meu a tanjit intotdeauna . Nu stiu de ce , cred ca asa e felul meu de a fi .
In ultima vreme .. m-am ferit de ea . M-am speriat ieri de propria mea fiinta , pentru ca , eram in clasa aia , si am vazut-o intrand pe usa , la fel de perfecta ca intotdeauna , cu nasul ei vesnic rosu de la frig , si m-am panicat . Nu inteleg de ce .. nu era nici un motiv sa se intample asta , dar , m-am panicat , tot ce-mi ziceam era :
Nu te aseza langa mine , nu te aseza langa mine , nu te... s-a asezat
aseza langa mine !
Cred ca a ajuns sa-mi fie frica de ea .
Au fost 9 ani , 9 ani in care am privit-o ca pe o icoana , 9 ani in care ea era sora mea si as fii dat orice fel de lucru / om / zi pentru ea . Chiar am iubit-o , acum nu stiu , o parte din mine o iubeste , una o uraste . Stiti cum.. e greu de inteles , e un complex de inferioritate pe care l-am avut de-a lungul timpului .
Probabil ca pana acum mi-a fost frica/rusine s-o recunosc , probabil ca pana acum eram prea inocenta sa constientizez asta , probabil ca acum s-a umplut paharul .
Nu mi-a facut nimic . Tocmai asta e problema .
N-am nici un motiv sa ma feresc de ea ..
Si tocmai asta e problema..
N-am nici un motiv.
E perfecta .
Si tocmai asta e problema .
E doar ca .. ea a fost mereu mai buna , ea e mai buna , in ochii mei ea e si va ramane perfecta , ea e precum un munte .. eu sunt doar un podis . Ea a avut mereu tot ceea ce mi-am dorit eu . Ea are tot ceea ce-mi doresc eu .
Are un frate mai mare , un tata amuzant , o mama intelegatoare , libertate , orice om pe care-l vrea prieten , orice tip care-i place , frumusete , inteligenta , credinta , bunatate,mananca cat vrea si nu se ingrasa , totul .
Nu stiu.. cred ca toti ne-am facut un ideal .. nu stiu ce e pentru voi un om incredibil , dar pentru mine , ea este tot ce inseamna.. nemaipomenit .
E .. unica , e atat de frumoasa .. cu ochii ei verzi si parul ei lung si talia subtire si pielea alba , fina .. e desteapta si prudenta si .. si nu stiu , mereu am admirat-o , cred ca de la admiratie s-a ajuns la invidie .. Dar niciodata n-am avut eu ceva ce ea sa nu aiba , niciodata n-am fost eu si apoi ea , toata lumea a preferat-o mereu pe ea , care e atat de calma , si amuzanta , ea nu se enerveaza si nu tipa si ea are tot ce eu vreau .Toti acesti prieteni virtuali..sunt mai buni , pentru ca sunt doar ai mei..Eu mereu mi-am dorit , sa am un prieten doar al meu , un om care sa ma iubeasca pe mine , nu pe ea , un om care sa ma puna pe mine pe primul loc..si unde e ea , asa ceva nu e posibil..Internetul insa , e ceva ce-mi ofera..ceva doar al meu , desigur ca asta e doar o perdea , poate ca tin la oameni care nu dau nici doi bani pe mine din partea cealalta a monitorului..dar ma simt mai in siguranta asa..
E greu sa explic , e un sentiment ciudat , a fost prietenie , acum fug de ea . Eu pierd . Pentru ca e o persoana minunata .. are un suflet mare si.. chiar cand am crezut ca sunt eu mai buna la ceva , a aparut ea si m-a intrecut cu mult .. Si oarecum , ma simt ranita . Pentru ca am pierdut o prietena , dar in acelasi timp continui sa stau mereu in umbra ei .
Ea intotdeauna a avut teluri mai inalte , ei intotdeauna i-a reusit , a fost mai ambitioasa..si mai norocoasa . Si da , am fost invidioasa atunci cand eu invatam doua ore la o lectie si luam 9-10 , iar ea invata aceeasi lectie intr-o pauza si lua 10 . Am fost rusinata de mine mereu cand m-am gandit la ea , mereu cand ea a fost acolo.Si cand m-am uitat in oglinda , mereu am zis " ce n-as da sa fiu ca ea " . Si atunci .. cand a fost acea noapte pe care am scris-o aici :
Vise ascunse , in acea seara , ea era ..atat de frumoasa si perfecta , iar eu , eu abia asteptam sa ajung acasa si sa plang , sa visez la cum as fii eu daca as fii ea .
Nici nu stiu.. sunt atat de multe amintiri si atat de multe lucruri pe care as vrea sa le scriu aici , acum , pentru ca nu vreau sa mai scriu despre ea altadata . Insa nu-mi vine nimic in minte , pur si simplu imi pierd ideile..
Ea devine din ce in ce mai buna la mate , cu siguranta ea va intra la liceul dorit .. si daca acum 1 an tot ce-mi doream era sa fiu la acelasi liceu cu ea , acum tot ce-mi doresc este sa scap . E prea minunata , in ochii mei ea nu are defecte , nu am ce sa-i reprosez .. nu e nici un motiv care m-ar face sa vreau sa plece..dar , asa sunt eu , intr-un mod care nu-mi place , intr-un mod in care ea nu este .
Ma doare..ea poate sa faca orice , chiar a invatat mate intr-un timp asa de scurt , chiar imi explica unele exercitii.. e atat de minunata , asa cum eu nu voi fii niciodata .
Cred ca prietenia noastra s-a sfarsit cand am incetat sa ma interesez de ea , cand am refuzat sa-i spun secretele mele.. Mi-a fost rusine . Mi-a fost rusine sa-i zic de D. , de Pafi , de voi , de mine .
Si de ce ?
Asta e viata mea , n-ar trebui sa-mi fie rusine.. dar , mi-ar fii rusine sa-i spun ca eu nu pot sa-mi fac prieteni reali , pentru ca eu nu pot sa ma indragostesc de cineva de aici , pentru ca eu nu pot sa nu ma mai plang .. pentru ca eu nu pot sa fiu ca ea , adica minunata .
Stiu ca daca i-as fii zis , de D. , de tot , poate mi-ar fii fost mai usor , ea n-ar fii ras , e o persoana prea buna , stiu ca m-ar fii sprijinit..dar..imi era teama , blog-ul asta .. imi dau seama , o inlocuieste pe ea . Aproape tot ce i-as fii zis ei scriu aici , suna ciudat .. dar simt ca blog-ul asta e ea .. mi-e frica sa nu renunt la el din cauza asta .
Eu fug de ea .
Ma puteti intelege ?
Ea ... a gasit manastirea aia , de fapt , manastirea a gasit-o pe ea , si acum , se duce mereu acolo , si are prieteni noi , are un iubit minunat , sufleteste in special . E inconjurata de oameni care-l iubesc pe Dumnezeu , si noi stim ca El e cel mai important..in primavara se duce cu ei la Paris . Paris ?! Va dati seama ce viata are..vreau sa spun , eu nici macar n-as indrazni sa visez la o astfel de calatorie..Nu ma simt neindreptatita de El , stiu ca ea merita , si urasc la mine faptul ca nu pot sa ma bucur mai mult pentru ea..doar ca .. as fi vrut si eu , tot ce are ea ..
Niciodata nu m-am vazut pe mine din cauza ei , poate ca de asta fug de ea , dar nu , n-am dreptul sa o acuz pentru ceva , nu ma vad pe mine din cauza mea .
Cred ca Dumnezeu e dezamagit de mine in momentele astea.. A 10-a porunca zice:
"Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau . "
Imi pare rau , dar eu imi doresc tot ce are ea .
P.S : Stiu , kilometric , dar , chiar trebuia .
Ascunsa .