marți, 20 noiembrie 2012

Suflet tradator .. -Bucuresti-

  Mi-e rau . Mi-e atat de rau . Simt un gol in stomac , nu stiu daca e din cauza starii mele prabusite sau pentru ca am mancat prea mult in autocar. Habar n-am.. Cred ca e timpul sa povestesc , sa povestesc despre D. ...
Pe D. l-am cunoscut acum aproape sase luni , pe internet ... Nu va vreau criticile , stiu ce gandesc multi dintre voi , si eu gandesc la fel . Sa te indragostesti la distanta , sau sa ai o relatie e chiar stupid , fals si fara sens ..Asa credeam , si chiar ma amuzam de cei ce sustineau sus si tare ca se iubesc si bla , si imi merit soarta . Dumnezeu , bun si drept , mi-a aratat ca poate nu minteau cei ce ziceau ca se iubesc , chiar si la distanta ..si cu timplu l-am cunoscut pe acest idiot diferit . Cei ce imi citesc blog-ul stiu postarea respectiva. Eu nu , eu nu cautam dragoste , nici pe departe , a fost o simpla intamplare si singuratatea m-a implorat cu lacrimi de gheata sa-mi fac prieteni noi . Curiozitatea imi ardea fiecare urma de eu , fiecare bucatica de suflet imi cerea cunoastere , o cunoastere ce nu o pot afla din carti . Si am continuat sa vorbim , si nu stiu cum si de ce s-a intamplat , dar brusc au inceput sa-mi apara omizi in stomac , iac , detest insectele..Si apoi , apoi s-au transformat in fluturi , am inceput sa zambesc gandindu-ma la el , sa ma trezesc si sa adorm cu gandul la el , sa fiu geloasa , sa plang si asa mi-am dat seama ca ceea ce ma raneste dar in acelasi timp ma bucura cel mai mult a aparut..Si anume , dragostea . Ei bine , s-a intamplat , si mi-am primit pedeapsa , am primit o suta de pumni pentru tot ce am judecat gresit despre aceasta dragoste indepartata (la propriu ) . D. este din Bucuresti , D. stie ca am fost acolo azi si asa cum ma asteptam , nu i-a pasat , nu m-a intrebat unde ma duc sau ce fac..Dar eu , eu am fost coplesita de ceva ce nu am mai intalnit pana acum . L-am simtit de un infinit de ori mai aproape de mine , m-am chinuit sa memorez fiecare cladire , fiecare frunza , fiecare pasare , fiecare semafor...In fiecare persoana il vedeam pe el , Alexandra statea pe loc si vorbea inconstienta cu persoanele din jur , sufletul meu insa nu-mi mai e in trup . A plecat , departe . Sunt acasa  , din pacate . Nu ma intelegeti gresit , imi iubesc nespus orasul , si tot ce tine de el,  dar sufletul meu iubeste acum mai mult Bucuresti-ul . Creierul a pus un lant pe el , de mult timp , dar s-a rupt , sufletul l-a cautat,a cautat iubire , egoist ca intotdeauna m-a lasat ca o marioneta cu sforile taiate . Mi-a fost iar infidel si m-a parasit , m-a inselat cu emotii ce ma fac sa tremur . Clipeam lung si speram sa ma intorc si sa-l vad . Doar eu , doar eu sa-l vad , el sa nu ma vada . 
Mi-am cautat cu ochii si cu mintea sufletul printre acele cladiri inalte , prin muzeu , prin magazine , dar nu e nici unde .. Vroiam atunci sa plec , sa alerg spre nicaieri si sa-l strig pe D. , si sa-l caut , sa-l invalui cu privirea si sa-l simt langa mine , doua minute ar fi fost de ajuns..ar fi fost suficient cat sa ma hranesc mult timp cu ceva real , caci vise nu mai vreau , incep sa fiu dezgustata de ele , de tot . Mergeam pe acel asfalt si-l vedeam mai special , incercam sa-mi imaginez cum el a calcat pe acolo desi exista posibilitatea sa stea in cu totul alt capat al acelui enorm oras...Dar a fost langa mine , a fost asa de aproape . Stiu , sunt copila , sunt nebuna si idioata . Stiu , stiu , cu adevarat stiu , dar ce sa fac ? Ce sa fac ? Cui sa-i spun , doar blog-ul asta ma mai elibereaza de aceasta infinita greutate . Se zice ca asa e dragostea , insa nu-mi place . Eu , il am in gandul si in sufletul meu in fiecare secunda in care respir aer sarat , pentru cateva ore a fost aer mai dulce , dar tot aer . In fiecare privire , cuvant , emotie , lacrima , zambet , postare..in tot ce inseamna eu , el e aici .  Dar pentru el nu cred ca exist... asa e dragostea ? Atasata de o emotie tinuta in suflet , singura incatusata de vise si nici o speranta , lipsita de o copilarie care ar trebui sa existe inca ?! Cine ma scuteste de toate astea ? Eu sau dragostea ? El n-are nici o vina , stiu.. As scrie , incontinu , dar deja postarea devine lunga si plictisitoare ... Oricum cuvintele nu le gasesc , am simtit azi ceva nou , nu stiu daca e trist sau nu , dar acum ma doare , rau si serios. Durerea din stomac s-a mutat in capul pieptului , ma simt palida si am un gust amar pe buze , imi vreau sufletul inapoi . In seara asta , vreau sa privesc luna asa cum se vede mereu de la geamul meu , din orasul in care am crescut.. Dar sufletul  inca hoinareste prin Bucuresti , tradator... de ce nu sta cu stapana lui ? De ce tin acest mic fulg de nea in mine de atatia ani si el totusi ma paraseste cu prima ocazie? De ce am facut atatea sa il satisfac si el , el iubeste pe oricine numai pe mine nu , i-am oferit tot ce am putut mai bun , emotii , vise care poate imi raneau creierul si constiinta , am facut totul pentru el , si a plecat.. Nu e aici , nu-l simt , imi e rau .. imi e infiorator de frica . De ce ? Nu stiu.. Vino acasa, te rog...
P.S : Scuze daca aceasta postare e total alambicata si de neinteles..dar e greu sa scrii cand esti doar tu , nu si sufletul..

19 comentarii:

  1. Eu cred ca dragostea nu cunoaste limite sau hotare.

    RăspundețiȘtergere
  2. Si mie mi se pare imposibil sa te indragostesti pe net... dar daca tu spui ca se poate, te cred :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Sorana . Intr-adevar , nici mie nu mi-a venit sa cred ca chiar eu patesc asa ceva ! Eu care credeam ca nu poate sa fie adevarat , dar te asigur ca tot ce am scris e real..desi pare scris de o nebuna , e chiar adevarat . Nu-ti doresc asa ceva..cel putin nu genul de "dragoste la distanta " pe care o traiesc eu acum..

      Ștergere
  3. Pot să te întreb ceva?
    El ce„simte pentru tine?
    Ce reprezinți pentru el?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu.. ti-as zice , dar n-am idee . Am mai zis , e o persoana mai inchisa si e si foarte timid , chiar daca ar simtii ceva pentru mine ma indoiesc ca mi-ar spune sau ceva . Sunt momente in care da semne ca ma place si momente in care cred ca nu reprezint nimic pentru el , deci nu stiu..Oricum ceva intre noi nu o sa fie niciodata posibil..

      Ștergere
  4. O alta imagine sugestiva http://1.bp.blogspot.com/-Wjkv8K3dEsk/UKvd_-w-S4I/AAAAAAAAB-M/NQ8kByAxnFE/s1600/marioneta.png

    Poate ca ceea ce simti tu este o durere constructiva,care in timp te va ajuta sa-ti formezi o idee mai clara despre iubire si sa apreciezi mult mai mult "iubirile mai apropiate" caci or sa fie destule :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu am avut cândva o relaţie la distanţă care, miraculos, a ţinut o lună şi jumătate. Dar din păcate este ceva fără speranţă. Atunci când nu poţi să simţi căldura băiatului care te strânge în brate, nu poţi să simţi buzele lui moi, nu poţi să-ţi încălzeşti mâinile într-ale lui.. Asta se cheamă iubire oarbă în adevăratul sens al cuvântului.
    Sper că îţi vei găsi pe cineva care să fie aproape de tine şi emoţional şi fizic. Tu nu meriţi să suferi din cauza asta. Tu eşti ascunsa noastră. ♥

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. M-ai incalzit enorm cu comentariul tau , nici n-ai idee ! Eu am o "prietena" care are o relatie la distanta de 8 luni si una care are de 5 luni . Si pe fetele respective tot prin intermediul internetului le-am cunoscut . Oricum , eu nu vreau sa fiu cu el..as vrea ca el sa fie putin mai cald , dar inca nu sunt convinsa ce vreau cu adevarat..e o iubire ciudata..

      Ștergere
  6. Cand aveam 14 ani, am inceput si eu sa plac un tip de la o foarteeeeeeeeeeeeeeee mare distanta de orasul meu. Ma rog, si el a inceput sa ma placa pe mine si a venit la mine in oras :D cu familia pe care am cunoscut-o in acea dimineata in care am lipsit primele cateva ore de la scoala ( la 6 dimineata ma suna ca nebunu :)) ). A fost.... a fost un sentiment frumos... dar nu a mers chestia asta foarte mult. Relatiile la distanta, ca orice relatie de altfel , nu sunt facute pentru varste atat de fragede. Nu au cum sa tina, nu am ce sa le intretina. Nu la cei 14 ani pe care ii aveam eu.

    Eram la inceputul clasei a 8 a cand s-a intamplat asta. Oricum atunci aveam o alta viziune asupra relatiilor care s-a schimbat radical odata cu inceperea unei relatii serioase. Acum imi dau seama ca sunt lucruri la care eu nici nu visam pe atunci. O relatie presupune atat de multe lucruri ce vin cu timpul, cu maturitatea. O sa vezi :* !

    Cat despre el .. nu stiu daca isi are rostul. Putea face ceva in privinta asta, mai ales daca stia ca vi la el in oras.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Foarte dragut , mai ales ca v-ati si vazut , super . Te cred , imi dau seama ca cu cat cresti cu atat sentimentele devin mai puternice si relatiile mai serioase . Ma bucur ca tu ai avut o experienta asa frumoasa . Oricum , la noi doi nu o sa se puna vorba vreodata de o relatie..dar eu tot continui sa-l plac , sa-l iubesc chiar .
      Multumesc pentru comentariu !:*

      Ștergere
    2. Stiu cum e, dar cu timpul o sa treaca. Sau mai bine zis atunci cand vei intalni pe altcineva care sa-l eclipseze, pe cineva mai bun, pe cineva potrivit tie!

      Ștergere
  7. Am avut şi eu o relaţie la distanţă. Pentru mine era un vis. Ştiam că e acolo, că mă iubeşte şi asta mă bucura, dar pe el nu. Pentru el nu era nimic special. A ales să pună capăt în scurt timp.
    Fi puternică!:)

    RăspundețiȘtergere
  8. Iubita,si "povestea" mea de dragoste a inceut tot la departare.Primul "te iubesc" a fost unul virtual,primele emotii,primele sentimente,le-am simtit cand inca eram foarte departe de el (el era in franta ) ..eu cred ca distanta nu conteaza,atunci cand doua persoane se iubesc cu adevarat ..cum ai spus si tu , cum sti si tu defapt , numai timpul si Dumnezeu pot schimba asta...Fi puternica :) ..blogul va fi mereu aici pt tine...si noi , lafel :*

    RăspundețiȘtergere
  9. Si eu am trecut prin experienta unei dragoste neimpartasite. Si eu iubeam pe cineva asa de mult, insa ma tradat. Dar sa sti, ca durerea nu va tine in veci, cumva vei gasi in interiorul tau forta necesara de a-ti vindeca sufletul si nu uita ca esti minunata. Intr-o zi vei cunoaste o persoana care iti va aduce doar fericire si bucurie.

    RăspundețiȘtergere
  10. Sunt multe de zis, multe de povestit atunci când vine vorba de dragoste.
    Cred că pot spune că la un moment dat se întâmplă anumite lucruri fără să-ţi dai seama, fără să te aştepţi.
    Tot ceea ce ai scris tu aici... te anunţ că nu eşti singura.
    Totul e exact la fel :( din păcate.

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu eşti nebună şi nici idioată. Doar că ceea ce nu înţeleg eu e de ce, într-un fel, ''te obligi'' să iubeşti pe cineva pe care nu l-ai cunoscut în realitate şi căruia nici nu-i pasă de tine. Poate că ţi-am spus-o prea direct, dar aşa e. Stai calmă, nu e sfârşitul lumii dacă te opreşti din a mai iubi ''străinii''.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dar eu nu-l consider un strain , am vorbit destul cu el , nu ma oblig sa iubesc dar cred ca astfel de lucruri se intampla fara sa vrei..Pur si simplu s-a intamplat , nu pot explica asa ceva.
      Ai grija de tine!:*

      Ștergere

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu