Tuesday, 20 November 2012

Suflet tradator .. -Bucuresti-

  Mi-e rau . Mi-e atat de rau . Simt un gol in stomac , nu stiu daca e din cauza starii mele prabusite sau pentru ca am mancat prea mult in autocar. Habar n-am.. Cred ca e timpul sa povestesc , sa povestesc despre D. ...
Pe D. l-am cunoscut acum aproape sase luni , pe internet ... Nu va vreau criticile , stiu ce gandesc multi dintre voi , si eu gandesc la fel . Sa te indragostesti la distanta , sau sa ai o relatie e chiar stupid , fals si fara sens ..Asa credeam , si chiar ma amuzam de cei ce sustineau sus si tare ca se iubesc si bla , si imi merit soarta . Dumnezeu , bun si drept , mi-a aratat ca poate nu minteau cei ce ziceau ca se iubesc , chiar si la distanta ..si cu timplu l-am cunoscut pe acest idiot diferit . Cei ce imi citesc blog-ul stiu postarea respectiva. Eu nu , eu nu cautam dragoste , nici pe departe , a fost o simpla intamplare si singuratatea m-a implorat cu lacrimi de gheata sa-mi fac prieteni noi . Curiozitatea imi ardea fiecare urma de eu , fiecare bucatica de suflet imi cerea cunoastere , o cunoastere ce nu o pot afla din carti . Si am continuat sa vorbim , si nu stiu cum si de ce s-a intamplat , dar brusc au inceput sa-mi apara omizi in stomac , iac , detest insectele..Si apoi , apoi s-au transformat in fluturi , am inceput sa zambesc gandindu-ma la el , sa ma trezesc si sa adorm cu gandul la el , sa fiu geloasa , sa plang si asa mi-am dat seama ca ceea ce ma raneste dar in acelasi timp ma bucura cel mai mult a aparut..Si anume , dragostea . Ei bine , s-a intamplat , si mi-am primit pedeapsa , am primit o suta de pumni pentru tot ce am judecat gresit despre aceasta dragoste indepartata (la propriu ) . D. este din Bucuresti , D. stie ca am fost acolo azi si asa cum ma asteptam , nu i-a pasat , nu m-a intrebat unde ma duc sau ce fac..Dar eu , eu am fost coplesita de ceva ce nu am mai intalnit pana acum . L-am simtit de un infinit de ori mai aproape de mine , m-am chinuit sa memorez fiecare cladire , fiecare frunza , fiecare pasare , fiecare semafor...In fiecare persoana il vedeam pe el , Alexandra statea pe loc si vorbea inconstienta cu persoanele din jur , sufletul meu insa nu-mi mai e in trup . A plecat , departe . Sunt acasa  , din pacate . Nu ma intelegeti gresit , imi iubesc nespus orasul , si tot ce tine de el,  dar sufletul meu iubeste acum mai mult Bucuresti-ul . Creierul a pus un lant pe el , de mult timp , dar s-a rupt , sufletul l-a cautat,a cautat iubire , egoist ca intotdeauna m-a lasat ca o marioneta cu sforile taiate . Mi-a fost iar infidel si m-a parasit , m-a inselat cu emotii ce ma fac sa tremur . Clipeam lung si speram sa ma intorc si sa-l vad . Doar eu , doar eu sa-l vad , el sa nu ma vada . 
Mi-am cautat cu ochii si cu mintea sufletul printre acele cladiri inalte , prin muzeu , prin magazine , dar nu e nici unde .. Vroiam atunci sa plec , sa alerg spre nicaieri si sa-l strig pe D. , si sa-l caut , sa-l invalui cu privirea si sa-l simt langa mine , doua minute ar fi fost de ajuns..ar fi fost suficient cat sa ma hranesc mult timp cu ceva real , caci vise nu mai vreau , incep sa fiu dezgustata de ele , de tot . Mergeam pe acel asfalt si-l vedeam mai special , incercam sa-mi imaginez cum el a calcat pe acolo desi exista posibilitatea sa stea in cu totul alt capat al acelui enorm oras...Dar a fost langa mine , a fost asa de aproape . Stiu , sunt copila , sunt nebuna si idioata . Stiu , stiu , cu adevarat stiu , dar ce sa fac ? Ce sa fac ? Cui sa-i spun , doar blog-ul asta ma mai elibereaza de aceasta infinita greutate . Se zice ca asa e dragostea , insa nu-mi place . Eu , il am in gandul si in sufletul meu in fiecare secunda in care respir aer sarat , pentru cateva ore a fost aer mai dulce , dar tot aer . In fiecare privire , cuvant , emotie , lacrima , zambet , postare..in tot ce inseamna eu , el e aici .  Dar pentru el nu cred ca exist... asa e dragostea ? Atasata de o emotie tinuta in suflet , singura incatusata de vise si nici o speranta , lipsita de o copilarie care ar trebui sa existe inca ?! Cine ma scuteste de toate astea ? Eu sau dragostea ? El n-are nici o vina , stiu.. As scrie , incontinu , dar deja postarea devine lunga si plictisitoare ... Oricum cuvintele nu le gasesc , am simtit azi ceva nou , nu stiu daca e trist sau nu , dar acum ma doare , rau si serios. Durerea din stomac s-a mutat in capul pieptului , ma simt palida si am un gust amar pe buze , imi vreau sufletul inapoi . In seara asta , vreau sa privesc luna asa cum se vede mereu de la geamul meu , din orasul in care am crescut.. Dar sufletul  inca hoinareste prin Bucuresti , tradator... de ce nu sta cu stapana lui ? De ce tin acest mic fulg de nea in mine de atatia ani si el totusi ma paraseste cu prima ocazie? De ce am facut atatea sa il satisfac si el , el iubeste pe oricine numai pe mine nu , i-am oferit tot ce am putut mai bun , emotii , vise care poate imi raneau creierul si constiinta , am facut totul pentru el , si a plecat.. Nu e aici , nu-l simt , imi e rau .. imi e infiorator de frica . De ce ? Nu stiu.. Vino acasa, te rog...
P.S : Scuze daca aceasta postare e total alambicata si de neinteles..dar e greu sa scrii cand esti doar tu , nu si sufletul..

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu