17 Decembrie 2017 

Au trecut fix trei luni de cand te-am vazut ultima oara. 
Imi amintesc ziua aia si cat de mult mi-am dorit sa nu fie acela sfarsitul. 
Azi, daca as putea sa ma intorc in timp, as opri totul acolo. 
Inainte sa se distruga toate amintirile frumoase cu niste rani pe care nu am cum sa le mai vindec. 
Sa termin tot atunci, cu acel ultim sarut. Cand credeam ca esti un om, daca nu bun, cel putin empatic.
Am inteles ca nu esti nici una, nici alta.
M-ai mintit de fiecare data. Ti-ai batut joc de mine. De ce ? 
Ti-am oferit tot ce am avut si chiar mai mult. Te-am iubit si te iubesc si ma doare chiar si sa respir, stiind ca n-am sa te mai vad, stiind ca pe tine nici macar nu te intereseaza.
Dar am invatat cateva lucruri.
Iubirea este cel mai gresit sentiment. Toate eforturile din lume n-or sa insemne nimic daca tu nu insemni nimic. Iar eu n-am insemnat, niciodata. 
Vorbele sunt nimic mai mult decat niste cuvinte spuse doar sa umple taceri care ar face, uneori, mult mai mult bine.
Oamenii mint si pleaca. Si nu le pasa.
Dar cea mai importanta lectie este aceea ca, o a doua sansa, nu trebuie sa existe. 
Te iubesc si am sa plang toata viata gandindu-ma la lucrul asta. La toata umilinta si durerea. 
Speram sa fie altfel. Speram sa fim altfel.
Acum sper doar sa raman impasibila la orice lucru care ar putea sa urmeze. Durerea aceasta este prea crunta, prea greu de descris. Fiecare zi incepe si se sfarseste cu lacrimi. Ma intreb cum este, fiecare zi, pentru tine. Cu siguranta fara niciun gand despre mine. 
Si e in regula. 

Ascunsa