joi, 17 martie 2016

Cuvinte nespuse


" I hope you are doing well in your life. I am writing because I do not need an answer from you, I am writing because I want to close the story [...] Maybe we meet in next life, or maybe we did in our past lives/ But for now I  just want to tell you that I am sorry and I forgive you. " - Eli Ana 
Ti-am inteles tacerea pentru ca intre noi n-a fost niciodata vorba de cuvinte. 
Despre tine... n-am putut vorbi niciodata altfel decat in scris pentru ca ai contat intr-o masura pe care vocea mea n-ar fi putut-o atinge, pentru ca scriindu-te mi-am dorit, intotdeauna, sa te pastrez cat mai viu, sa te am in inima in fiecare zi, pentru totdeauna. 
Am vrut sa te scriu ca sa te pastrez pentru zilele in care nu vei mai fi, fiindca, ca oricare alt lucru bun din viata mea, care a depasit, macar pentru o zi, macar pentru o ora, cotidianul, a fost la sfarsit un alt sir de ganduri triste. 
Un gand trist esti si tu azi. 
Durerea sufletului meu este adanca intr-o masura in care ochii mei n-ar mai vrea sa te vada niciodata, caci n-ar gasi cale sa ascunda tumultul de rani pe care nu le mai pot plange . Iar tu ai stii, de indata ce m-ai vedea, ca mi-e intreaga fiinta crancen indurerata de dezamagirea pe care, pentru o ultima oara, ai decis sa mi-o oferi . 
As spune deci ca ma dor toate insa daca m-ai pune vreodata sa aleg ce lucru imi e cel mai greu de indurat acela ar fi felul tacut de a pleca. Sunt un om de la care ai decis sa nu-ti iei la revedere, un om care a indraznit sa te iubeasca si care te mai iubeste chiar si azi . 
Un om care nu mai are dorinta de a cere altora lucruri  care stie ca nu ii pot fi date dar care, in resemnarea lui tacita, si-ar dori macar un "ramas bun". 
Intr-adevar, un tip de cliseu pe care m-am straduit intreaga-mi viata sa-l evit. Dar care alte doua cuvinte au darul de a descrie mai bine ceea ce mi-as fi dorit sa aud ? 
Noi doi am tacut mult, am tacut bine si, mai ales, am tacut frumos. Am tacut in felul in care doar oamenii care se inteleg stiu sa tac, oameni pentru care cuvintele nu-si au rostul, oameni pentru care tacerea este cel mai frumos sunet. 
Noi comunicam printr-o tacere perpetua iar azi, tacerea noastra nu mai e nici blanda, nici calda. Este o asemenea liniste care-mi sfarama sufletul cu tot cu coaste, linistea omului a carui plecare este ireversibila, o plecare pe care n-o simti doar odata, ci in fiecare zi, in viata toata. 
O plecare peste care tacut poate s-o mai accepte doar timpul cand tot ce-nsemn eu urla deznadajduit.
Iar ochii-mi plang, infricosati de ideea ca s-ar putea sa te mai vada vreodata. Pe tine si toate locurile pe care obisnuiam sa le privim impreuna. Mare nu va mai avea din nou acelasi murmur iar valurile se vor sparge furioase in ochii mei ce vor privi, singuri, spre nicaieri. 
Fiinta mea va stii doar sa taca, iar pielea imi va tremura nestavilita de gandul ca, intr-o zi, altcineva s-ar putea sa-mi mai vorbeasca iar vocea lor nu va a ta.
Iar mie imi va fi dor, la fiecare voce, doar de cea pe care o aveai tu. Iar mintea mea sufera nesfarsite inchipuiri iar inima mea stie ca tu, aflat in mijlocul fericirii tale egoiste, nu te mai gandesti la mine sau la tacerea pe care ai stiut s-o lasi . Mi-ar fi placut sa te aud spunandu-mi ca pleci, sa stiu a nu te mai astepta. 
Mi-ar fi placut sa ramai asa cum eu am ramas mereu, asa cum ar fi trebuit sa fie. N-am sa mai gasesc pe nimeni asemeni tu iar orele petrecute cu tine se pierd in imaginea trecutului in care sa te iubesc nu era gresit. Imi ramai totusi un prieten pe care n-am puterea sa-l urasc si nici curajul sa-l astept, doar un prieten care a plecat fara sa spuna. 

Ascunsa

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu