Monday 3 August 2015

Summer nights . Summer love .


" He feel like a home I've never been to , but have known my whole life . He is comfort , he is falling asleep with a smile . He makes me feel safe . " - Unknown

Muzica data tare , un pahar de vodka cu gheata , lume multa , nisip sub talpi , stele pe cer , sunet de valuri acoperit de glasuri , un prieten bun si baiatul care ma saruta intruna , ca si cum as conta .
Arata ca tot ce mi-am dorit vreodata .
Cand a devenit viata in halul asta de nebuna ? Cu nopti pierdute , cu putin alcool , cat sa-i simt aroma , cu muzica prea tare pentru gustul meu , cu oameni prea multi .. si cu toate aceste momente de veghe .
Pe malul marii , sub luna plina , sub stele , sub jocul unui rasarit temator , in taxi , pe drum , prin locrui straine si ajungad in final tot acolo , tot acasa ... dar parca la zile multe departare  , cadnva , dupa-amiaza .
Atatea lucruri despre care as fi putut sa scriu , atatea lucruri pe care le-am simtit si cand ma uit inapoi parca e un vis , nu-mi mai amintesc daca am fost acolo sau nu . Uneori e atat de mult haos incat ma simt prinsa intr-un vartej de trairi , amintiri , oameni , trecut si prezent .

30 Iulie

Sunt usor ametita , in statie cu cativa prieteni buni si mai putin buni . Sunt indragostiti , fericiti , tineri si cu probleme gramada . Si poate ca sunt si eu , un pic din toate . Sunt atat de adolescenti ca , pe langa ei , imi par batrana .  Astept sa vina 42 si cand apare urc doar eu , singura , lasandu-i acolo sa se bucure de tinerete , de vara , de viata .
Incep sa ma simt un pic mai bine , sunt putin ametita , poate de la blandetea noptii , poate de la cele cateva fire de alcool ce mi-au umezit buzele , poate de la un suflet ce tanjeste dupa ceva absent , strain , indepartat.
Stau la geam si orasul se afunda tot mai mult in intuneric , stralucesc tot mai mult farurile , blocurile , cladirile , atatea semne de viata ... asa de aproape de mine toti acesti oameni si totusi asa de necunoscuti si indepartati.
Eu cunosc doar viata mea ... dar pana si aceasta pare uneori straina . Stau vesnic si ma gandesc dar nu stiu la ce anume , poate la baiatul asta care mi-a spus intr-o zi , pe neasteptate , ca pleca .
        " Unde pleci ? " am intrebat .
        " In Anglia . " , mi-a raspuns .
Astept sa-mi spuna ca glumeste , el sau altcineva . Dar nimeni n-o face si dintr-o data ma simt coplesita de tristete si lacrimi dar ma abtin pana ma aflu undeva in hol , cu prietenul meu bun in fata caruia incep sa plang neajutorata , bleaga , aiurita .
Seara zilei urmatoare sunt in 42 si inca ma intreb de ce . De ce sa plang , de ce sa-mi pese . Nu e nimeni deosebit in viata mea , n-a fost si nu ma gandeam ca o sa fie . E doar un joc , cateva sentimente acumultate vara asta si nu stiu daca conteaza cu adevarat sau nu . Dar ma simteam trista . Fara timp destul sa fiu acolo cu el , langa el , aproape .
Imi doream sa fiu aproape si o vara nu mi-a fost de ajuns si nu-mi este si ma gandeam ca am destul timp sa fac ceva , orice , sau sa nu fac nimic dar sa sper totusi ca , intr-o zi , va fi .
Iar zilele alea mi s-au luat brusc din fata ca si cum nu erau ale mele , el pleaca si nu pot sa-l ajung din urma asa ca tot ce simteam ca mi-a ramas era sa plang sau sa ma grabesc sa il simt cat il mai am aici , cat il mai vad ...
Dar pe 30 iulie eram linistita , nostalgica , cu niste sentimente parca scoase din poezii .

31 Iulie

Sunt in cafeneaua asta nestiuta de prea multa lume unde chelnerita e draguta si obisnuita cu noi , cu mine si amicul meu preferat . E locul nostru , aici ne spunem povesti , secrete, sentimente . Aici e magie , aici vorbim deschis si bem bauturi din fructe dulci , limonada de menta si gin . Stam ore multe si vorbim despre tot , uneori cred ca nu mai avem ce sa ne spunem dar cand ajungem acolo vietile noastre devin carti de basme si mai apoi , intregi librarii . Tot ce-a fost pentru mine alb negru prinde culoare si transform in cuvinte tot ce am mai tacut in mine . Ne ascultam , ne completam si acolo suntem prieteni mai mult ca oricand . Acolo simt iubirea ce se naste doar intre oamenii care vorbesc foarte mult despre foarte multe . Ma simt fericita si in siguranta , simt ca toata singuratatea din lume a trecut prin mine si s-a scurs in ochii lui mari si intelegatori .
Poate ca e adevarat , poate ca nu ne-am nascut sa fim singuri ci prieteni unii cu altii , dar iata cum alegem sa traim de atat de multe ori ..

1 August

Viata a reusit sa le potriveasca , armonios , pe toate . A fost frumos si neasteptat .
Eram in taxi cu " baiatul meu " ce urmeaza sa plece si sa ma lase aici singura , a nimanui , cum am fost mereu.
Si ne-am sarutat . A fost primul nostru sarut real si n-a parut gresit sau nefiresc . A fost simplu , usor si natural.
A fost de parca ne-am fi sarutat pana atunci in toti ceilalti ani , ca si cum ne cunoastem de mult cand noi ne stim doar numele si alte cateva simplitati care sunt aproape inexistente in comparatie cu multitudinea de lucruri pe care le poti spune despre un om ..
Seara era racoroasa dar mainile noastre impreunate erau calde , eram doar noi si era bine . Stiu ca nu ne iubim , ca nu ne cunoastem destul , ca nu e baiatul cu care mi-am dorit mereu sa ma sarut , ca n-am luptat si ca n-am adormit gandindu-ma la cum ar fi , dar ce conteaza aceste lucruri cand inima mea a inceput sa bata un pic mai tare , cand imi venea sa zambesc si cand m-am simtit impacat si  , poate , fericita .
Asa a fost seara acestui august - intai . Linistita , calda , iubitoare . Racoarea valurilor ce se strecura sub hainele mele era alungata de bratele lui calde , de cuvinte si de buze . O sa-mi fie dor de seara asta si-am s-o tin minte , am sa te tin minte si pe tine  fiindca tu faci sa fie simplu , usor si normal . Esti si tu , ca o briza . Esti nici prea mult nici prea putin , nu e serios , nici complicat , suntem doar noi , nu pentru mult dar pentru acum pare suficient.
Iar cand am adormit in bratele tale ma simteam completa . Ca si cum nu mai conta tot ce a fost si tot ce urmeaza sa fie . Si valurile erau asa aproape de noi ca parca ne ascultau soaptele , sau poate noi le ascultam pe ale lor . Te trezeai sa ma pupi pe frunte , sa-mi tii mana , sa ma simti iar dimineata erai tot acolo si mi-as dori sa mai fi inca una , si inca una , si inca una .
Daca oamenii ar stii nu ar intelege ca au fost doar 3 ore in care am dormit si a fost bine . Oamenii n-au nevoie de prea mult ca sa fie acolo unul pentru celalalt , nu e nevoie de cuvinte sau alt fel de manifestare a afectiunii , somnul e destul , e perfect , e frumos .


3 August

Nu stiu ce va fi dar gandul ca mai e atat de putin pana pleci ma intristeaza . Poate acest sentiment va disparea cand momentul acela va veni  dar acum te-as vrea aproape si cat mai des , cat mai mult .
Simt ca tu imi aparti si ca eu iti apartin tie . Nu e iubire dar e un sentiment nevinovat pe care nu vreau sa-l alung . Este o iubire de-o vara care va trece asa de curand ca nu voi mai stii daca am visat totul sau nu .

Ascunsa



2 comments:

  1. ”Atatea lucruri despre care as fi putut sa scriu , atatea lucruri pe care le-am simtit si cand ma uit inapoi parca e un vis , nu-mi mai amintesc daca am fost acolo sau nu . ”

    Ai un talent nenorocit de a exprima exact ce simt eu în ultima vreme.

    ReplyDelete

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu