Monday 17 August 2015

7 August

7 August

       Nu mai e prea clara in mintea mea imaginea acelei nopti dar stiu ca oscilam intre bucurie si o stare absurda de neimplinire .
Asa sunt , uneori , oamenii . Neimpliniti . Pare ca au tot ce si-au dorit vreodata sau macar mai mult decat obisnuiau sa aiba dar poate ca implinirea nu consta in cat de multe ai , ci cat de importante  sunt acelea putine ...
        Era seara si ne tineam de mana prin multimea galagioasa , prin orasul plin de lumini colorate , prin amestec de sunete si mirosuri . Abundenta asta coplesitoare ma face sa-mi lipseasca si mai mult linistea toamnei . Suna a cliseu dar daca-mi amintesc cu adevarat ceva din noaptea aceea , este acest peisaj clasic.
Uneori zambeam si ma simteam bucuroasa ca sunt acolo , ca-mi traiesc viata , ca sunt cu tine . Alteori nu intelegeam ce inseamna toate acestea , de ce tin de mana un baiat care nu ma cunoaste , nu ma intelege si pe care nu-l iubesc ? Dar iubesc oare pe cineva ? Nu . Am pe altcineva mai bun ? Nu . Mi-ar fi fost mai bine singura in noaptea aceea ? Nu .
Deci asta ar trebui sa insemne ca sunt fericita ? Nu .
Asa ca , in ciuda zambetului pe care-l afisam din cand in cand in banalele noastre conversatii , nu ma simteam fericita si mi-as fi dorit sa fiu acolo cu cineva care sa observe acest lucru .
Nu stiu cum te simteai tu , daca tinandu-ma pe mine de mana te gandeai la noi , la mine . Daca ti se parea ca sunt frumoasa sau daca si tu ti-ai fi dorit sa fi cu altcineva , in alt loc .
Presupun ca nu vom stii niciodata .
Nu ma simt vinovata si nu regret relatia noastra , nu te-am folosit . M-am straduit sa fiu cu tine si sa absorb clipele noastre pe care nu le vom mai avea niciodata si de multe ori a fost mai mult decat speram sa capat . Nu esti ceea ce am nevoie , niciodata nu vei fi , sunt mult prea complexa , nehotarata si plina de ganduri nespuse ca cineva ca tine , cu idealuri marunte , sa ma poata completa . Dar ai fost placut , ai fost o dragoste de vara , simpla si nevinovata si tineam la tine . Chiar si acum , dupa ce ai stricat mica relatie pe care o infiripasem , pot spune ca te-am indragit si ca nu regret desi , chiar si tu , m-ai dezamagit .
Daca ar fi sa-ti vorbesc vreodata , sa-ti spun deschis tot ce am simtit atunci si tot ce simt acum as vrea sa stii ca nu scriu despre tine . Oamenii care au schimbat ceva in mine , la mine au umplut randuri aici dar tu n-ai fost unul dintre ei , acum scriu doar despre mine .. sunt personajul principal al acelei nopti iar tu ai fost un rol secundar , imi pare rau s-o spun ..
Scriu fiindca vara asta s-au petrecut asa de multe incat cu greu le mai pot aprofunda asa ca toata aceasta introspectie imi e vitala , incerc sa mai salvez putinele simtamite ce mi-au mai ramas ca sa pot sa descriu mai bine si mai clar .. ca sa pot sa-mi amintesc , sa vad ce urme lasa o vara in viata unui om .
       Mi-a placut sa te sarut . Mult , profund , incet sau apasat . Te-am sarutat intruna . Ai venit in viata mea cand am avut nevoie de cineva pe care sa-l sarut si care sa ma sarute , care sa nu ma lase si care sa ma stranga in brate . Mi-ai acoperit doar trupul cu toate acestea , sufletul mi-era imun si gol , dar a fost suficient pentru atunci...
Tineam la tine si erai departe de tot trecutul meu plin de drama , de toti baietii la care am tinut candva si poate ca , intr-un final , noi doi am fi avut o sansa reala , dar povestea asta a fost sa fie una scurta , asa cum sunt atatea alte povesti .

Ascunsa

2 comments:

  1. Ugh..Urasc ca ma regasesc in ce ai scris.Ciudat, fix cand ma gandeam la asta am gasit pe cineva care s-o scrie.Deaia imi place blogspotul, stiu ca cineva, undeva, traieste aceleasi lucruri.
    Totusi nu am putut sa inteleg, de ce acceptam oameni langa noi daca nu sunt ce avem nevoie?

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu stiu daca traim aceleasi lucruri dar de simtit cu siguranta nu simtim la fel . Imi place sa cred in unicitate si ca felul in care ne percepem sentimentele si povestile din viata difera de la unul la altul . Dar ma bucur ca te-ai regasit , sunt convinsa ca daca ai scrie tu despre asta , ar suna cu totul altfel .
      Poate ca acceptam langa noi oameni de care nu avem neaparata nevoie fiindca , uneori , e mai bine asa decat sa fi singur . Si poate din speranta ca , cu timplu , vom realiza ca este ceea ce avem nevoie . .

      Delete

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu