" Don't be afraid to lose what wasn't meant to be . "
Sa te concentrezi inseamna , pentru mine , sa ai capacitatea de a tine sub control in majoritatea timpului ganduri haotice si idei la care stii ca e bine sa te gandesti , idei pozitive . Inseamna sa reusesti sa traiesti prezentul si nimic mai mult , sa nu iti pese de trecut , sa nu iti fie teama de viitor . Imi este greu sa ma concentrez deseori . Mintea mea calatoreste zilnic intr-un viitor indepartat , inexistent . Am obosit de visare neimplinita . Tot ce mi-as dori ar fi capacitatea de a trai doar in prezent , cu persoanele ce se afla aici cu mine , sa nu-mi pese ca poate maine , in viitorul cel mai apropiat, e posibil sa fiu singura . Nu vreau sa-mi fie teama , vreau doar sa nu irosesc clipe , sa am amintiri alcatuite din ganduri frumoase.
Cat despre mine cea care descopera lumea in statia de autobuz , descifrez viata in pagini scrise in minte . Incerc sa inteleg care e rostul meu , ce schimb acum , ce-am schimbat , ce voi schimba . Cum sa las oameni sa-mi intre in viata fara sa plece cu parti de eu , vreau sa fiu intreaga pentru mine , in primul rand pentru mine , caci am nevoie de ceea ce sunt . Aspir la o minte mai limpede , ce va intelege intr-o zi ca iubirea e rara si costa , ca nervii trec dar vorbele aruncate la nervi nu , sa inteleg ca supararea , lacrimile si noptile planse pe covor . . . Lasa dimineata cearcane . O sa reusesc cumva sa-mi controlez bataile inimii si oare imi doresc sa fac asta cu adevarat ? Caci despre ce e viata , nu este despre spontanitate , despre fiori si despre sinceritate ? Voi fi sincera cu mine daca imi voi controla tremuratul mainilor , lacrimile ochilor si zgomotul asurzitor al inimii ?
Poate ca , pentru asta e inca prea devreme , dar as vrea sa imi impun , intr-un fel sau altul, ideea ca fericirea mea e prea pretioasa ca sa fie influentata asa usor , sa inteleg ca desi eu iubesc si vad lucrurile intr-o perspectiva anume , celalalt poate nu face la fel . Sa lasi persoane sa intre in viata ta e periculos , iti asumi riscul de a fi singurul care ofera , care se ataseaza , care asteapta . Iti asumi riscul de a fi abandonat si nesigur , si trist . O sa suferi si nu stiu , poate ca sa lasi oameni in viata ta nu e o idee buna , poate ca o zi fericita se plateste intr-o luna trista sau mai mult , poate ca imi doresc lucruri pe care nu le pot avea si poate ca e atat de greu sa controlez o minte haotica si o inima disperata dupa iubire , atentie si fericire . Imi lipsesc . Imi lipseste persoana mea ce se ascundea cumva de ea insasi si de viata , acum , lupt singura cu necunoscutul vietii. Ce-a ramas din Ascunsa ? Poate doar un blog prafuit si-o semnatura. .
Ascunsa