Amintiri

   Amintirile frumoase sunt compuse din lucruri mici , aproape insesizabile , traite alaturi de oameni ce au lasat o urma in viata noastra si deseori ... traite in locuri ce fac si mai frumoase acele amintiri memorabile , locuri simple  , banale , neremarcabile .
Uneori imi doresc sa-mi amintesc lucruri pe care  le consider importante , o lectie de scoala , un moment pe care l-am asteptat mult , ceva pentru care m-am pregatit , ceva ce parea cu adevarat important , ceva ce consideram ca o sa-mi influenteze  viata  iar de cele mai multe ori .. le-am uitat .
Le-am uitat , apoi le-am descoperit iar si le-am uitat la fel de repede ca si prima oara .
Memoria este un lucru bizar , imi amintesc lucruri inutile dar fara de care viata mea ar fi lipsita de .. ceva . Nu cred ca mintea mea , sau inima , sau amandoua , vor putea uita papusa cu cap mare , corp mic si fara un ochii cu care-mi placea sa ma joc la gradinita .. 
In seara asta , ceva m-a facut sa-mi doresc sa-mi amintesc lucruri frumoase , amintiri frumoase , simple si banale , traite in zile a caror data nu mi-o mai amintesc , amintiri create din pura intamplare..Caci aceste amintiri despre care vorbesc foarte rar si cu persoane extrem de deosebite fac parte din compozitia inimii mele si daca vreodata mintea mea va decide ca nu-mi mai folosesc , inima mea clar n-o sa fie de acord ... Insa le voi scrie pe cele ce mi le amintesc acum , pentru a le pastra intotdeauna undeva..
Aceste amintiri sunt motivul pentru care acum as vrea sa plang de fericire , aceste amintiri le-as retrai iar si iar si daca as da timpul inapoi as pune viata mea pe pauza ca sa ma pot bucura mai mult...mai intens.
Fosta mea cea mai buna prietena m-a chemat , cu cativa ani in urma , la masa . Bine , m-a mai chemat si dupa aceea dar in acea zi s-a petrecut ceva frumos . Ajunsa in bucatarie , ma uit nedumerita la prietena mea , nu intelegeam ce facea cu castronul meu cu pilaf . Pilaf cu ciuperci. Era pilaf cu ciuperci , am simtit ca plutesc de incantare cand am realizat ca prietena mea s-a chinuit sa aleaga cu furculita toate ciupercile din pilaf si sa le puna in alta parte stiind prea bine faptul ca detest ciupercile . A fost un gest ce m-a facut fericita atunci si multi ani dupa , asa cum ma face si acum . A fost un gest de grija si de iubire , un gest pe care nimeni niciodata nu l-a mai facut pentru mine .
De asemenea , nu voi uita niciodata  ziua cand aceeasi prietena si-a facut buletinul si am fost acolo cu ea . La un momentdat tatal ei ne lasa singure in masina si nu mai retin motivul dar stiu ca am ras atunci cat pentru o viata . Nu voi uita faptul ca am ras , am uitat motivul dar nu voi uita incantarea simtita atunci si nici locul , o dacie galbena . Ce poate fi mai bine decat o dacie galbena . Niciun copil de bani gata nu o sa stie vreodata cat de amuzant este sa fi tu si o persoana draga intr-o dacie galbena , este un sentiment unic . Cand esti intr-o dacie galbena simti nevoia de a te ascunde de ceilalti fiindu-ti rusine de aceasta masina dar de a fi foarte fericit inauntrul ei cu o persoana de care nu te-ai ascunde niciodata . 
Amintirile mele sunt deseori traite alaturi de oameni ce acum nu mai sunt in viata mea , alaturi de oameni in care m-am despartit deseori prin certuri urate sau prin vorbe ce au patat prietenia noastra. Uneori ne dorim sa uitam oameni sau sa nu-i fi intalnit dar cred ca pentru cateva amintiri merita sa accepti si rani..Acele amintiri pastreaza in inima noastra imaginea omului pe care l-am iubit , imaginea unui om frumos , nici nu mai conteaza ce s-a intamplat dupa... conteaza frumusetea voastra din acel moment..
Si ca tot am adus in discutie frumusetea ... as retrai la nesfarsit seara cand eram alaturi de acel "el" special in microbuz iar genele lui mari ii lasau umbre pe obraji in timp ce ochii in sclipeau de tinerete , frumusete si ... bucurie . Am mai scris despre asta si-am sa mai scriu , cred ca nu am vazut in viata mea om mai frumos decat atunci cand l-am vazut pe el pus in acea ipostaza . Nu stiu cum era fata mea in acel moment dar ma simteam fermecata , uluita , uluita de genele alea si de umbre si de lumini si de tot ce am simtit atunci . Caci n-a fost doar dragoste , a fost ceva mai mult . Acea frumusete si acel ceva ce m-a facut sa o vad ireala m-a dus cu gandul la Dumnezeu si la faptul ca ceva asa frumos nu e posibil sa existe . Si nu este vorba despre un om prea frumos sau irezistibli  , a fost vorba de acel moment , doar de acel moment . 
Si multe alte amintiri ce fac seara asta speciala... dar ma opresc aici .
Ascunsa

Vara

   Cand holurile scolii erau inca pline de elevi obositi , entuziasmati , emotionati sau enervati , singurul gand ce-mi venea frecvent in minte era acela de a scrie , fix in prima zi de vacanta , impresiile pe care mi le-a lasat acest an . Bineinteles ca nu m-am tinut de promisiune , caci la urma urmei este vorba despre mine  , nu fac niciodata ce-mi propun si de aceea evit sa-mi fac planuri .
Deci da , n-am mai scris pentru ca nu am gasit ... nu stiu , momentul . Am avut impresia ca nu am nimic ce mi-as dori sa-mi amintesc legat de anul asta , ca nu am nimic ce sa merite insemnat aici , dar imi dau seama ca de cand tin acest jurnal , n-am invatat mare lucru despre ceea ce inseamna el cu adevarat . Nu e vorba doar de a tine minte , este vorba despre faptul ca scrisul ajuta oamenii sa-si pastreze... " umanitatea " ( influenta de la The Vampire Diaries ) . In ultimele luni am fost efectiv depresiva , de la plans pana la ideea ca indiferenta este cea mai buna n-a mai fost mult . S-au intamplat multe , am alungat de langa mine o gramada de oameni pe motivul ca daca nu m-au tratat cum consideram eu ca merit , nu aveau ce sa caute in viata mea . Am invatat sa nu-mi pese dar o data cu asta a venit si o viata lipsita de sensibilitate si sentimente .
M-am indepartat de tot ceea ce ma mai facea oarecum sa simt ceva... 
Nu am mai citit si in ultima vreme sa stau macar o ora cu o carte in mana a devenit aproape insuportabil , practic imi vine sa dorm , nu am mai scris , de desenat nici nu se pune problema , abia daca imi mai amintesc zilele in care eram practic innebunita dupa aceasta activitate . Nu am mai citit nici lucrurile scrise de ceilalti bloggeri si abia daca am mai stat pe tumblr. Iar cel mai rau  ,nu m-am mai rugat asa cum obisnuiam s-o fac candva.
De lucrurile acestea nu sunt mandra . Ideea este ca ... nu poti sa nu suferi atata timp cat iti pasa  de oameni , de viata , de tine , de Dumnezeu . Imi dau seama ca e bine sa suferi uneori , caci asta te face om , insa eu nu am mai acceptat ideea si am pierdut controlul . Acum ma simt rece si indiferenta , practic , nu prea-mi mai pasa de .. nimic . Si toate activitatile pe care le faceam inainte ma tineau aproape de latura mea umana , scrisul , cititul , arta sunt daruri pe care Dumnezeu ni le-a dat pur si simplu... pentru a ramane langa El , iar alungarea acestor lucruri este o gresala de proportii colosale.
Sa nu mai spun ca suferinta tot exista , undeva acolo , doar ca este... adormita .
Nu vreau sa ma pierd si mai mult de atat , imi doresc sa incep din nou sa fac ceea ce obisnuiam inainte pentru ca ... doar de asta exista vara , doar de asta exista aceste lucruri frumoase.. sa te faca fericit si sensibil . Trebuie sa devin iar .. eu . Sa fac lucruri frumoase , sa citesc , e o vara pe care n-am s-o mai traiesc niciodata  si nu vreau sa o pierd stand degeaba doar fiindca nu-mi mai pasa de nimic . 
Acum ma simt bine .. sau , ok . Ma simt ok .
Dupa multa vreme ma simt ok . Am " pofta de viata " , imi doresc sa fac lucruri si sa ma trezesc dimineata ( 12-13 ) nu mai este o oroare . Doua persoane dragi au revenit in viata mea iar asta este ... ok , e bine . Am scapat in sfarsit de liceu , despre cum mi s-a parut acest an voi scrie cat de curand posibil  dar nu va asteptati la o postare vesela  pentru ca a fost aiurea.. rau de tot . 
Partea buna este ca avand in vedere situatia mea din vara trecuta , cand stateam in casa toata ziua , singura si fara prieteni , vara asta pare ceva mai buna . Ies afara in fiecare zi si ma simt bine, mi-am facut prieteni noi , de fapt sunt amici nu prieteni iar  uneori ma simt frumoasa.. Si acum ceva timp am primit o imbratisare de la un baiat .. special. Nu stiu daca eram eu foarte rece insa el era atat de cald incat as fi vrut sa nu-i mai dau drumul niciodata .
Vara asta imi doresc sa fac multe lucruri  dar n-am sa scriu ce vreau sa fac fiindca v-am spus ca planurile mele nu tin insa cred ca v-ati dat si voi seama care sunt acele planuri . 
Multe mai sunt de spus dar ma opresc aici . 
Vara fericita !
Ascunsa

Birthday

  Nu am nimic de spus , de fapt , am prea multe de spus si prea putine cuvinte , prea multa dezamagire. 
Speram ca voi avea si eu macar o zi in care nu va fi nimic oribil , in schimb am primit o zi in care aproape totul a fost . Noroc ca ziua asta e doar o data pe an . 
Azi se presupune ca ar trebui sa-mi celebrez viata , sa ma bucur de ce am "realizat" in anii acestia si sa fiu inconjurata de oameni dragi. Cel putin , asa se intampla in cazul altora . 
In cazul meu , viata mea este stupida in fiece zi . Nu mult dupa doisprezece noaptea am avut o " cearta  " colosala cu una dintre cele mai importante persoane din viata mea , C. ( Pafi ) 
Este ultima conversatie si gandul ca nu o sa mai vorbesti niciodata cu cineva doare , oricat de tare ai fi . Niciodata este o perioada destul de lunga ...
In ziua asta mi-am dat seama mai mult ca niciodata ca nu contez si ca sunt singura , din toate punctele de vedere . Urasc ziua asta si urasc ca m-am nascut . 
Dupa ce am plans toata noaptea si am dormit aproximativ 4 ore , m-am trezit sa plang iar . 
Singura persoana care a fost langa mine a fost A. , restul oamenilor , pe langa cei care au uitat de ziua mea sau n-au vrut sa-mi zica nimic, m-au dezamagit intr-un mod dramatic .
Stiu ca nu sunt importanta pentru ceilalti oameni si nu ma plang de treaba asta , daca eram altfel probabil oamenii ma iubeau , insa durerea persista , mereu va persista .
Daca am invatat ceva anul asta e faptul ca viata e urata daca esti ca mine si , daca ajungi sa urasti viata , ea te va uri de zece ori mai mult . Am inteles ca trebuie sa inveti sa convietuiesti cu oameni pe care probabil nu-i placi , caci daca incepi sa te porti cu ei asa cum ai vrea , vei ajunge si mai singur decat esti si vei fi respins fara niciun fel de mila . 
Am invatat ca atunci cand ei decizia sa " faci curatenie " in cercul tau de prieteni trebuie sa fi sigur ca esti pregatit sa suporti o singuratate absoluta . Nu astepta nimic de la oameni pentru ca dezamagirea nu este cel mai placut sentiment . Inainte sa dai cu piatra in celalalt trebuie sa intelegi ca tu esti cel mai probabil de sute de ori mai rau , trebuie sa intelegi ca oamenii trebuie acceptati asa cum sunt ei si cel mai important , inainte sa iei decizii si sa spui cuvinte , trebuie sa te gandesti extrem de bine caci de asemenea ,consecintele dor.
Mi-a trebuit un an plin de durere ca sa ajung la concluziile astea . Si chiar si atunci cand ai ajuns , nu inseamna ca esti in stare sa le aplici , inseamna ca ai pierdut un numar prea mare de oameni pe care-i iubesti si cu care nu o sa mai vorbesti niciodata pentru ca esti foarte prost si foarte rau si foarte cretin .
Persoanele ce mi-au facut o aniversare de neuitat anul trecut sunt persoanele care-mi lipsesc enorm anul asta . Persoane pentru care am plans toata ziua , persoane ce nu simt la fel pentru mine si asta din cauza mea . Dar nici oamenii ce nu erau in viata mea anul trecut si au intrat pe parcurs nu au ramas . E amuzant ca un an are doisprezece luni  si din aceste doisprezece , cel putin noua le-am petrecut plangand , trista si fara niciun rost . Si as fi in stare sa suport , dar gandul ca nu se va termina , gandul ca am pierdut atat si ca sunt asa de singura este cel ce te omoara cate putin zilnic.
E o zi trista , mereu o sa fie , pentru ca atunci cand iti urasti propria viata si esti singur ramai asa , foarte multa vreme , iar faptul ca te-ai nascut nu mai este o bucurie pentru nimeni , nici macar pentru parintii tai . 
Ascunsa

Noaptea

E seara , ma doare capul.
A. e trista pentru ca T. nu e in oras iar T. e de asemenea trist in locul in care se afla pentru ca nu poarte fi langa ea.
Mai sunt aproximativ zece zile pana se intoarce , au trecut cinci zile de cand a plecat si pot sa vad diferenta.
Diferenta ca " iubirea " nu e langa ea . 
Cred ca oamenii sunt schimbati fara iubire , poate de aceea eu nu ma mai regasesc pe mine insami , poate din cauza faptului ca ma simt neiubita si ca la randul meu nu simt dragoste pentru altii .
Dar trecand peste problemele mele existentiale , noaptea doar ce a inceput , a mai trecut o zi in care n-am facut nimic pentru fericirea mea , pentru viata mea , pentru mine . N-am facut , de asemenea , nimic nici pentru altcineva . Si cam asa este fiecare zi . 
Iar apoi , peste ceva timp , ma trezesc dimineata , ma uit in oglinda si realizez ca nu mai sunt persoana de acum cateva luni , de acum cativa ani , poate de acum cateva zile .
Si totusi , voi ramane persoana ce iubeste seara , mereu . E vorba despre pernele foarte moi si foarte multe , despre plapuma mea albastra , despre lumina palida de deasupra biroului ce imi perminte sa vad vechile desene de pe peretele din fata , e vorba despre aceeasi camera..dar e de asemenea vorba despre persoana diferita ce sta zilnic in ea .
Vara a inceput si probabil va fi la fel de neextraordinara ca deobicei  dar imi doresc macar sa nu fie oribila.....
Serile ca astea , cand poti auzi suflarea de afara , cand poti sa-ti imaginezi stelele pe cer si sa simti aerul racoros te fac sa te gandesti la oameni , multi oameni . Stiu ca la mine probabil nu se gandeste nimeni , dar nu sufar, am invatat sa traiesc cu asta la fel cum am invatat sa traiesc cu forma ciudata de "depresie" pe care o simt zilnic , cred insa ca n-am invatat sa traiesc cu felul meu de a nu putea schimba ceva , cu felul meu de a incerca uneori dar de a esua imediat .
E ceva in mine ce ma face sa-mi zic " nu te da batuta " , cred ca e orgoliul sau continul gand ca pot sa accept sa fiu oricum , dar nu proasta . Si totusi , orice urma de posibila fericire este mereu luata de la mine , macar noaptea nu pleaca niciodata.
N-are niciun sens ce scriu...
Ascunsa

 - S-a sinucis ?
 - Da.
 - ...
 - Ma bucur ca de data asta i-a reusit , a mai incercat si alta data.
 - Mama , cum poti sa spui asa ceva ?!
 - Cum pot sa spun asa ceva ? Foarte simplu . Sunt oameni care lupta cu tot ce le-a mai ramas pentru inca o zi de viata si unii au impresia ca au dreptul de a se plange cand de fapt nu-l au , unii au impresia ca pot ei sa decida cand sa-si termine viata pe cand altii , altii chiar vor sa traiasca si n-au sansa .


5.6.2014

30 mai intarziat

   Acum doua zile a fost 30 mai .
Uitasem cat de importanta a fost ziua asta pentru mine acum 1 an si doua zile , dar a avut cine sa-mi aminteasca.
Sunt pasionata de trecerea tipului , poate de aceea am constatat pasiunea mea ciudata pentru istorie , exceptand faptul ca sunt indragostita in secret de profu' , dar asta e o alta poveste.
Imi place sa gasesc zile fixe care acum un an insemnau atat de mult , sa citesc din acest jurnal ce s-a intamplat in ziua aia si cum eram eu , cea de atunci. Imi vine sa zambesc . Ma gandesc ca intr-un an se schimba atat de multe in viata unui om incat , uitandu-te in urma , abia daca te mai recunosti .
Poate peste un an voi citit aceasta postare si ma voi intreba " Aceasta am fost eu ? "
Acum un an , pe vremea asta , eram cu totul altfel , eram emotionata , speriata si in acelasi timp optimista . Eram curioasa de evolutia vietii mele si ma gandeam ca lucrurile vor decurge bine . Nu a fost nimic cum ma asteptam iar in prezent lucrurile sunt oricum numai bine nu .
De la incantarea ca maine va fi o noua zi pana la statul pe marginea patului plangand  , la dimineti neprietenoase si  la frecventul gand de nemultumire cu propria viata a trebuit sa treaca doar un an , da , lucrurile se schimba de-a lungul anului..
Poate ca diferenta dintre Ascunsa de atunci si cea de acum este ca pe atunci eram incurajata de speranta unui viitor mai bun desi prezentul de atunci era ,de asemenea, ceva mai bun decat cel de acum . Diferenta poate consta si in oamenii ce imi asigurau zilnic un  minim de fericire , oameni ce acum nu mai sunt in viata mea , oameni fara de care m-am descurcat si  inca ma descurc greu .
M-am gandit ca prezentul meu este nefericit din cauza senimentelor cauzate de alte persoane, nefericit din cauza ca am schimbat tot peisajul , nefericit pentru ca am indraznit sa ma indragostesc iar si ca totul s-a terminat cu o dezamagire uriasa , sau poate ca asa a fost sa fie..
M-am gandit ca ultima luna , foarte trista de altfel , a fost rezultatul unor dezamagiri frecvente ce au construit un castel de descurajare si tristete , castel in care ma simt captiva . Ar trebui sa ma bazez pe mine si sa fac tot posibilul sa evadez , eu de acum un an asta ar fi facut , dar acum tot ce pot sa fac este sa astept pe cineva care sa ma salveze.
E o gandire gresita , daca am inteles ceva in ultima vreme a fost ca sa dai vina pe cei din jurul tau nu este o solutie pentru a-ti acoperi suferintele . Nimeni nu are responsabilitatea sa te faca pe tine fericit asa cum nici tu nu ai responsabilitatea asta fata de altii , am inteles ca nimeni nu o sa se dedice tie si numai tie niciodata si ca e normal sa fie asa . Oamenii vin si pleaca la fel cum si tu la randul tau esti un calator in viata altora , nu trebuie sa iubesti prea mult sau sa astepti prea mult de la celalalt , trebuie sa inveti sa traiesti in primul rand cu tine . Singura persoana care te poate ajuta cu adevarat esti tu insati si daca te ratacesti de tine , e greu sa revi inapoi.
Eu m-am ratacit de mine si o data cu asta s-a accentuat o nevoie crunta de instrainare de tot ce exista , te inchizi in tine si tot ce te mai poate incanta ajunge sa fie singuratatea.
E din ce in ce mai greu sa scap din toate acestea , cu un Dumnezeu ce nu imi mai raspunde la rugaciuni , fapt care mi se pare corect , caci n-am reactionat intelept cu durerile mele si de la gandul oribil de a nu mai fi aici pana la parerea de rau nesincera pentru acel gand , n-a fost drum lung . Mai ramai cu oameni care-ti lipsesc dar pe care nu poti decat sa-i alungi , supararea si nemultumirea de tine insati ajunge sa se transforme in ura pentru ceilalti si pentru fericirea lor.
Asa am ajuns eu dupa un an de evenimente . Am fost foarte furioasa pe toti cei din jurul meu  pentru ca nu mi-au oferit ajutorul pe care-l speram dar acum , desi tristetea persista , am inteles ca sunt responsabila pentru faptele mele si ca prima schimbare trebuie sa fie in mine , altfel voi fi trista mereu . Am inteles ca nu pot primi iubire daca eu nu vreau sa ofer asta la randul meu , si nici ajutor . Acum sunt calma caci am inteles ca singura persoana vinovata aici sunt eu .
Si e bine , e bine sa te poti acuza doar pe tine.
Ascunsa