Wednesday 7 May 2014

Nasol

  E nasol .
Sunt aici cativa oameni care probabil sunt ingroziti de tristetea asta cu care incurc internetul , si-mi pare rau . Nu-mi pare rau ca e posibil sa-i oripilez pe altii cu astea , la urma urmei , exista un buton de " X " care-si face treaba daca e nevoie . Imi pare rau pentru mine . Stiu , mi s-a spus de multe ori si de la persoane diferite ca-s egoista , ca ma gandesc doar la mine . E adevarat . 
Dar sunt prea plictisita in satula de propria-mi viata ca sa incerc sa corectez ceva la mine . 
Ziceam ca-mi pare rau pentru mine , ca scriu astea . 
Da , e nasol  fiindca , ar trebui sa vin sa scriu ca sunt fericita , ca sunt multumita . Nu e nevoie de un iubit sau de multi prieteni sau de haine misto ca sa fii fericit si .. multumit . Bine , e nevoie si de asta , dar am reusit sa fiu multumita , cateodata , si fara astea . 
Acum nu mai sunt . 
Nu conteaza ca din punct de vedere vestimentar stau relativ ok , nu ma mai bucura chestiile noi pe care mi le cumpar . Nu conteaza ca... ca nimic . Acum as fi vrut sa scriu si alte chestii pe care le mai am , dar nu cred ca mai am ceva in afara de asta.
Nu intentionez sa ma plang , cred ca as putea sa schimb totul . Doar ca nu mai vreau . Sunt obosita de oameni , de scoala , de mine .
Sunt tanara , am posibilitati pe care multi nu le au si , desi am defecte cu tona ( ca alta unitate de masura mai mare pentru masa nu mai stiu ) , am si putine calitati care m-au scos , uneori , din situatii de acest gen..cum ar fi optimismul.
Dar acum , nu mai vreau . 

A. mi-a spus ca intelege starea asta doar ca as putea alege sa o schimb , iar eu i-am spus ca nu vreau.
Nu sunt masochista , urasc asa mult chestia asta prin care trec , doar ca nu mai gasesc in mine puterea necesara sa trec peste . Nu mai pot fi optimista.
Nu s-a intamplat nimic deosebit ... doar ca...  
Eram de I mai la A. acasa , seara , dormeam la ea . Stateam pe scaunul de la calculator si vorbeam despre ceva , la un momentdat ma opresc si ma uit spre ea , care era in pat , cu telefonul in mana , scria mesaje , si zambea .
Parea fericita , foarte fericita . 
Si atunci , mi s-a rupt firul . I-am spus ca m-am saturat , ca am rugat-o sa inceteze , ca nu ma asculta si ca sta tot timpul cu nasul in telefonul ala nesuferit . Nu mai conteaza ce s-a intamplat dupa ( nu va imaginati ca ne-am certat ) , nu m-am suparat , cred . 
Doar ca atunci tot ce mi-a trecut prin cap a fost ca nu sunt importanta . Ca eu vorbeam fara sa fiu ascultata , ca mie nu-mi da nimeni mesaje , ca eu nu sunt sufocata de atatia oameni incat sa nu pot fi atenta la omul de langa mine , ca eu nu am un telefon ca ala si pur si simplu...Nu , nu era invidie , ma bucur ca este fericita . Eram trista , eram trista ca zambetul ala pe care l-am vazut atunci nu era din cauza mea , eram trista din cauza faptului ca ma simt singura , zilnic . 
Ca am caracterul asta imbecil care ma face sa cred ca merit o atentie colosala din partea oamenilor care conteaza pentru mine , indiferent daca eu le-o acord sau nu la randul meu . Sunt doar .... atat de nefericita . Din seara aia , parca am cazut de pe vreun bloc si mi-am facut un cucui la cap ce nu mai trece . N-am mai vorbit cu A.  decat foarte putin , in seara asta as fi vrut sa o rog sa nu se supere... sa stie ca o iubesc si ca nu vreau s-o pierd , si ca pentru ea , doar pentru ea , poate as incerca sa schimb ceva . Dar era suparata . Era suparata din cauza unei mici si inofensive dispute cu prietenul ei ... ceea ce a fost ... tare . Pentru ca ma asteptam sa fie suparata ca nu m-a vazut toata ziua desi sunt in clasa de langa ea si fiindca  in general ne vedem zilnic , pentru ca n-am vorbit toata ziua si nici ieri , speram sa-mi spuna ca-i lipsesc . Dar n-a fost asa , nici macar nu-i pasa , deci n-am mai spus nimic .

D.C. are prietena . Nu sunt eu  si nici tipa aia pentru care s-a jucat cu mine pana m-am saturat si n-am mai vorbit cu el . E o alta . Si ... poate ca e fericit , si e bine sa fie asa , doar ca sunt frustrata  pentru ca toti oamenii peste care eu inca n-am reusit sa trec , sunt foarte fericiti si fara mine . Frustrata ca desi nu vorbim , intr-un fel , speram ca le e dor de mine , ca sufera si ei , macar un sfert din cat sufar eu  ... dar oamenii uita , trec peste , gasesc oameni mai buni , cateodata nici nu simt cum o persoana nu mai e in viata lor . Eu stau pe loc . Eu n-am trecut peste nimic , eu sunt inca acolo ...
Sunt frustrata pentru ca azi am plecat plangand la scoala , fara sa am un motiv concret . Pentru ca as fi vrut sa stau acasa , pentru ca merg intr-o clasa cu 29 de elevi fara mine si pentru ca nu-mi gasesc mangaiere in niciunul din ei . Pentru ca am inceput iar sa ma cert cu mama , pentru ca nu vorbesc cu nimeni , cu absolut nimeni . Pentru ca sunt atat de singura , pentru ca am incercat sa ma rog si pentru ca simt ca a fost degeaba .
A trecut fix o saptamana de cand sunt asa obosita desi dorm suficient , de cand incep sa plang fara un motiv cert , de cand ma simt singura si pustiita si de cand imi doresc sa raman asa . Nu mai vreau oameni in preajma mea si nu ma mai vreau nici pe mine . Si nu stiu ce sa fac ,  de aceea umplu aici pagini intregi in timp ce mor de plans , e singura chestie prin care ma mai pot descarca .
Ma simt vinovata pentru ca stiu ca Dumnezeu e suparat pe mine . Stiu ca in ultima vreme am gresit cu prea multe lucruri .
Nu simt nevoia sa-i spun ca ma doare , nu-L invinovatesc , stiu ca e problema mea , stiu ca e totul in mine , la mine ... si totusi , pot doar sa umplu pagini intregi si sa plang . Pot doar sa sper ca maine nu voi vedea pe nimeni care m-a ranit , sper ca maine nu ma va vedea nimeni . Sper ca maine doar sa treaca ... Maine o sa par un om normal cand voi fi in preajma altora , nu o sa reuseasca nimeni sa-mi citeasca deprimarea asta absurda din ochii , e ok .
Ascunsa

2 comments:

  1. Nu trebuie sa dai socoteala nimanui pentru ca scrii lucruri triste, e blogul tau, poti scrie ce vrei pe el. Si nu trebuie sa fii mereu fericita, e normal sa ai momente in care sa fii trista, asa e viata asta, cateodata ti se pare ca ai totul si alteori ti se pare ca nu ai nimic.

    Imi pare rau insa ca esti trista, dar sa stii ca desi nu o arata oamenii iti duc lipsa. Nu dupa o zi sau dupa doua, uneori dupa un timp mai lung isi dau seama de o absenta, asta nu e din cauza ca tu nu contezi sau ca nu le lipsesti ci pt ca asa sunt oamenii, sunt egoisti, sa gandesc mereu la ei...

    Si Dumnezeu nu poate fi suparat pe tine, El e langa tine, si la rugaciuni o sa iti dea raspuns, ai sa vezi!

    ReplyDelete
  2. E aşa de enervant când vezi că toate aşteptările îţi sunt pur şi simplu ...poc..distruse.
    M.am săturat de toţi care m.au dezamăgit aşa zise prietene..şi etc.. când îi vezi fericiţi şi că îi doare ... de tine parcă ai vrea să dispari, da şi mie mi se tot întâmplă şi am început să cred că nu merit oameni care să mă respecte, să înţeleagă şi să aprecieze tâmpeniile pe care le fac pentru ei..
    Singură şi atât......

    ReplyDelete

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu