bad feelings

" I am the ocean ; so deep and full of unnoticed things. But people only see my surface and think that's all that's left off me ."

Nu vreau sa termin vara asta fara tine . Dar o voi face , fiindca maine nu vei mai fi aici . Tu mergi acolo unde valurile sunt mai adanci si mai pline de furie , unde spuma e mai alba si nisipul mai plin de pacate . Mergi acolo unde mi-am dorit eu sa merg si unde am reusit sa ajung , alaturi de tine . Dar acum tu o sa pasesti pe poteca de scanduri putrezite de pe malul marii tinand de mana fata pe care o iubesti , nu pe mine , simpla ta prietena . Du-te unde vrei si tine-o de mana , e dreptul tau . Dar te rog, te rog sa nu te duci pe scarile din fata marii , unde am stat noi doi in ziua aceea innorata , unde am vorbit despre lume , despre viata si despre Dumnezeu . Unde am cautat mistere pe care n-am vrut sa le dezlegam .
Nu merge acolo cu altcineva fiindca nici eu n-as merge fara tine , intr-un fel , simt ca e dreptul meu .
Dar acum nu-ti pasa . Despre mine , despre prietenia noastra . Dar e bine fiindca esti fericit . Si stiu , stiu ca iti traiesti povestea , dragostea , stiu ce fata extraordinara este si cat sunt eu de problematica .. stiu ca-ti dau batai de cap si ca nu sunt destul de buna pentru nimeni , insa mi-as fi dorit ca locul ala sa fie si pentru tine ce-a fost pentru mine , sa fie locul nostru . Credeam ca si tu ai simtit la fel ... fiindca eu n-as mai vrea sa vad valurile din acelasi loc fara tine si daca voi merge singura , tot la tine ma voi gandi . Insa tu nu simti la fel , nu gandesti la fel . Vei merge acolo cu altcineva lasandu-ma aici singura , gandindu-ma la tot ce n-am  putut , din nou , sa am si sa pastrez .
Poate ca nu multi oameni ma inteleg , nici eu nu ma inteleg si poate ca nu merit sa fiu inteleasa . Dramatizez si ma gandesc , de multe ori , peste masura . Nu gandesc pozitiv , gandurile mele mi se strang in capul pieptului si incep , deseori , sa plang . Sunt nesigura in privinta a orice si nu sunt capabila sa-mi iau propriile decizii .
Poate ca ai dreptate cu tot ce-mi spui , cu tot ce mi-au spus altii de-a lungul timpului ..
Sunt un copil incapabil sa se maturizeze suficient incat sa inteleaga ca oamenii nu-i apartin . Ca prietenii mei au relatii cu oameni pe care-i iubesc mai mult ca pe mine si ca e in regula . Ca poate ar trebui sa tac . Sunt aroganta , asa mi-ai zis . 
Dar orice as face , oricum as gandi fiecare situatie prin care trec pur si simplu nu gasesc puterea de a face ceea ce trebuie , cand trebuie . Voi pareti cu totii atat de impliniti , ca si cum v-ati gasit deja calea si scopul . V-ati gasit oamenii langa care sa stati in timp ce eu  imi caut oarba locul pe langa voi. Dar locul meu nu e niciunde fiindca nimeni nu ma iubeste si poate ca nici eu nu mai iubesc pe nimeni .
Nu-mi pare rau ca sunteti fericiti , ca va traiti intens povestile de dragoste , imi pare rau ca n-am reusit sa fiu si eu la fel , ca niciodata nu ma pot aduna , ca mereu e vina mea . Mi-as fi dorit sa fiu mai buna , dar oricat as incerca revin tot la ceea ce sunt si sfarsesc tot singura , am in minte o gramada de indei si vise pe care nu le voi impli niciodata si la fiecare pas devin mai nesigura in privinta a tot ... mi-e asa frica sa nu pierd ceva , sa nu va pierd pe voi incat , cu cat incerc sa va tin mai aproape , cu atat raman tot mai departe .
Nu ma mai pot gandi la nimic acum , doar ca nu vreau sa mergi acolo cu altcineva fiindca era important pentru mine , dar gandul asta ma face o prietena buna? Fiindca si pentru tine e important , sa mergi acolo cu ea , sa mergi oriunde cu ea .
Deci presupun ca nu sunt o prietena buna , o fiica buna , o eleva buna , o colega buna . Nu sunt , niciodata n-am fost , niciodata nu voi fi iar dezamagirea voastra , a tuturora , o simt peste tot in jur .

Ascunsa

" O chema Ica "

" Eram prin liceu si aveam o prietena foarte buna , Ica o chema . Noi doi eram ca tine si A. .. , ne intelegeam foarte bine , vorbeam mult si despre multe , era cu doi ani mai mare ca mine . Eram doar prieteni , desi nimeni nu ne credea . Nu aveam niciun fel de sentiment unul pentru altul , nici macar nu ne atingeam , era prietena mea la fel de buna cum ar fi putut fi un baiat dar cu timpul lumea a inceput sa se obisnuiasca cu noi .. Nimeni nu mai credea ca suntem doar prieteni , eram impreuna tot timpul ce-i drept dar niciodata , absolut niciodata , n-a existat niciun fel de tentativa , nu ne-am atins nici macar odata , explicam tuturor dar nimeni nu intelegea .
Cu timpul s-a creat ca un fel de cerc in jurul nostru , spre nefericirea noastra . Niciun baiat nu o mai curta pe Ica traind cu iluzia ca ea este cu mine iar pe mine cu greu ma mai accepta vreo fata in viata ei , tot asa , crezand ca sunt deja intr-o relatie . Iar eu nu stiam cui si in ce fel sa mai explic ca noi eram doar prieteni . Si nu e lucuru mai adevarat ca asta , eram prieteni si atat .
Odata incepuse sa-mi placa mie de o fata , Raluca , si nu voia sa fie prietena mea din cauza ei . Asa ca m-am dus la internat la ea , cu Ica langa mine si le-am facut cunostinta , sperand ca o sa inteleaga ca Ica e doar o amica . A inteles pana la urma si a devenit iubita mea dar n-a tinut mult . Ica , fiind mai mereu in preajma mea , pleca  lasandu-ma singur cu Raluca dar asta n-a fost de ajuns ca pana la urma ne-am despartit din cauza ca  "Ica e mereu cu noi" ... Oricum , relatia nu era cine stie ce , tot ce faceam era ca ea sa se uite la mine cand joc fotbal si sa ma intrebe ce mai fac pe la ore . Asa ca ne-am despartit .
Ica era in continuare prietena mea cea mai apropiata . Ii povesteam de iubirile mele , vorbeam mereu dar ea incepuse sa fie suparata ca desi eu mai reuseam sa imi fac cate o prietena , de ea nu se apropia niciun baiat . Era ce-i drept o relatie foarte speciala intre noi , venea si la mine acasa , vorbea cu mama , ii spunea ca am sedinte la scoala iar mama ma intreba mereu ce mai face , complicata situatia , dar noi eram , ca deobicei , doar prieteni .
Intr-o seara s-a organizat un " ceai " , asa se zicea pe atunci la petrecerile astea , asa ca ne-am hotarat sa mergem si noi , eram multi si majoritatea erau cupluri , am zis ca e momentul perfect sa dam cartile pe fata . 
Asa ca le-am zis tuturor , din nou , ca eu si ea suntem doar prieteni , ca nu exista niciun fel de relatie intre noi . Unii au inceput sa rada , altii sa zica ca mint intruna ca nu are cum , pana la urma s-a facut ora 1 noaptea si am plecat acasa , asa era pe atunci , putina restrictie , nu stateai toata noaptea pe unde mergeai .
Casa mea era foarte aproape de internatul unde era cazata Ica . Asa ca mergeam pe aceeasi alee , cand dintr-o data imi spune ca " Noi nu avem nicio sansa . " Nicio sansa sa fim cu altcineva , asa ca " ce-ar fi daca am fi noi doi impreuna . " 
Am ramas blocat si abia apoi am reactionat .. " Cum , noi doi ? " Parca-mi venea si sa rad . " Da , parca in seara asta am inceput sa simt asa ceva ... cum , tu nu simti nimic pentru mine ? " imi spune ea . 
Ma uitam la ea asa aiurit , nici macar nu ma gandisem vreodata daca simt sau nu ceva pentru ea asa ca am dat sa refuz dar m-a luat de mana si dupa am inceput sa ne sarutam . Cand " am terminat " niciunul nu mai zicea nimic , am stat jumatate de ora asa , uitandu-ne ochi in ochi in intuneric , pe urma ea a zis " Hai sa mergem . " Incepusem si eu sa simt ceva , nu stiu cum . 
Si am mers .. la ea . Am facut un dus ...
Am fost doi ani impreuna iar singurul lucru care ne-a despartit a fost ala ca ea s-a dus la facultate la Bucuresti si a intervenit separarea asta ..
Incepusem sa iesim cu alte persoane si am decis sa inchei relatia . 
" Dar nu pot , de fiecare data cand te vad  simt ca vreau sa fac dragoste cu tine . " mi-a spus ea.
" Si eu simt la fel. " am spus .
Asa ca a ramas asa , eram despartit , ba chiar in relatii cu alte persoane dar cand aveam cate o zi libera ne intalneam si faceam dragoste . Stateam impreuna 24 de ore , intinsi pe pat , dezbracati , vorbeam o gramada , despre orice , vorbeam foarte mult ...
Au trecut peste 30 de ani , Ica e in Canada acum . E maritata , are doi copii .
-Mai vorbiti ?
Da.
-Da ???
Da , ma mai suna uneori , daca pot sa vorbesc ii raspund , daca nu , ii inchid , chiar si acum imi zice ca ea vrea sa faca un copil cu mine .
-I-ai spus sotiei tale despre ea ?
Nu.
-Niciodata ?
Nu .
-De ce ? Cred ca nu ar trebui sa existe secrete  .
De ce sa-i spun ?
-Nu stiu , ea a fost o parte din viata ta , ai iubit-o.
Am iubit-o , asa este , sa stii ca chiar si atunci cand eram doar prieteni , primul meu gand cand ma trezeam dimineata era pentru Ica . Ce o sa mai vorbim azi , ce-o sa mai facem .. asta cand eram asa , doar prieteni , dar ce rost are sa-mi chinui sotia aiurea. 
Oricum , ceea ce vreau sa spun e ca nu stii niciodata ce cale vei avea .. poate ca tu te gandesti la una si iti place aceea si vrei sa o urmezi neaparat , dar pana la urma nu vei stii pe ce drum o sa o apuci si cum vei merge pe el , sa tii minte asta . Mie imi place de tine si A. , sunteti simpatici , vorbiti , radeti ...
-Iti pare rau ca n-ai ramas cu Ica?
De ce sa-mi para rau ?
-Nu stiu , poate acum era altfel ..
Nu , viata merge inainte , sa stii ca timpul videca tot . Poate ca tu crezi ca nu e asa si poate ca uneori ai vrea sa nu fie asa dar timpul trece peste toate .
-Nu cred ca timpul vindeca tot , poate doar acopera unele lucruri .
Poate ca da , poate ca nu in totalitate , dar timpul rezolva multe .. "

L .

Ascunsa 

Caile marii

" I have the sea foam in my veins , I understand the language of  the waves . " 

Azi m-am pierdut in pacea ultimelor zile de vara . In furia nebuna a valurilor . In ochii tai .
Ma simteam euforica , fericita si putin tematoare . Nu stiu cand am ajuns sa te iubesc , poate in disperata mea nevoie de a avea un prieten sau a fost doar asa , viata . Mi-e teama sa nu te pierd , sa nu ne pierdem . Tu spui sa nu ma mai gandesc dar pentru tine e mai usor sa accepti ca poate vei avea zile in care voi lipsi , eu insa caut viitorul in care sa te regasesc si pe tine fiindca nu mai vreau s-o iau de la capat singura . Fiindca nu ma lasi niciodata . Am pierdut un prieten si tu-mi amintesti mereu de el , dar  esti o alta persoana , o alta sansa . 
Si azi a fost o zi plina de noi doi . Ne-am petrecut asa multe ore impreuna ca parca am luat o pauza de la viata . Ma innebuneste gandul ca nu pot sa absorb fiecare minut , fiecare clipa , ma sufoca aceasta ciudata stare ca sunt martora la propria viata , ca tot ce simt nu traiesc eu de fapt . Nu ti-am vorbit niciodata despre acest sentiment ... de lipsa de ceva .
Azi am mers cu tine intr-o calatorie . A fost un vis si la propriu si la figurat . Mi-am dorit sa merg asa de mult si singura persoana care si-a facut timp pentru o dorinta de-a mea ai fost tu . Asa ca ne-am urcat in microbuz si am vorbit iar atunci cand am tacut , n-am simtit linistea , am simtit prezenta ta in dreapta mea . Si a fost bine , a fost simplu si frumos . Si am mers doua ore fara sa-mi dau seama fiindca in mintea mea n-am simtit nici treizeci de minute de mers ... parca s-a oprit timpul deasupra noastra , aveam un cerc al nostru in care nu se scurgea timpul in niciun fel . Tu zici ca ar trebui pur si simplu sa ne alocam timp pentru orice asa ca te rog sa-ti aloci timp pentru mine , pentru greselile mele si pentru excesele de furie , nemultumire si tristete pe care le am intiparite in tot ce insemn .
Si hai sa privim iar marea asta nebuna ...
Sa ne pierdem pe strazi straine asa cum sunt toti oamenii din jur , sa mergem rataciti pe nisip tinandu-ne de mana , sa nu aud bine ce spui pentru ca bate mult prea tare vantul . Sa ne fie iar asa de frig si totusi asa de bine . Mi-a fost bine . 

Hai sa ne intalnim iar candva , poate in alt loc , poate in alt timp si sa stam asa , pur si simplu pe cimentul rece si inclinat din fata marii , sa-mi miroasa parul a mare din nou , sa vorbesti mai tare ca sa acoperi valurile inalte si pline de furie . Furie ca nu poate sa fie ca noi , plina de vise si ganduri . 
Iti spun ca ma doare ca nu pot sa-mi golesc ochii de orice ca sa pot sa-i umplu cu felul in care marea care se izbeste asa tare de diguri si de locul in care stam incat ma doare si pe mine nu mai e de mult albastra , ci alba de la atata agitatie . Ca nu pot sa-mi impletesc spuma valurilor in cozi , ca nu pot sa nu uit niciodata fiecare lucru ce mi s-a scurs azi prin fata ochilor , prin fata inimii.  Iar tu ma intelegi , poate ca simtim la fel . Poate ca uneori ne-am dori sa nu mai vedem nimic in afara de apa asta crud de frumoasa , de rece , de nebuna . A trecut asa putin si deja mi-e dor sa am in fata decat cer albastru si mare alba , sa am in mana mana ta si senzatia ca nu sunt singura , dupa asa de mult timp . 
M-am simtit fericita tot timpul , atat cat am putut sa ma simt . M-am simtit recunoscatoare ca te am langa mine si ca , in drum spre casa , adorm linistita pe pieptul tau stiind ca nu voi pati nimic acolo , ca nu-ti pasa de tot trecutul si de toata nesiguranta pe care o am in mine , ca suntem doar prieteni .
Am vazut lucruri frumoase impreuna azi , mi-ai furat o bratara si am mancat ceva de prost gust , dar daca as fi cu tine as manca din nou si din nou . Sunt indragostita de mare si de prietenia noastra . 
Asa ca hai sa mai purtam candva discutii despre viata , despre oameni , despre bine si rau , despre razboaie si despre felul cum vom muri , despre istorie si carti , undeva departe de casa , pe malul unei mari prea tulburate si tulburatoare ... Hai sa fim prieteni pe vecie , sa urmam  " Caile marii " . 

Ascunsa

goodbyes

 " I don't care if it's a sad good-by or a bad good-by , but when I leave a place I like to know I'm leaving it . If you don't , you feel even worse . " - J.D. Salinger , The catcher in the rye 

11 August

Acum , cand nu mai esti langa mine , ma simt ca o straina careia i se istoriseste ceva petrecut candva, asa de demult ca s-au sters din minte cuvintele potrivite ca sa mai descrie , macar putin , simtamintele zile de 11 . 

Nu mi se pare gresit sau corect ce s-a intamplat intre noi , nu simt tristete ca s-a terminat ci doar amaraciune ca putea sa se termine altfel . Au fost in viata mea oameni care au contat mai mult sau mai putin , spun " au fost " fiindca , desi inima si mintea mea se mai agata uneori de amintirea lor , continui obsesiv sa-mi amintesc ca am trecut peste . Despre acesti oameni am spus multe lucruri si acum , dupa ce a trecut o perioada mai lunga sau mai scurta de cand viata a decis sa mergem pe drumuri separate am inteles ca nu regret doar un lucru . Ca nu ne-am despartit frumos .

Poate daca ne-am fi luat ramas bun ... inteleg din ce in ce mai bine ca e asa de important sa-ti iei ramas bun , sa respecti un om pe care l-ai iubit si mai ales care te-a iubit . Si ce daca sentimentele tale sau ale lui s-au schimbat ? Si ce daca , oameni fiind , v-ati tot ranit , v-ati spus vorbe grele , v-ati inselat , tradat , mintit si ati gresit atat de mult datorita egoismului , datorita faptului ca ne place asa mult sa ne gandim la propria noastra dreptate si buna stare fara a putea fi , macar putin , empatici .

Asa ca nu , nu mai regret lacrimile , nu regret ca mi-am cicatrizat viata cu rani ce n-ar fi trebuit sa existe la varsta mea , nu regret chiar daca , de multe ori , si acum ma doare . Nu regret ca am iubit . Dar imi pare rau ca nu ne-am luat ramas bun ca niste oameni ce candva s-au cunoscut , s-au inteles si poate s-au iubit .

Mi-as dori sa invat sa spun la revedere , nu cu ura si lacrimile pe care orice om ranit si nedreptatit le are , ci cu drag . As vrea sa fiu un om puternic . Invat sa fiu un om puternic . A fi astfel inseamna a avea taria sa-ti amintesti atunci cand simti cel mai tare amaraciune de felul in care a fost inceputul . De respectul , prietenia si dragostea de atunci . Sa respecti ca , la un momentdat , in viata ta a existat un om care te-a facut fericit/a . Poate a fost prea scurt , poate durerea de apoi a depasit cu nedreptate scurta fericire si poate ca omul din fata ta iti pare acum un strain , dar as vrea sa am puterea de a respecta intotdeuna si de a intelege ca poate nici celalalt n-a vrut sa sa fie asa ,  poate nu si-a ales greselile , poate doar le-a facut .

Si mi-as dori ca eu , puternica fiind , sa am curajul sa recunosc ca mi-am facut propriile greseli dar ca , atunci , altfel n-am stiut sa fac . Si dupa tot ce va atarna mai greu de mine , inca sa respect si sa-mi iau ramas bun ca de la un om ce mi-a fost drag .

Dezamagirea mea de acum e ca tu n-ai vrut sa-ti iei ramas bun de la mine si nici macar nu mi-ai oferit mie sansa de a o face . A fost o aventura dar asa cum buzele noastre au stiut sa se sarute asa de tandru ar fi trebuit sa stie sa-si spuna si cuvinte de adio care sa mangaie .

Nu mi-ar fi parut  rau sa plang ca pleci dar imi pare rau ca am plans fiindca n-ai putut sa ma respecti si sa-mi spui asta .

N-au insemnat nimic zilele si noptile petrecute impreuna , nu ti-a fost greu sa pleci asa , fara sa te uiti in spate ? Daca nu ti-a fost greu sa faci toate astea atunci mie de ce mi-ar fi greu sa spun ca nu te mai respect ? Doar fiindca n-ai vrut sa-ti iei ramas bun .. Cand eu te-am strans asa de tare in brate.

Au trecut deja doua zile si imi amintesc vag cum a fost in ziua de 11 , cand ne-am sarutat asa ore in sir , cand nu ne mai saturam , cand eram euforica din cauza ta , doua zile si-mi lipseste putin privirea ta .

Ascunsa

7 August

7 August

       Nu mai e prea clara in mintea mea imaginea acelei nopti dar stiu ca oscilam intre bucurie si o stare absurda de neimplinire .
Asa sunt , uneori , oamenii . Neimpliniti . Pare ca au tot ce si-au dorit vreodata sau macar mai mult decat obisnuiau sa aiba dar poate ca implinirea nu consta in cat de multe ai , ci cat de importante  sunt acelea putine ...
        Era seara si ne tineam de mana prin multimea galagioasa , prin orasul plin de lumini colorate , prin amestec de sunete si mirosuri . Abundenta asta coplesitoare ma face sa-mi lipseasca si mai mult linistea toamnei . Suna a cliseu dar daca-mi amintesc cu adevarat ceva din noaptea aceea , este acest peisaj clasic.
Uneori zambeam si ma simteam bucuroasa ca sunt acolo , ca-mi traiesc viata , ca sunt cu tine . Alteori nu intelegeam ce inseamna toate acestea , de ce tin de mana un baiat care nu ma cunoaste , nu ma intelege si pe care nu-l iubesc ? Dar iubesc oare pe cineva ? Nu . Am pe altcineva mai bun ? Nu . Mi-ar fi fost mai bine singura in noaptea aceea ? Nu .
Deci asta ar trebui sa insemne ca sunt fericita ? Nu .
Asa ca , in ciuda zambetului pe care-l afisam din cand in cand in banalele noastre conversatii , nu ma simteam fericita si mi-as fi dorit sa fiu acolo cu cineva care sa observe acest lucru .
Nu stiu cum te simteai tu , daca tinandu-ma pe mine de mana te gandeai la noi , la mine . Daca ti se parea ca sunt frumoasa sau daca si tu ti-ai fi dorit sa fi cu altcineva , in alt loc .
Presupun ca nu vom stii niciodata .
Nu ma simt vinovata si nu regret relatia noastra , nu te-am folosit . M-am straduit sa fiu cu tine si sa absorb clipele noastre pe care nu le vom mai avea niciodata si de multe ori a fost mai mult decat speram sa capat . Nu esti ceea ce am nevoie , niciodata nu vei fi , sunt mult prea complexa , nehotarata si plina de ganduri nespuse ca cineva ca tine , cu idealuri marunte , sa ma poata completa . Dar ai fost placut , ai fost o dragoste de vara , simpla si nevinovata si tineam la tine . Chiar si acum , dupa ce ai stricat mica relatie pe care o infiripasem , pot spune ca te-am indragit si ca nu regret desi , chiar si tu , m-ai dezamagit .
Daca ar fi sa-ti vorbesc vreodata , sa-ti spun deschis tot ce am simtit atunci si tot ce simt acum as vrea sa stii ca nu scriu despre tine . Oamenii care au schimbat ceva in mine , la mine au umplut randuri aici dar tu n-ai fost unul dintre ei , acum scriu doar despre mine .. sunt personajul principal al acelei nopti iar tu ai fost un rol secundar , imi pare rau s-o spun ..
Scriu fiindca vara asta s-au petrecut asa de multe incat cu greu le mai pot aprofunda asa ca toata aceasta introspectie imi e vitala , incerc sa mai salvez putinele simtamite ce mi-au mai ramas ca sa pot sa descriu mai bine si mai clar .. ca sa pot sa-mi amintesc , sa vad ce urme lasa o vara in viata unui om .
       Mi-a placut sa te sarut . Mult , profund , incet sau apasat . Te-am sarutat intruna . Ai venit in viata mea cand am avut nevoie de cineva pe care sa-l sarut si care sa ma sarute , care sa nu ma lase si care sa ma stranga in brate . Mi-ai acoperit doar trupul cu toate acestea , sufletul mi-era imun si gol , dar a fost suficient pentru atunci...
Tineam la tine si erai departe de tot trecutul meu plin de drama , de toti baietii la care am tinut candva si poate ca , intr-un final , noi doi am fi avut o sansa reala , dar povestea asta a fost sa fie una scurta , asa cum sunt atatea alte povesti .

Ascunsa

Constelatie de bucurii

Vara asta a fost un vis iar eu , traindu-l , am avut constanta senzatie ca sunt martora la viata altcuiva , ca ma uit la un film si ca am , inevitabil , pareri impartite despre el dar care , in fond , nu ma afecteaza cu nimic  . Asa ca , in toate momentele pline in care viata imi parea , cumva , nemarginit de frumoasa simteam o fericire parca straina mie , ce nu-mi apartinea complet , ce nu era a mea .
Poate ca m-am obisnuit atat de tare cu lipsa fericirii ca acum , cand mi s-a dat , nu stiu ce sa fac cu ea ... nu stiu , nici macar , s-o simt .
Este aceasta nepriceperea mea de a fi fericita sau este acel sentiment ca imi lipseste ceva , ecoul nostralgic a ceva ce am pierdut sau a ceva ce n-am reusit , inca , sa capat ? Sau poate ca-mi place sa adaug putina drama in tot ceea ce insemn eu , in fiecare sentiment pe care il descopar in mine , poate ca eu nu pot , nu stiu , sa simt si gata . Sa fie simplu . Poate am o minte prea imatura , prea calatoare , prea visatoare . Sunt oare , uneori , prea mult ? Am constantul sentiment ca duc lipsa de mine insami , ca nu-s acolo , ca dintre toti oamenii eu imi lipsesc cel mai mult .Traim in fiecare zi ca fiind noi insine , fiecare gand , fiecare sentiment si cu fiecare gura de aer suntem acolo , noi cu noi , noi centrul universului nostru , un tot in care toata dezamagirea , bucuria , sperantele cele mai ascunse si simpla constiinta ne alcatuiesc si cu toate acestea , ma simt absenta de mine insami .
Daca e un sentiment real sau pur si simplu e iluzia unei minti nestatornice nu-mi pot spune . E ca si cum intreaga fericire pe care o caut se afla in interiorul meu dar nu o pot vedea , atinge , cuprinde . Asa ca-mi hranesc neputincioasa viata cu vagi iluzii de fericire culese din exterior ce trec nefiresc de repede si ma agat disperata de ele fiindca-mi plac asa mult ... dar e oare real ?

                                   - Ma simt fericita cand ascult muzica .
                                   - Si cand o opresti , mai esti fericita  ? 
                                   - ... nu chiar 
                                   - Atunci nu e fericire .

Dar ce mai conteaza daca tot ce-am trait vara asta a fost sau nu fericire reala cand tot ce mi-a stat in cale a fost doar teama ca va disparea si ca voi fi din nou asa cum m-am obisnuit sa fiu , moraliceste infrigurata .
M-am simtit altfel , am invatat , am simtit , am sperat si am ...sarutat . Si acum toate se duc , rand pe rand si cand apune vara , ce-mi mai ramane oare ?
Aceasta a fost introducerea relatarilor ce vor urma ... un pic din nesiguranta , amintirea , speranta si fericirea mea , un pic din vara viselor .. o amintire ce ma straduiesc , cu greu , s-o fac sa nu se stearga si sa nu se acopere de tristetea nedreapta ce incepe sa-mi ameninte deja constelatia pe care am adunat-o in suflet. Constelatie de bucurii pe care n-am apucat , spre disperarea mea , sa le scriu... sa le am , sa le pastrez.

Ascunsa

Summer nights . Summer love .

" He feel like a home I've never been to , but have known my whole life . He is comfort , he is falling asleep with a smile . He makes me feel safe . " - Unknown

Muzica data tare , un pahar de vodka cu gheata , lume multa , nisip sub talpi , stele pe cer , sunet de valuri acoperit de glasuri , un prieten bun si baiatul care ma saruta intruna , ca si cum as conta .
Arata ca tot ce mi-am dorit vreodata .
Cand a devenit viata in halul asta de nebuna ? Cu nopti pierdute , cu putin alcool , cat sa-i simt aroma , cu muzica prea tare pentru gustul meu , cu oameni prea multi .. si cu toate aceste momente de veghe .
Pe malul marii , sub luna plina , sub stele , sub jocul unui rasarit temator , in taxi , pe drum , prin locrui straine si ajungad in final tot acolo , tot acasa ... dar parca la zile multe departare  , cadnva , dupa-amiaza .
Atatea lucruri despre care as fi putut sa scriu , atatea lucruri pe care le-am simtit si cand ma uit inapoi parca e un vis , nu-mi mai amintesc daca am fost acolo sau nu . Uneori e atat de mult haos incat ma simt prinsa intr-un vartej de trairi , amintiri , oameni , trecut si prezent .

30 Iulie

Sunt usor ametita , in statie cu cativa prieteni buni si mai putin buni . Sunt indragostiti , fericiti , tineri si cu probleme gramada . Si poate ca sunt si eu , un pic din toate . Sunt atat de adolescenti ca , pe langa ei , imi par batrana .  Astept sa vina 42 si cand apare urc doar eu , singura , lasandu-i acolo sa se bucure de tinerete , de vara , de viata .
Incep sa ma simt un pic mai bine , sunt putin ametita , poate de la blandetea noptii , poate de la cele cateva fire de alcool ce mi-au umezit buzele , poate de la un suflet ce tanjeste dupa ceva absent , strain , indepartat.
Stau la geam si orasul se afunda tot mai mult in intuneric , stralucesc tot mai mult farurile , blocurile , cladirile , atatea semne de viata ... asa de aproape de mine toti acesti oameni si totusi asa de necunoscuti si indepartati.
Eu cunosc doar viata mea ... dar pana si aceasta pare uneori straina . Stau vesnic si ma gandesc dar nu stiu la ce anume , poate la baiatul asta care mi-a spus intr-o zi , pe neasteptate , ca pleca .
        " Unde pleci ? " am intrebat .
        " In Anglia . " , mi-a raspuns .
Astept sa-mi spuna ca glumeste , el sau altcineva . Dar nimeni n-o face si dintr-o data ma simt coplesita de tristete si lacrimi dar ma abtin pana ma aflu undeva in hol , cu prietenul meu bun in fata caruia incep sa plang neajutorata , bleaga , aiurita .
Seara zilei urmatoare sunt in 42 si inca ma intreb de ce . De ce sa plang , de ce sa-mi pese . Nu e nimeni deosebit in viata mea , n-a fost si nu ma gandeam ca o sa fie . E doar un joc , cateva sentimente acumultate vara asta si nu stiu daca conteaza cu adevarat sau nu . Dar ma simteam trista . Fara timp destul sa fiu acolo cu el , langa el , aproape .
Imi doream sa fiu aproape si o vara nu mi-a fost de ajuns si nu-mi este si ma gandeam ca am destul timp sa fac ceva , orice , sau sa nu fac nimic dar sa sper totusi ca , intr-o zi , va fi .
Iar zilele alea mi s-au luat brusc din fata ca si cum nu erau ale mele , el pleaca si nu pot sa-l ajung din urma asa ca tot ce simteam ca mi-a ramas era sa plang sau sa ma grabesc sa il simt cat il mai am aici , cat il mai vad ...
Dar pe 30 iulie eram linistita , nostalgica , cu niste sentimente parca scoase din poezii .

31 Iulie

Sunt in cafeneaua asta nestiuta de prea multa lume unde chelnerita e draguta si obisnuita cu noi , cu mine si amicul meu preferat . E locul nostru , aici ne spunem povesti , secrete, sentimente . Aici e magie , aici vorbim deschis si bem bauturi din fructe dulci , limonada de menta si gin . Stam ore multe si vorbim despre tot , uneori cred ca nu mai avem ce sa ne spunem dar cand ajungem acolo vietile noastre devin carti de basme si mai apoi , intregi librarii . Tot ce-a fost pentru mine alb negru prinde culoare si transform in cuvinte tot ce am mai tacut in mine . Ne ascultam , ne completam si acolo suntem prieteni mai mult ca oricand . Acolo simt iubirea ce se naste doar intre oamenii care vorbesc foarte mult despre foarte multe . Ma simt fericita si in siguranta , simt ca toata singuratatea din lume a trecut prin mine si s-a scurs in ochii lui mari si intelegatori .
Poate ca e adevarat , poate ca nu ne-am nascut sa fim singuri ci prieteni unii cu altii , dar iata cum alegem sa traim de atat de multe ori ..

1 August

Viata a reusit sa le potriveasca , armonios , pe toate . A fost frumos si neasteptat .
Eram in taxi cu " baiatul meu " ce urmeaza sa plece si sa ma lase aici singura , a nimanui , cum am fost mereu.
Si ne-am sarutat . A fost primul nostru sarut real si n-a parut gresit sau nefiresc . A fost simplu , usor si natural.
A fost de parca ne-am fi sarutat pana atunci in toti ceilalti ani , ca si cum ne cunoastem de mult cand noi ne stim doar numele si alte cateva simplitati care sunt aproape inexistente in comparatie cu multitudinea de lucruri pe care le poti spune despre un om ..
Seara era racoroasa dar mainile noastre impreunate erau calde , eram doar noi si era bine . Stiu ca nu ne iubim , ca nu ne cunoastem destul , ca nu e baiatul cu care mi-am dorit mereu sa ma sarut , ca n-am luptat si ca n-am adormit gandindu-ma la cum ar fi , dar ce conteaza aceste lucruri cand inima mea a inceput sa bata un pic mai tare , cand imi venea sa zambesc si cand m-am simtit impacat si  , poate , fericita .
Asa a fost seara acestui august - intai . Linistita , calda , iubitoare . Racoarea valurilor ce se strecura sub hainele mele era alungata de bratele lui calde , de cuvinte si de buze . O sa-mi fie dor de seara asta si-am s-o tin minte , am sa te tin minte si pe tine  fiindca tu faci sa fie simplu , usor si normal . Esti si tu , ca o briza . Esti nici prea mult nici prea putin , nu e serios , nici complicat , suntem doar noi , nu pentru mult dar pentru acum pare suficient.
Iar cand am adormit in bratele tale ma simteam completa . Ca si cum nu mai conta tot ce a fost si tot ce urmeaza sa fie . Si valurile erau asa aproape de noi ca parca ne ascultau soaptele , sau poate noi le ascultam pe ale lor . Te trezeai sa ma pupi pe frunte , sa-mi tii mana , sa ma simti iar dimineata erai tot acolo si mi-as dori sa mai fi inca una , si inca una , si inca una .
Daca oamenii ar stii nu ar intelege ca au fost doar 3 ore in care am dormit si a fost bine . Oamenii n-au nevoie de prea mult ca sa fie acolo unul pentru celalalt , nu e nevoie de cuvinte sau alt fel de manifestare a afectiunii , somnul e destul , e perfect , e frumos .


3 August

Nu stiu ce va fi dar gandul ca mai e atat de putin pana pleci ma intristeaza . Poate acest sentiment va disparea cand momentul acela va veni  dar acum te-as vrea aproape si cat mai des , cat mai mult .
Simt ca tu imi aparti si ca eu iti apartin tie . Nu e iubire dar e un sentiment nevinovat pe care nu vreau sa-l alung . Este o iubire de-o vara care va trece asa de curand ca nu voi mai stii daca am visat totul sau nu .

Ascunsa