" I wanted to forget the past , but it refused to forget me ; it waited for sleep then cornered me . " - Margaret AtwoodIdeea despre viata este ca , uneori , iti ofera atat de multa tristete incat nu mai stii ce drum sa cauti , cu cine sa te certi , pe cine sa acuzi , pe cine sa iubesti , pe cine sa urasti sau .. cum sa nu faci toate astea . Iar apoi , vine o zi cand , prin lucruri simple , viata devine brusc , suportabila , poate chiar placuta . Este acea secunda cand uiti fara sa vrei de toata mizeria ce te asteapta acasa , este acel moment cand ti-ai dori ca toata viata ta sa fie alcatuita doar din asta ... din acea simpla zi de fericire.
Cu totii stim ca este doar o amagire , ca atunci cand ajungi acasa se vor imbulzi din nou durerile in inima ta , si nu vei mai stii ce este de facut si ce sa mai crezi . Stim ca te vei trezi a doua zi si probabil n-o sa mai fie nici pe departe la fel de frumos , la fel cum n-a fost nici ieri si nici in alte cateva sute de zile ... dar felul in care a fost azi , azi a fost parca mai bine , si parca nici nu apuci sa simti gustul acela de mult pierdut , gustul acela de fericire , ca esti din nou trist .
Nu vorbesc despre o mare iubire sau un mare cadou .. vorbesc despre zapada aceea ce nu mai inceta sa cada , asa de linistita si alba , de parca nimic rau n-ar fi existat vreodata . Iar noi toti , straini unul pentru celalalt , ne uitam pierduti in sus si tristi in jos , fiindca nimeni nu poate sa evadeze , acolo , in locul in care durerea pare ca nu exista iar zapada continua sa cada .. Ramanem aici , singuri si neputinciosi . Si felul in care marea isi plange anii , parca freamata din fiecare strop si pasari albe scalda cerul gri , de iarna , e asa pustiu si sincer .. Un peisaj care in sfarsit nu minte , este o imagine ce se topeste sub ceasca de ceai fierbinte , bauta in fata zapezii . Sunt astfel de lucruri ce imi dau mie speranta si m-am gandit de multe ori , ca nicio sticla de alcool nu te va face sa uiti cu adevarat ceva , dar viata , pentru o secunda in care parca isi ia atentia de la tine , iti va da .. un pic ragaz , sa te scufunzi in zapada si ceai si .. apa . Iar totul este numai o armonie , de parca n-ai fi fost , niciodata , trist . Si toata brusca asta fericire , parca te chinuie mai rau , caci de plecarea ei suntem cu totii constienti , si parca ochii mei n-au putere sa memoreze mai bine fiecare fulg de zapada , si niciun simt al meu nu e destul de pregatit sa poata , candva , sa-si amintesca totul .. Iar mintea mea slaba o sa uite mirosul fin si rece si toata linistea din mine si parca as vrea sa-mi treaca prin sange toata frumusetea , sa fie frumusetea asta simpla si inexplicabila , toata in sufletul meu , la fel cum a fost peisajul acesta , in fata ochilor . Dar parca nici asa .. n-am putut sa cuprind tot , sa vad destul.
Viata este cea mai rea iubire pe care o poate avea cineva , caci nu stii niciodata daca o urasti mai mult decat o iubesti , si te chinuie si te amageste , pana cand , parca ti-ai dori sa fie totul urat , sa stii macar in ce parte s-o iei .
Ascunsa