goodbyes

 " I don't care if it's a sad good-by or a bad good-by , but when I leave a place I like to know I'm leaving it . If you don't , you feel even worse . " - J.D. Salinger , The catcher in the rye 

11 August

Acum , cand nu mai esti langa mine , ma simt ca o straina careia i se istoriseste ceva petrecut candva, asa de demult ca s-au sters din minte cuvintele potrivite ca sa mai descrie , macar putin , simtamintele zile de 11 . 

Nu mi se pare gresit sau corect ce s-a intamplat intre noi , nu simt tristete ca s-a terminat ci doar amaraciune ca putea sa se termine altfel . Au fost in viata mea oameni care au contat mai mult sau mai putin , spun " au fost " fiindca , desi inima si mintea mea se mai agata uneori de amintirea lor , continui obsesiv sa-mi amintesc ca am trecut peste . Despre acesti oameni am spus multe lucruri si acum , dupa ce a trecut o perioada mai lunga sau mai scurta de cand viata a decis sa mergem pe drumuri separate am inteles ca nu regret doar un lucru . Ca nu ne-am despartit frumos .

Poate daca ne-am fi luat ramas bun ... inteleg din ce in ce mai bine ca e asa de important sa-ti iei ramas bun , sa respecti un om pe care l-ai iubit si mai ales care te-a iubit . Si ce daca sentimentele tale sau ale lui s-au schimbat ? Si ce daca , oameni fiind , v-ati tot ranit , v-ati spus vorbe grele , v-ati inselat , tradat , mintit si ati gresit atat de mult datorita egoismului , datorita faptului ca ne place asa mult sa ne gandim la propria noastra dreptate si buna stare fara a putea fi , macar putin , empatici .

Asa ca nu , nu mai regret lacrimile , nu regret ca mi-am cicatrizat viata cu rani ce n-ar fi trebuit sa existe la varsta mea , nu regret chiar daca , de multe ori , si acum ma doare . Nu regret ca am iubit . Dar imi pare rau ca nu ne-am luat ramas bun ca niste oameni ce candva s-au cunoscut , s-au inteles si poate s-au iubit .

Mi-as dori sa invat sa spun la revedere , nu cu ura si lacrimile pe care orice om ranit si nedreptatit le are , ci cu drag . As vrea sa fiu un om puternic . Invat sa fiu un om puternic . A fi astfel inseamna a avea taria sa-ti amintesti atunci cand simti cel mai tare amaraciune de felul in care a fost inceputul . De respectul , prietenia si dragostea de atunci . Sa respecti ca , la un momentdat , in viata ta a existat un om care te-a facut fericit/a . Poate a fost prea scurt , poate durerea de apoi a depasit cu nedreptate scurta fericire si poate ca omul din fata ta iti pare acum un strain , dar as vrea sa am puterea de a respecta intotdeuna si de a intelege ca poate nici celalalt n-a vrut sa sa fie asa ,  poate nu si-a ales greselile , poate doar le-a facut .

Si mi-as dori ca eu , puternica fiind , sa am curajul sa recunosc ca mi-am facut propriile greseli dar ca , atunci , altfel n-am stiut sa fac . Si dupa tot ce va atarna mai greu de mine , inca sa respect si sa-mi iau ramas bun ca de la un om ce mi-a fost drag .

Dezamagirea mea de acum e ca tu n-ai vrut sa-ti iei ramas bun de la mine si nici macar nu mi-ai oferit mie sansa de a o face . A fost o aventura dar asa cum buzele noastre au stiut sa se sarute asa de tandru ar fi trebuit sa stie sa-si spuna si cuvinte de adio care sa mangaie .

Nu mi-ar fi parut  rau sa plang ca pleci dar imi pare rau ca am plans fiindca n-ai putut sa ma respecti si sa-mi spui asta .

N-au insemnat nimic zilele si noptile petrecute impreuna , nu ti-a fost greu sa pleci asa , fara sa te uiti in spate ? Daca nu ti-a fost greu sa faci toate astea atunci mie de ce mi-ar fi greu sa spun ca nu te mai respect ? Doar fiindca n-ai vrut sa-ti iei ramas bun .. Cand eu te-am strans asa de tare in brate.

Au trecut deja doua zile si imi amintesc vag cum a fost in ziua de 11 , cand ne-am sarutat asa ore in sir , cand nu ne mai saturam , cand eram euforica din cauza ta , doua zile si-mi lipseste putin privirea ta .

Ascunsa

7 August

7 August

       Nu mai e prea clara in mintea mea imaginea acelei nopti dar stiu ca oscilam intre bucurie si o stare absurda de neimplinire .
Asa sunt , uneori , oamenii . Neimpliniti . Pare ca au tot ce si-au dorit vreodata sau macar mai mult decat obisnuiau sa aiba dar poate ca implinirea nu consta in cat de multe ai , ci cat de importante  sunt acelea putine ...
        Era seara si ne tineam de mana prin multimea galagioasa , prin orasul plin de lumini colorate , prin amestec de sunete si mirosuri . Abundenta asta coplesitoare ma face sa-mi lipseasca si mai mult linistea toamnei . Suna a cliseu dar daca-mi amintesc cu adevarat ceva din noaptea aceea , este acest peisaj clasic.
Uneori zambeam si ma simteam bucuroasa ca sunt acolo , ca-mi traiesc viata , ca sunt cu tine . Alteori nu intelegeam ce inseamna toate acestea , de ce tin de mana un baiat care nu ma cunoaste , nu ma intelege si pe care nu-l iubesc ? Dar iubesc oare pe cineva ? Nu . Am pe altcineva mai bun ? Nu . Mi-ar fi fost mai bine singura in noaptea aceea ? Nu .
Deci asta ar trebui sa insemne ca sunt fericita ? Nu .
Asa ca , in ciuda zambetului pe care-l afisam din cand in cand in banalele noastre conversatii , nu ma simteam fericita si mi-as fi dorit sa fiu acolo cu cineva care sa observe acest lucru .
Nu stiu cum te simteai tu , daca tinandu-ma pe mine de mana te gandeai la noi , la mine . Daca ti se parea ca sunt frumoasa sau daca si tu ti-ai fi dorit sa fi cu altcineva , in alt loc .
Presupun ca nu vom stii niciodata .
Nu ma simt vinovata si nu regret relatia noastra , nu te-am folosit . M-am straduit sa fiu cu tine si sa absorb clipele noastre pe care nu le vom mai avea niciodata si de multe ori a fost mai mult decat speram sa capat . Nu esti ceea ce am nevoie , niciodata nu vei fi , sunt mult prea complexa , nehotarata si plina de ganduri nespuse ca cineva ca tine , cu idealuri marunte , sa ma poata completa . Dar ai fost placut , ai fost o dragoste de vara , simpla si nevinovata si tineam la tine . Chiar si acum , dupa ce ai stricat mica relatie pe care o infiripasem , pot spune ca te-am indragit si ca nu regret desi , chiar si tu , m-ai dezamagit .
Daca ar fi sa-ti vorbesc vreodata , sa-ti spun deschis tot ce am simtit atunci si tot ce simt acum as vrea sa stii ca nu scriu despre tine . Oamenii care au schimbat ceva in mine , la mine au umplut randuri aici dar tu n-ai fost unul dintre ei , acum scriu doar despre mine .. sunt personajul principal al acelei nopti iar tu ai fost un rol secundar , imi pare rau s-o spun ..
Scriu fiindca vara asta s-au petrecut asa de multe incat cu greu le mai pot aprofunda asa ca toata aceasta introspectie imi e vitala , incerc sa mai salvez putinele simtamite ce mi-au mai ramas ca sa pot sa descriu mai bine si mai clar .. ca sa pot sa-mi amintesc , sa vad ce urme lasa o vara in viata unui om .
       Mi-a placut sa te sarut . Mult , profund , incet sau apasat . Te-am sarutat intruna . Ai venit in viata mea cand am avut nevoie de cineva pe care sa-l sarut si care sa ma sarute , care sa nu ma lase si care sa ma stranga in brate . Mi-ai acoperit doar trupul cu toate acestea , sufletul mi-era imun si gol , dar a fost suficient pentru atunci...
Tineam la tine si erai departe de tot trecutul meu plin de drama , de toti baietii la care am tinut candva si poate ca , intr-un final , noi doi am fi avut o sansa reala , dar povestea asta a fost sa fie una scurta , asa cum sunt atatea alte povesti .

Ascunsa

Constelatie de bucurii

Vara asta a fost un vis iar eu , traindu-l , am avut constanta senzatie ca sunt martora la viata altcuiva , ca ma uit la un film si ca am , inevitabil , pareri impartite despre el dar care , in fond , nu ma afecteaza cu nimic  . Asa ca , in toate momentele pline in care viata imi parea , cumva , nemarginit de frumoasa simteam o fericire parca straina mie , ce nu-mi apartinea complet , ce nu era a mea .
Poate ca m-am obisnuit atat de tare cu lipsa fericirii ca acum , cand mi s-a dat , nu stiu ce sa fac cu ea ... nu stiu , nici macar , s-o simt .
Este aceasta nepriceperea mea de a fi fericita sau este acel sentiment ca imi lipseste ceva , ecoul nostralgic a ceva ce am pierdut sau a ceva ce n-am reusit , inca , sa capat ? Sau poate ca-mi place sa adaug putina drama in tot ceea ce insemn eu , in fiecare sentiment pe care il descopar in mine , poate ca eu nu pot , nu stiu , sa simt si gata . Sa fie simplu . Poate am o minte prea imatura , prea calatoare , prea visatoare . Sunt oare , uneori , prea mult ? Am constantul sentiment ca duc lipsa de mine insami , ca nu-s acolo , ca dintre toti oamenii eu imi lipsesc cel mai mult .Traim in fiecare zi ca fiind noi insine , fiecare gand , fiecare sentiment si cu fiecare gura de aer suntem acolo , noi cu noi , noi centrul universului nostru , un tot in care toata dezamagirea , bucuria , sperantele cele mai ascunse si simpla constiinta ne alcatuiesc si cu toate acestea , ma simt absenta de mine insami .
Daca e un sentiment real sau pur si simplu e iluzia unei minti nestatornice nu-mi pot spune . E ca si cum intreaga fericire pe care o caut se afla in interiorul meu dar nu o pot vedea , atinge , cuprinde . Asa ca-mi hranesc neputincioasa viata cu vagi iluzii de fericire culese din exterior ce trec nefiresc de repede si ma agat disperata de ele fiindca-mi plac asa mult ... dar e oare real ?

                                   - Ma simt fericita cand ascult muzica .
                                   - Si cand o opresti , mai esti fericita  ? 
                                   - ... nu chiar 
                                   - Atunci nu e fericire .

Dar ce mai conteaza daca tot ce-am trait vara asta a fost sau nu fericire reala cand tot ce mi-a stat in cale a fost doar teama ca va disparea si ca voi fi din nou asa cum m-am obisnuit sa fiu , moraliceste infrigurata .
M-am simtit altfel , am invatat , am simtit , am sperat si am ...sarutat . Si acum toate se duc , rand pe rand si cand apune vara , ce-mi mai ramane oare ?
Aceasta a fost introducerea relatarilor ce vor urma ... un pic din nesiguranta , amintirea , speranta si fericirea mea , un pic din vara viselor .. o amintire ce ma straduiesc , cu greu , s-o fac sa nu se stearga si sa nu se acopere de tristetea nedreapta ce incepe sa-mi ameninte deja constelatia pe care am adunat-o in suflet. Constelatie de bucurii pe care n-am apucat , spre disperarea mea , sa le scriu... sa le am , sa le pastrez.

Ascunsa

Summer nights . Summer love .

" He feel like a home I've never been to , but have known my whole life . He is comfort , he is falling asleep with a smile . He makes me feel safe . " - Unknown

Muzica data tare , un pahar de vodka cu gheata , lume multa , nisip sub talpi , stele pe cer , sunet de valuri acoperit de glasuri , un prieten bun si baiatul care ma saruta intruna , ca si cum as conta .
Arata ca tot ce mi-am dorit vreodata .
Cand a devenit viata in halul asta de nebuna ? Cu nopti pierdute , cu putin alcool , cat sa-i simt aroma , cu muzica prea tare pentru gustul meu , cu oameni prea multi .. si cu toate aceste momente de veghe .
Pe malul marii , sub luna plina , sub stele , sub jocul unui rasarit temator , in taxi , pe drum , prin locrui straine si ajungad in final tot acolo , tot acasa ... dar parca la zile multe departare  , cadnva , dupa-amiaza .
Atatea lucruri despre care as fi putut sa scriu , atatea lucruri pe care le-am simtit si cand ma uit inapoi parca e un vis , nu-mi mai amintesc daca am fost acolo sau nu . Uneori e atat de mult haos incat ma simt prinsa intr-un vartej de trairi , amintiri , oameni , trecut si prezent .

30 Iulie

Sunt usor ametita , in statie cu cativa prieteni buni si mai putin buni . Sunt indragostiti , fericiti , tineri si cu probleme gramada . Si poate ca sunt si eu , un pic din toate . Sunt atat de adolescenti ca , pe langa ei , imi par batrana .  Astept sa vina 42 si cand apare urc doar eu , singura , lasandu-i acolo sa se bucure de tinerete , de vara , de viata .
Incep sa ma simt un pic mai bine , sunt putin ametita , poate de la blandetea noptii , poate de la cele cateva fire de alcool ce mi-au umezit buzele , poate de la un suflet ce tanjeste dupa ceva absent , strain , indepartat.
Stau la geam si orasul se afunda tot mai mult in intuneric , stralucesc tot mai mult farurile , blocurile , cladirile , atatea semne de viata ... asa de aproape de mine toti acesti oameni si totusi asa de necunoscuti si indepartati.
Eu cunosc doar viata mea ... dar pana si aceasta pare uneori straina . Stau vesnic si ma gandesc dar nu stiu la ce anume , poate la baiatul asta care mi-a spus intr-o zi , pe neasteptate , ca pleca .
        " Unde pleci ? " am intrebat .
        " In Anglia . " , mi-a raspuns .
Astept sa-mi spuna ca glumeste , el sau altcineva . Dar nimeni n-o face si dintr-o data ma simt coplesita de tristete si lacrimi dar ma abtin pana ma aflu undeva in hol , cu prietenul meu bun in fata caruia incep sa plang neajutorata , bleaga , aiurita .
Seara zilei urmatoare sunt in 42 si inca ma intreb de ce . De ce sa plang , de ce sa-mi pese . Nu e nimeni deosebit in viata mea , n-a fost si nu ma gandeam ca o sa fie . E doar un joc , cateva sentimente acumultate vara asta si nu stiu daca conteaza cu adevarat sau nu . Dar ma simteam trista . Fara timp destul sa fiu acolo cu el , langa el , aproape .
Imi doream sa fiu aproape si o vara nu mi-a fost de ajuns si nu-mi este si ma gandeam ca am destul timp sa fac ceva , orice , sau sa nu fac nimic dar sa sper totusi ca , intr-o zi , va fi .
Iar zilele alea mi s-au luat brusc din fata ca si cum nu erau ale mele , el pleaca si nu pot sa-l ajung din urma asa ca tot ce simteam ca mi-a ramas era sa plang sau sa ma grabesc sa il simt cat il mai am aici , cat il mai vad ...
Dar pe 30 iulie eram linistita , nostalgica , cu niste sentimente parca scoase din poezii .

31 Iulie

Sunt in cafeneaua asta nestiuta de prea multa lume unde chelnerita e draguta si obisnuita cu noi , cu mine si amicul meu preferat . E locul nostru , aici ne spunem povesti , secrete, sentimente . Aici e magie , aici vorbim deschis si bem bauturi din fructe dulci , limonada de menta si gin . Stam ore multe si vorbim despre tot , uneori cred ca nu mai avem ce sa ne spunem dar cand ajungem acolo vietile noastre devin carti de basme si mai apoi , intregi librarii . Tot ce-a fost pentru mine alb negru prinde culoare si transform in cuvinte tot ce am mai tacut in mine . Ne ascultam , ne completam si acolo suntem prieteni mai mult ca oricand . Acolo simt iubirea ce se naste doar intre oamenii care vorbesc foarte mult despre foarte multe . Ma simt fericita si in siguranta , simt ca toata singuratatea din lume a trecut prin mine si s-a scurs in ochii lui mari si intelegatori .
Poate ca e adevarat , poate ca nu ne-am nascut sa fim singuri ci prieteni unii cu altii , dar iata cum alegem sa traim de atat de multe ori ..

1 August

Viata a reusit sa le potriveasca , armonios , pe toate . A fost frumos si neasteptat .
Eram in taxi cu " baiatul meu " ce urmeaza sa plece si sa ma lase aici singura , a nimanui , cum am fost mereu.
Si ne-am sarutat . A fost primul nostru sarut real si n-a parut gresit sau nefiresc . A fost simplu , usor si natural.
A fost de parca ne-am fi sarutat pana atunci in toti ceilalti ani , ca si cum ne cunoastem de mult cand noi ne stim doar numele si alte cateva simplitati care sunt aproape inexistente in comparatie cu multitudinea de lucruri pe care le poti spune despre un om ..
Seara era racoroasa dar mainile noastre impreunate erau calde , eram doar noi si era bine . Stiu ca nu ne iubim , ca nu ne cunoastem destul , ca nu e baiatul cu care mi-am dorit mereu sa ma sarut , ca n-am luptat si ca n-am adormit gandindu-ma la cum ar fi , dar ce conteaza aceste lucruri cand inima mea a inceput sa bata un pic mai tare , cand imi venea sa zambesc si cand m-am simtit impacat si  , poate , fericita .
Asa a fost seara acestui august - intai . Linistita , calda , iubitoare . Racoarea valurilor ce se strecura sub hainele mele era alungata de bratele lui calde , de cuvinte si de buze . O sa-mi fie dor de seara asta si-am s-o tin minte , am sa te tin minte si pe tine  fiindca tu faci sa fie simplu , usor si normal . Esti si tu , ca o briza . Esti nici prea mult nici prea putin , nu e serios , nici complicat , suntem doar noi , nu pentru mult dar pentru acum pare suficient.
Iar cand am adormit in bratele tale ma simteam completa . Ca si cum nu mai conta tot ce a fost si tot ce urmeaza sa fie . Si valurile erau asa aproape de noi ca parca ne ascultau soaptele , sau poate noi le ascultam pe ale lor . Te trezeai sa ma pupi pe frunte , sa-mi tii mana , sa ma simti iar dimineata erai tot acolo si mi-as dori sa mai fi inca una , si inca una , si inca una .
Daca oamenii ar stii nu ar intelege ca au fost doar 3 ore in care am dormit si a fost bine . Oamenii n-au nevoie de prea mult ca sa fie acolo unul pentru celalalt , nu e nevoie de cuvinte sau alt fel de manifestare a afectiunii , somnul e destul , e perfect , e frumos .


3 August

Nu stiu ce va fi dar gandul ca mai e atat de putin pana pleci ma intristeaza . Poate acest sentiment va disparea cand momentul acela va veni  dar acum te-as vrea aproape si cat mai des , cat mai mult .
Simt ca tu imi aparti si ca eu iti apartin tie . Nu e iubire dar e un sentiment nevinovat pe care nu vreau sa-l alung . Este o iubire de-o vara care va trece asa de curand ca nu voi mai stii daca am visat totul sau nu .

Ascunsa

3 ani

" Scriu sa ma salvez pe mine si , uneori , pe altii . " 

Metaforele , explicatiile si cuvintele lungi nu-si au , azi , rostul .
Cand vine vorba despre asta , incerc cumva sa fie simplu si la obiect . De trei ani ma tot intreb , de ce , ce inseamna , cum imi explic si ce reprezinta ?
Mi-e teama sa spun ca reprezinta totul , dar reprezinta mult . Reprezinta asa de mult incat sperantele mele cele mai infricosatoare pe care le tin acoperite de teama in interiorul meu , au legatura cu asta . De ce ?
Fiindca ma chinuie , greutatea apasatoare ce mi se pune in capul pieptului cand in mintea mea nu exista cuvinte care sa le explice pe cele din inima , cand nu cunosc vreo limba in care sa pot sa spun , cand sunt la limita dintre a spune si a tacea . Si cand , totusi , nu pot fara .
Iubesc asta. Nu stiu cum poti iubi ceva si sa il  neglijezi asa de mult , sa-l pui pe ultimul loc de atatea ori , sa lasi sa te astepte acolo de parca ai toata viata cand de fapt nu ai nimic , decat clipa asta prezenta dar atat de efemera . Cate momente am pierdut , le-am pierdut intensitatea , esenta si le-am lasat intr-o furtuna de amintiri vagi , uscate ce se sterg cu fiecare zi monotona . E monotonie in jur si liniste in exterior si tocmai de aceea toata deznadejdea , durerea si ignoranta mea se dezintegreaza cate putin doar cand e vorba de asta . Cand e vorba sa scriu , sa exprim , sa spun .
N-am cuvinte sa pot explica ce inseamna asta pentru mine si daca toata durerea de acum trei ani m-a adus aici , poate ca as repeta-o din nou si din nou doar ca sa fie acelasi deznodamant .
Nu stiu ce-am realizat , daca a fost bine sau rau , daca este sau daca va fi , stiu doar ca simt o profunda liniste dupa ce , cu greutate sau usurinta , innod cateva ganduri , sentimente in cuvinte , fraze , capitole.
Capitole din viata . Viata este o carte , are final . Asta e un adevar pe care-l stiu sigur , la fel cum mai stiu ca nu am tot timpul din lume si ca nu as vrea sa-mi continui drumul , oricare ar fi el , fara asta .
Poate ca va fi un mic jurnal pe undeva prin casa , poate va fi blogul asta sau macar cateva foi capsate sub pat .... poate voi indrazni sa cred ca va fi mai mult , dar stiu sigur ca vreau , mereu , sa fie .
Sa fie prezent in viata mea . La fel de prezent ca aerul .
E o certitudine de care am mare nevoie in viata asta vesnic nesigura , asa ca mine . E viata , e bataie de inima si freamat de minte .
Au trecut trei ani in care nu m-a salvat  , de multe ori , nimeni , cu exceptia scrisului . Sunt neglijenta , intarzi , refuz , neg si poate uneori mint , ma mint pe mine , dar acum , dupa trei ani si sper ca multi altii de acum incolo , pot spune doar ca am crescut cu asta si ca acum e parte din mine , ca e mai mult decat puteam spera si ca nu-mi imaginez o viata fara . E important pentru mine . Imi doresc sa ramana asa .

Ascunsa

Cold hearts - 13 iulie

“But just because you’re strong and resilient doesn’t mean you never need someone to be there for you, to take care of you.”

—  Tammara Webber, Good For You 

    E dificil sa te trezesti dimineata , sa lupti pentru o zi mai buna sau sa accepti , cu resemnare , tot ce iti va oferi destinul sau soarta , daca exista vreuna dintre ele , in aceasta zi, clipa .
Si sa-ti curga mii de cuvinte prin minte dar niciunul sa nu coincida cu cele pe care le ai in inima .. Nu stiu cand a devenit greu sa-mi gasesc cuvintele . Poate nepasarea , grija , ignoranta si lipsa de iubire au facut sa fiu acum atat de tacuta . Imi tace inima , mintea si glasul . Imi tace fiinta ca nu mai gaseste cuvinte care sa poata exprima ceva.
Mai pot oare sa vorbesc acum despre ploaie ? Mai stiu oare sa adun in cuvinte felul in care cade asa , sincera , incolora si rece peste fata si mainile mele obosite de atatea dimineti nedormite ?
Era ploaie si se prelingea  usor pe geamuri iar eu eram inauntru , in siguranta . Dar nu voiam sa ma feresc , si mai ieseam din cand in cand afara , s-o simt . Sa mai simt , si eu , ceva . Mi-a lipsit ploaia si ma gandeam cumva la zilele de toamna , cand viata , fara sa vreau , se schimba intr-un fel sau altul.
   Dar stiu ca viata nu mai asteapta toamna ca sa se schimbe , se schimba acum , cand scriu , cand respir , cand gandesc si cand incerc , probabil in van , sa simt ceva , sa scriu  ceva . Poate ca se produc in mine schimbari necunoscute , poate ca sunt captive in interiorul meu asa de multe lucruri noi  si parca am pierdut cheia  ce descurie cutia plina de viata ce sper ca exista in mine , este cumva la altcineva ? Poate ca degeaba incerc sa ma deschid pe mine prin mine , poate ca uneori , doar uneori , e nevoie de altii ca sa-ti spuna cate ceva despre tine , ca sa-ti arate ce fire de ploaie se afla in interiorul tau .
   Ziua de ieri si ziua de azi mi-au oferit un pic din altii si a fost mult pentru mine . Fiindca am avut o librarie in care canta muzica buna si unde am stat cu un "prieten" ? Daca nu e prea mare cuvantul .
Dar am stat pe covor si am vorbit , am citit  si am ascultat muzica .. a fost relaxant , a fost sincer.
Asa ca timpul a trecut imediat si peste cateva ore ma aflam intr-un cinema si poate ca voi iubi de acum incolo filmele de groaza ... fiindca sunt un pretext bun sa-ti impletesti mana drepta cu mana stanga a altcuiva.

Si este acest barbat de o masculinitate cum rar mi-a fost dat sa intalnesc . Si nu e vorba despre muschi sau barba , ci despre inteligenta , despre ochii blanzi dar hotarati a caror privire n-o pot sustine prea mult , despre zambetul acela plin de subinteles care nu imi e niciodata explicat .
Despre intrebarile la care nu-mi raspunde si despre intrebarile la care si eu aleg sa tac . Imi plac persoanele care ma lasa , din cand in cand , fara cuvinte .
Iar mana lui era in mana mea , sau mana mea in a lui . O situatie in care nu stiu cum am intrat , dar cumva nu parea ciudat , parea firesc , parea ca si cum mainile  noastre asa trebuiau sa fie , lipite una de cealalta , stranse puternic ... Parca asa ni se intalneau noua vietile , tristetile , sperantele .. parca vorbeau intre ele prin maini , si acum , dupa o zi , parca mana mea o cauta inca pe a lui .
Suna a film , suna dramatic , adolescentin , stupid . Poate ca nu am cuvintele potrivite sa descriu altfel , poate nu e bine , poate nu e perfect .. dar nu mai caut asta . Ma caut pe mine .

Avem amandoi inimi reci si , exact asa , maini calde . Ce cliseu .

Ascunsa
 

Linistea sufletului

" Admire as much as you can , most people don't admire enough ." - Vincent Van Gogh

 - Dar tu ? Ce faci , care e viata ta , ce-ai facut , ce vrei ?

   - Vreau sa fiu fericita . 

                                06.07.2015

6 Iulie 

Aveam nevoie de seara acestui 6 iulie , dar acum , cand ma gandesc la ea , imi pare undeva departe . Ca atunci cand cineva iti citeste o poveste in care patrunzi odata cu randurile , dar cand cartea se inchide , esti smuls din transa si curand uiti povestea si cum te-ai simtit cand ai fost acolo ...
Dar a fost , totusi , real .
Daca cineva mi-ar spune ce e fericirea , daca mi-as aminti de mine in clipele in care strigam sus si tare ca sunt fericita , poate as putea sa relatez acum despre asta . Dar viata , schimbarile , alegerile , oamenii m-au facut sa nu mai stiu ce inseamna fericirea asa ca nu mai pot si nu mai vreau sa afirm ca .. " am fost fericita " .
Pot spune doar ca m-am simtit mai bine ca deobicei .. poate ca , atunci cand sforile vietii se vor incolaci iar in jurul meu si ma vor strange asa tare ca nu voi mai gasi spatiu in care sa ma ascund si sa uit de durere imi voi aminti de noaptea aceea si voi spune ca "am fost fericita" fara sa-mi dau seama. Asa cum acum imi amintesc de o zi ploioasa , dintr-un septembrie de mult apus , depsre care am scris pagini intregi si despre un baiat pe care l-am iubit si pe care , cine stie , poate inca il mai iubesc .Sau la fel cum imi amintesc despre vechiul meu prieten .. si despre acel " te rog sa ai grija de tine " pe care nu mi l-a mai spus nimeni de atunci , de cand el obisnuia sa fie in viata mea .
Au fost putine clipe fericite si niciuna nu e fara  "durerea de apoi " , dar imi place , cateodata , sa-mi incurajez inima sa-si aminteasca , poate-poate se mai trezeste din anestezie .

Dar revenind la 6 iulie ... nu stiu daca am avut prea mult .. dar a fost ca si cum am avut totul si nu puteam , pur si simplu , sa absorb tot ce mi se daruia .
Acum cand ma gandesc la acea noapte imi dau seama ca poate n-a fost fericire , poate a fost liniste .. Dar nu linistea apasatoare , a singuratatii , ci linistea noptii , linistea pacii , linistea sufletului .
A fost seara in care n-au contat oamenii ... Nu am vrut sa stiu nimic despre oamenii din trecut , ce nu ma lasa , nici acum , sa traiesc in prezent , n-au contat oamenii de acasa , din alte tari sau orase , pe care ii vad zilnic sau uneori , oamenii de pe strada , oamenii pe care i-am iubit , ii voi iubi ..  oamenii cu care am avut sau nu vreo legatura , acum sau vreodata .
Am fost eu , si mi s-a dezvaluit un peisaj superb care este , de fapt , punctul culminant al serii despre care vorbesc .
Am avut nisipul prin degetele de la picioare , marea ce fremata linistita sub luna plina si rosie ,asa cum n-am mai vazut niciodata . Luna asta isi picta superb razele pe apa innegrita de intuneric peste care mai treceau , din cand in cand , urme de valuri albe , inspumate . Un pic mai incolo , un foc de tabara scalda in lumina chipuri , iar mie , mi-a scaldat un pic si inima . Ma intind pe niste perne moi , portocalii si deasupra mea nu sunt decat stele . Fara blocuri , cladiri , fara tavanul camerei mele , doar stele si-am sa fiu , atat de vesnic , indragostita .
De aceasta natura dureros de frumoasa .  Nu ma puteam gandi decat la toti oamenii din jurul meu , si cat de ignoranti imi pareau , cum vorbeau unul cu altul si parca se absorbeau reciproc , oare se mai uita cineva cu atata patima la paradisul in care ne aflam ?
Stiu ca pe pamantul asta exista locuri mai frumoase de atat pe care am sa le vad . Pe care trebuie sa le vad , sa ma salveze de golul pe care-l am in inima , sa-l umple cu ceva , cu orice . Dar acum , aici , asta mi-a fost oferit , si e mai mult decat speram . Fara sa stiu , fara sa caut prea mult , doar a fost .
Parca as fi vrut sa strig catre toti sa fie atenti la viata ce murumra in jur , in mare si-n stele , dar mi-a placut cumva si sentimentul ca tot imi apartine ..
Si m-am gandit la Dumnezeu . M-am gandit atunci si m-am gandit cu cateva zile in urma cand , dupa ce am ascultat o voce mai mult decat deosebita , lacrimi mi se prelingeau lent pe fata .
Nu ma pot gandi la altceva ... nu stiu nimic , sa nu ma intrebe nimeni nimic fiindca nu stiu .
Nu stiu cine sunt , ce fac , ce e fericirea , unde sunt acum , unde vreau sa fiu ,ce vreau, ce-am iubit , ce iubesc sau macar daca mai iubesc ceva . Nu simt nimic , sunt imuna , pietrificata si probabil singura , desi nu ma simt ca si cum as fi . Imi irosesc viata , timpul , tineretea . Nu fac nimic , nu sper nimic , nu caut nimic si nu astept nimic dar , uneori , sunt aproape sigura in privinta a ceva .. in privinta Dumnezeului despre care evit sa vorbesc.
Poate ca , cumva , undeva , este . Trebuie sa fie , cum e posibil ca atata frumusete sa existe din pura coincidenta ?
Am dansat in seara aia si pentru cateva ore n-a mai contat tot ce ma deranjeaza in viata asta , era muzica buna si tot ce iubesc eu mai mult , natura , mare , stele , luna . N-a fost despre oameni , n-a fost nici macar depsre mine ... si poate ca de aceea a fost placut .

Ascunsa