“But just because you’re strong and resilient doesn’t mean you never need someone to be there for you, to take care of you.”— Tammara Webber, Good For You
E dificil sa te trezesti dimineata , sa lupti pentru o zi mai buna sau sa accepti , cu resemnare , tot ce iti va oferi destinul sau soarta , daca exista vreuna dintre ele , in aceasta zi, clipa .
Si sa-ti curga mii de cuvinte prin minte dar niciunul sa nu coincida cu cele pe care le ai in inima .. Nu stiu cand a devenit greu sa-mi gasesc cuvintele . Poate nepasarea , grija , ignoranta si lipsa de iubire au facut sa fiu acum atat de tacuta . Imi tace inima , mintea si glasul . Imi tace fiinta ca nu mai gaseste cuvinte care sa poata exprima ceva.
Mai pot oare sa vorbesc acum despre ploaie ? Mai stiu oare sa adun in cuvinte felul in care cade asa , sincera , incolora si rece peste fata si mainile mele obosite de atatea dimineti nedormite ?
Era ploaie si se prelingea usor pe geamuri iar eu eram inauntru , in siguranta . Dar nu voiam sa ma feresc , si mai ieseam din cand in cand afara , s-o simt . Sa mai simt , si eu , ceva . Mi-a lipsit ploaia si ma gandeam cumva la zilele de toamna , cand viata , fara sa vreau , se schimba intr-un fel sau altul.
Dar stiu ca viata nu mai asteapta toamna ca sa se schimbe , se schimba acum , cand scriu , cand respir , cand gandesc si cand incerc , probabil in van , sa simt ceva , sa scriu ceva . Poate ca se produc in mine schimbari necunoscute , poate ca sunt captive in interiorul meu asa de multe lucruri noi si parca am pierdut cheia ce descurie cutia plina de viata ce sper ca exista in mine , este cumva la altcineva ? Poate ca degeaba incerc sa ma deschid pe mine prin mine , poate ca uneori , doar uneori , e nevoie de altii ca sa-ti spuna cate ceva despre tine , ca sa-ti arate ce fire de ploaie se afla in interiorul tau .
Ziua de ieri si ziua de azi mi-au oferit un pic din altii si a fost mult pentru mine . Fiindca am avut o librarie in care canta muzica buna si unde am stat cu un "prieten" ? Daca nu e prea mare cuvantul .
Dar am stat pe covor si am vorbit , am citit si am ascultat muzica .. a fost relaxant , a fost sincer.
Asa ca timpul a trecut imediat si peste cateva ore ma aflam intr-un cinema si poate ca voi iubi de acum incolo filmele de groaza ... fiindca sunt un pretext bun sa-ti impletesti mana drepta cu mana stanga a altcuiva.
Despre intrebarile la care nu-mi raspunde si despre intrebarile la care si eu aleg sa tac . Imi plac persoanele care ma lasa , din cand in cand , fara cuvinte .
Iar mana lui era in mana mea , sau mana mea in a lui . O situatie in care nu stiu cum am intrat , dar cumva nu parea ciudat , parea firesc , parea ca si cum mainile noastre asa trebuiau sa fie , lipite una de cealalta , stranse puternic ... Parca asa ni se intalneau noua vietile , tristetile , sperantele .. parca vorbeau intre ele prin maini , si acum , dupa o zi , parca mana mea o cauta inca pe a lui .
Suna a film , suna dramatic , adolescentin , stupid . Poate ca nu am cuvintele potrivite sa descriu altfel , poate nu e bine , poate nu e perfect .. dar nu mai caut asta . Ma caut pe mine .
Avem amandoi inimi reci si , exact asa , maini calde . Ce cliseu .
Ascunsa
Domnita, hai sa face un link exhange :D
ReplyDeleteAr trebui sa transpui o parte din optimismul din real world in articolele tale.