3 ani

" Scriu sa ma salvez pe mine si , uneori , pe altii . " 

Metaforele , explicatiile si cuvintele lungi nu-si au , azi , rostul .
Cand vine vorba despre asta , incerc cumva sa fie simplu si la obiect . De trei ani ma tot intreb , de ce , ce inseamna , cum imi explic si ce reprezinta ?
Mi-e teama sa spun ca reprezinta totul , dar reprezinta mult . Reprezinta asa de mult incat sperantele mele cele mai infricosatoare pe care le tin acoperite de teama in interiorul meu , au legatura cu asta . De ce ?
Fiindca ma chinuie , greutatea apasatoare ce mi se pune in capul pieptului cand in mintea mea nu exista cuvinte care sa le explice pe cele din inima , cand nu cunosc vreo limba in care sa pot sa spun , cand sunt la limita dintre a spune si a tacea . Si cand , totusi , nu pot fara .
Iubesc asta. Nu stiu cum poti iubi ceva si sa il  neglijezi asa de mult , sa-l pui pe ultimul loc de atatea ori , sa lasi sa te astepte acolo de parca ai toata viata cand de fapt nu ai nimic , decat clipa asta prezenta dar atat de efemera . Cate momente am pierdut , le-am pierdut intensitatea , esenta si le-am lasat intr-o furtuna de amintiri vagi , uscate ce se sterg cu fiecare zi monotona . E monotonie in jur si liniste in exterior si tocmai de aceea toata deznadejdea , durerea si ignoranta mea se dezintegreaza cate putin doar cand e vorba de asta . Cand e vorba sa scriu , sa exprim , sa spun .
N-am cuvinte sa pot explica ce inseamna asta pentru mine si daca toata durerea de acum trei ani m-a adus aici , poate ca as repeta-o din nou si din nou doar ca sa fie acelasi deznodamant .
Nu stiu ce-am realizat , daca a fost bine sau rau , daca este sau daca va fi , stiu doar ca simt o profunda liniste dupa ce , cu greutate sau usurinta , innod cateva ganduri , sentimente in cuvinte , fraze , capitole.
Capitole din viata . Viata este o carte , are final . Asta e un adevar pe care-l stiu sigur , la fel cum mai stiu ca nu am tot timpul din lume si ca nu as vrea sa-mi continui drumul , oricare ar fi el , fara asta .
Poate ca va fi un mic jurnal pe undeva prin casa , poate va fi blogul asta sau macar cateva foi capsate sub pat .... poate voi indrazni sa cred ca va fi mai mult , dar stiu sigur ca vreau , mereu , sa fie .
Sa fie prezent in viata mea . La fel de prezent ca aerul .
E o certitudine de care am mare nevoie in viata asta vesnic nesigura , asa ca mine . E viata , e bataie de inima si freamat de minte .
Au trecut trei ani in care nu m-a salvat  , de multe ori , nimeni , cu exceptia scrisului . Sunt neglijenta , intarzi , refuz , neg si poate uneori mint , ma mint pe mine , dar acum , dupa trei ani si sper ca multi altii de acum incolo , pot spune doar ca am crescut cu asta si ca acum e parte din mine , ca e mai mult decat puteam spera si ca nu-mi imaginez o viata fara . E important pentru mine . Imi doresc sa ramana asa .

Ascunsa