goodbyes

 " I don't care if it's a sad good-by or a bad good-by , but when I leave a place I like to know I'm leaving it . If you don't , you feel even worse . " - J.D. Salinger , The catcher in the rye 

11 August

Acum , cand nu mai esti langa mine , ma simt ca o straina careia i se istoriseste ceva petrecut candva, asa de demult ca s-au sters din minte cuvintele potrivite ca sa mai descrie , macar putin , simtamintele zile de 11 . 

Nu mi se pare gresit sau corect ce s-a intamplat intre noi , nu simt tristete ca s-a terminat ci doar amaraciune ca putea sa se termine altfel . Au fost in viata mea oameni care au contat mai mult sau mai putin , spun " au fost " fiindca , desi inima si mintea mea se mai agata uneori de amintirea lor , continui obsesiv sa-mi amintesc ca am trecut peste . Despre acesti oameni am spus multe lucruri si acum , dupa ce a trecut o perioada mai lunga sau mai scurta de cand viata a decis sa mergem pe drumuri separate am inteles ca nu regret doar un lucru . Ca nu ne-am despartit frumos .

Poate daca ne-am fi luat ramas bun ... inteleg din ce in ce mai bine ca e asa de important sa-ti iei ramas bun , sa respecti un om pe care l-ai iubit si mai ales care te-a iubit . Si ce daca sentimentele tale sau ale lui s-au schimbat ? Si ce daca , oameni fiind , v-ati tot ranit , v-ati spus vorbe grele , v-ati inselat , tradat , mintit si ati gresit atat de mult datorita egoismului , datorita faptului ca ne place asa mult sa ne gandim la propria noastra dreptate si buna stare fara a putea fi , macar putin , empatici .

Asa ca nu , nu mai regret lacrimile , nu regret ca mi-am cicatrizat viata cu rani ce n-ar fi trebuit sa existe la varsta mea , nu regret chiar daca , de multe ori , si acum ma doare . Nu regret ca am iubit . Dar imi pare rau ca nu ne-am luat ramas bun ca niste oameni ce candva s-au cunoscut , s-au inteles si poate s-au iubit .

Mi-as dori sa invat sa spun la revedere , nu cu ura si lacrimile pe care orice om ranit si nedreptatit le are , ci cu drag . As vrea sa fiu un om puternic . Invat sa fiu un om puternic . A fi astfel inseamna a avea taria sa-ti amintesti atunci cand simti cel mai tare amaraciune de felul in care a fost inceputul . De respectul , prietenia si dragostea de atunci . Sa respecti ca , la un momentdat , in viata ta a existat un om care te-a facut fericit/a . Poate a fost prea scurt , poate durerea de apoi a depasit cu nedreptate scurta fericire si poate ca omul din fata ta iti pare acum un strain , dar as vrea sa am puterea de a respecta intotdeuna si de a intelege ca poate nici celalalt n-a vrut sa sa fie asa ,  poate nu si-a ales greselile , poate doar le-a facut .

Si mi-as dori ca eu , puternica fiind , sa am curajul sa recunosc ca mi-am facut propriile greseli dar ca , atunci , altfel n-am stiut sa fac . Si dupa tot ce va atarna mai greu de mine , inca sa respect si sa-mi iau ramas bun ca de la un om ce mi-a fost drag .

Dezamagirea mea de acum e ca tu n-ai vrut sa-ti iei ramas bun de la mine si nici macar nu mi-ai oferit mie sansa de a o face . A fost o aventura dar asa cum buzele noastre au stiut sa se sarute asa de tandru ar fi trebuit sa stie sa-si spuna si cuvinte de adio care sa mangaie .

Nu mi-ar fi parut  rau sa plang ca pleci dar imi pare rau ca am plans fiindca n-ai putut sa ma respecti si sa-mi spui asta .

N-au insemnat nimic zilele si noptile petrecute impreuna , nu ti-a fost greu sa pleci asa , fara sa te uiti in spate ? Daca nu ti-a fost greu sa faci toate astea atunci mie de ce mi-ar fi greu sa spun ca nu te mai respect ? Doar fiindca n-ai vrut sa-ti iei ramas bun .. Cand eu te-am strans asa de tare in brate.

Au trecut deja doua zile si imi amintesc vag cum a fost in ziua de 11 , cand ne-am sarutat asa ore in sir , cand nu ne mai saturam , cand eram euforica din cauza ta , doua zile si-mi lipseste putin privirea ta .

Ascunsa