" I have the sea foam in my veins , I understand the language of the waves . "
Azi m-am pierdut in pacea ultimelor zile de vara . In furia nebuna a valurilor . In ochii tai .
Ma simteam euforica , fericita si putin tematoare . Nu stiu cand am ajuns sa te iubesc , poate in disperata mea nevoie de a avea un prieten sau a fost doar asa , viata . Mi-e teama sa nu te pierd , sa nu ne pierdem . Tu spui sa nu ma mai gandesc dar pentru tine e mai usor sa accepti ca poate vei avea zile in care voi lipsi , eu insa caut viitorul in care sa te regasesc si pe tine fiindca nu mai vreau s-o iau de la capat singura . Fiindca nu ma lasi niciodata . Am pierdut un prieten si tu-mi amintesti mereu de el , dar esti o alta persoana , o alta sansa .
Si azi a fost o zi plina de noi doi . Ne-am petrecut asa multe ore impreuna ca parca am luat o pauza de la viata . Ma innebuneste gandul ca nu pot sa absorb fiecare minut , fiecare clipa , ma sufoca aceasta ciudata stare ca sunt martora la propria viata , ca tot ce simt nu traiesc eu de fapt . Nu ti-am vorbit niciodata despre acest sentiment ... de lipsa de ceva .
Azi am mers cu tine intr-o calatorie . A fost un vis si la propriu si la figurat . Mi-am dorit sa merg asa de mult si singura persoana care si-a facut timp pentru o dorinta de-a mea ai fost tu . Asa ca ne-am urcat in microbuz si am vorbit iar atunci cand am tacut , n-am simtit linistea , am simtit prezenta ta in dreapta mea . Si a fost bine , a fost simplu si frumos . Si am mers doua ore fara sa-mi dau seama fiindca in mintea mea n-am simtit nici treizeci de minute de mers ... parca s-a oprit timpul deasupra noastra , aveam un cerc al nostru in care nu se scurgea timpul in niciun fel . Tu zici ca ar trebui pur si simplu sa ne alocam timp pentru orice asa ca te rog sa-ti aloci timp pentru mine , pentru greselile mele si pentru excesele de furie , nemultumire si tristete pe care le am intiparite in tot ce insemn .
Si hai sa privim iar marea asta nebuna ...
Sa ne pierdem pe strazi straine asa cum sunt toti oamenii din jur , sa mergem rataciti pe nisip tinandu-ne de mana , sa nu aud bine ce spui pentru ca bate mult prea tare vantul . Sa ne fie iar asa de frig si totusi asa de bine . Mi-a fost bine .
Hai sa ne intalnim iar candva , poate in alt loc , poate in alt timp si sa stam asa , pur si simplu pe cimentul rece si inclinat din fata marii , sa-mi miroasa parul a mare din nou , sa vorbesti mai tare ca sa acoperi valurile inalte si pline de furie . Furie ca nu poate sa fie ca noi , plina de vise si ganduri .
Iti spun ca ma doare ca nu pot sa-mi golesc ochii de orice ca sa pot sa-i umplu cu felul in care marea care se izbeste asa tare de diguri si de locul in care stam incat ma doare si pe mine nu mai e de mult albastra , ci alba de la atata agitatie . Ca nu pot sa-mi impletesc spuma valurilor in cozi , ca nu pot sa nu uit niciodata fiecare lucru ce mi s-a scurs azi prin fata ochilor , prin fata inimii. Iar tu ma intelegi , poate ca simtim la fel . Poate ca uneori ne-am dori sa nu mai vedem nimic in afara de apa asta crud de frumoasa , de rece , de nebuna . A trecut asa putin si deja mi-e dor sa am in fata decat cer albastru si mare alba , sa am in mana mana ta si senzatia ca nu sunt singura , dupa asa de mult timp .
M-am simtit fericita tot timpul , atat cat am putut sa ma simt . M-am simtit recunoscatoare ca te am langa mine si ca , in drum spre casa , adorm linistita pe pieptul tau stiind ca nu voi pati nimic acolo , ca nu-ti pasa de tot trecutul si de toata nesiguranta pe care o am in mine , ca suntem doar prieteni .
Am vazut lucruri frumoase impreuna azi , mi-ai furat o bratara si am mancat ceva de prost gust , dar daca as fi cu tine as manca din nou si din nou . Sunt indragostita de mare si de prietenia noastra .
Asa ca hai sa mai purtam candva discutii despre viata , despre oameni , despre bine si rau , despre razboaie si despre felul cum vom muri , despre istorie si carti , undeva departe de casa , pe malul unei mari prea tulburate si tulburatoare ... Hai sa fim prieteni pe vecie , sa urmam " Caile marii " .
Ascunsa
No comments:
Post a Comment