asa cum tin trupul copilariei , in trecut ,
cu mortile-i nerepetate .
Si sa te-mbratisez cu coastele-as fi vrut . " - Nichita Stanescu
Intamplarea de azi , mi-ar placea sa ti-o relatez , sa ti-o relatez tie si .. poate mie . Sa vorbesc cu mine insami ca si cum as fi altcineva , ca si cum n-as fi trait pe piele toate cate voi spune , mi-ar parea un pic... nepotrivit in situatia asta . Aceste cuvinte , pe care tu nu le vei citi niciodata , nu le vei stii , nu le vei simti .. le scriu eu , caci sunt despre " noi " , desi " noi " n-a existat vreodata .
Imi mai ramane astfel sa-ti spun ceva despre tine... si poate foarte un pic despre mine .
Incep prin a-ti spune ca probabil nu vom mai vorbi , asa e corect , asa trebuie . Chiar si asa , promit ca , atunci cand voi considera ca nu-mi pricinuieste rau , ma voi gandi , din cand in cand , la tine .. si la cum ar fi fost daca...
Daca n-ar fi fost asa dificila viata , " relatia " noastra si insasi trecutul . Trecutul nostru pe care l-am trait alaturi de alti oameni ce ne-au schimbat asa cum o stim amandoi . Cred ca ai fost , intr-adevar , un om trist . Cred ca si eu am fost si , desi n-am recunoaste-o niciunul , poate ca inca mai suntem . Nu stiu , nu ma gandesc la asta , dar as vrea sa stii ca inteleg .
Inteleg ca ceea ce esti acum se datoreaza a ceea ce a fost viata ta inainte , stiu ca te-au schimbat oamenii , ranile si orgoliul , pentru ca si pe mine m-au schimbat . Poate ca intre noi a existat mereu o legatura tacuta dar stransa , asa cum au doar oamenii care se inteleg reciproc desi nu-si vorbesc niciodata despre asta . Poate ca si tu ai stiut , in felul tau , ca sunt la fel de adancita in ganduri si rani , precum esti tu . Sau poate ca a fost doar ceva simplu de care am avut amandoi , inconstient , nevoie .
E ciudat , cumva , sa vorbesc deja la trecut . Nu dau niciun verdict , poate e doar o scara pe care trebuie sa urcam , poate ne vom regasi intr-un fel sau altul sau poate ca , intr-adevar , aici s-a terminat . Viata mi te-a adus imprevizibil in cale deci presupun ca la fel de imprevizibil mi te va si lua ... Gandindu-ma la clipa asta, in care scriu , nu pot sa spun decat ca pentru noi nu va mai exista un drum comun , probabil niciodata .
A inceput intr-o zi de octombrie pe care nu m-am obosit sa o retin fiindca nu am crezut , vreodata , ca vei conta . Si n-ai contat , luni in sir si nici macar nu mi-am dat seama cand acest lucru a inceput sa se schimbe . Poate cand te-am imbratisat prima oara , cand m-ai facut prima oara sa zambesc , sa rad , sa plang , sa-mi lipsesti ? Nu stiu cand , dar cert e ca s-a intamplat . Finalul este , cumva , mai sigur . S-a intamplat azi , in acest iunie calduros , cand usile microbuzului s-au deschis in fata ta si a ... fetei pe care o sarutai . Usi in spatele carora ma aflam , inevitabil , eu . Crezi in destin ? Ce altceva , ar fi putut potrivi mai bine aceste momente ?
N-am sa-ti pot spune niciodata cum a fost , pentru mine, atunci . Am simtit doar inima batandu-mi repede , picioarele blocate , ceva intepator , undeva , printre coaste si gandul ca trebuie sa plec , de frica sa nu ma observi si sa ghicesti , cumva , ce se petrece cu mine. M-am linistit pe parcurs , fragilul sentiment de a plange a disparut si m-am gandit ca daca exista vreun Dumnezeu , mi-a raspuns cu adevarat la intrebarea "Ce sa fac ? "
Printre certuri , romanticisme , dezamagiri si vorbe am tot oscilat in ultima vreme si nu stiam , unde sa ma indrept . Sa accept vreun fel de sentiment pentru tine sau sa le resping pe toate ? Iar raspunsul mi s-a aratat glorios , neasteptat dar atat de adevarat , in fata ochilor .
Ti-am surprins zambetul , ai un zambet frumos .. m-am gandit ca nu ai zambit , probabil niciodata asa , datorita mie . Cred ca meriti sa zambesti , chiar cred .
Vreau sa stii ca nu plec acum fiindca ai ales ceea ce iubesti , sau ceea ce crezi ca iubesti , nici pentru ca ai sarutat-o , fara sa stii , in fata mea , am suportat in viata mea imagini mai dureroase de atat , si sunt inca aici ... as vrea sa stii ca plec fiindca mi-ai spus ca ma iubesti .
Te-am rugat sa nu ma minti niciodata , sa nu te joci cu doua cuvinte ce separa lumea , in viziunea mea , dar ai facut-o iar consecintele sunt acestea .
Sunt .... aproape multumita de propria persoana . Poate ca lacrimile si ranile din trecut m-au facut , acum , sa nu vars niciuna pentru tine . Poate a fost faptul ca stiu ca nu mi-e data mie nici dragostea , nici fericirea prea mare . Stiu ca sunt dezamagita , constant , de tot si toate , de ce ai fi schimba tu aceasta regula ?
Credeam ca avem ceva , dar cred ca tot ce-avem acum e nimic , si e bine , daca esti fericit .
Mai cred si ca-mi vei lipsi ,.. poate o sa plang , mi-as dori ce-i drept .. Am sa ma uit din cand in cand la pozele tale , am sa-mi amintesc , inevitabil , cum au fost aceste luni " cu tine " . Nu conteaza ce-ai sa-mi spui de acum , fiindca n-am sa ma mai intorc , dar as vrea sa stii ca nu te urasc si ca , din nou , inteleg .
Sunt linistita si probabil trista . Daca are vreun sens ... poate ca sunt resemnata .
E inca un final , sunt obisnuita cu atatea , sper ca ziua de maine sa fie , totusi , blanda .
Ascunsa
No comments:
Post a Comment