Tacere

Neatinsa tacere ce se scurge prin mine , din mine , demonstreaza ca , uneori , chiar si viata iti raspunde prin tacere . Se zice ca tacerea e un raspuns dar nu mai stiu care mi-a fost intrebarea , nu mai stiu care mi-e scopul si abia daca mai recunosc drumul .
Au aparut cateva schimbari , daca sunt bune sau rele , sa-mi spuna timpul , dar toata aceasta oboseala fizica si prea putinul somn  imi distrage inima si mintea de la tot ce-ar putea fi greu in jurul meu . Cum ar fi sfarsitul asta ..
E mai placuta greutatea de pe brate , din picioare , decat cea din inima .
Iar " tu " , presupun ca mi-ai respectat decizia sau pur si simplu ai simtit ceea ce am simtit si eu , faptul ca lucrurile si relatiile au , deseori , nevoie de un sfarsit si cred ca am trecut amandoi prin suficiente ca sa nu ne mai speriem de lucrurile acestea , sau de durerea de dupa..
Situatia a facut sa nu simt prea multe , legat de tine , legat de faptul ca am incetat sa ne mai spunem orice , acum , abia daca-mi amintesc despre cum era sa ma gandesc la tine , fiindca nu , nu cred ca ma gandesc la tine , cred ca ma gandesc la absenta ta .
Nu ma doare , fiindca nu simt nimic , ca si cum nu am timp sa simt , dar cred ca uneori e mai bine in felul asta. Am o oarecare parere de rau fiindca o sa-mi fie greu sa mai capat vreodata privirea pe care o primeam doar de la tine , am un simplu sentiment ca parca totul s-a terminat prea repede si cumva , prea fara sens .
Daca a fost ceva intre noi doi , niciunul n-a spus nimic , asteptand poate ocazia potrivita , pana cand a disparut posibilitatea de a mai exista una ... asa ca acum suntem doar noi , despartiti de un vid al tacerii pe care n-as vrea sa-l sparg . Noi nu am vorbit niciodata prea mult , noi vorbeam tacand , dar ne placea sa tacem impreuna .. mie imi placea sa tac cu tine , acum tac singura .
Mi-ar fi placut totusi sa stiu ce-ai simtit tu si mai ales , ce-am simtit eu sau macar , daca am simtit . Mi-e frica sa ma intreb  fiindca oricare va fi raspunul , nu voi vrea sa-l accept . Asa ca acum suntem amandoi cu vietiile noastre , pe a ta n-o stiu , ca sa o pot scrie aici dar cred ca nici pe-a mea n-o mai cunosc .. oboseala si drumurile , diminetile de vara si serile cu prea mult somn imi obosesc intreaga fiinta suficient cat sa nu mai pot privi golurile pe care reuseai , cumva , sa le umpli .
Asta este ceea ce mi-am dorit , dar nu ma intreba daca sunt fericita , fiindca tare mi-e teama ca nu .

Ascunsa