ceva din mine

" I feel hell in my heart trying to burn his memory in my mind. " - Vazaki Nada

   Daca durerea ar fi o persoana ... a mea ar fi trista . Ar fi un mic copil crescut in ineriorul meu , suparat ca nu-l mai las sa curga prin ochii  , ca fata mea , candva crispata de prezenta lui , e acum impenetrabila . Durerea mea .. sta mocnind in mine , uneori vrea sa urle si sa iasa  cumva , copilul asta , mi-e intr-un fel prieten , desi toata viata mea m-a ranit , dar nu e vina lui , pentru asta exista , nu ? Ca sa doara .
   Daca durerea mea ar avea maini , m-ar zgaria vesnic pe invelisurile sufletului meu , nu intelege ca nu mai este loc neted acolo , ca deja a distrus tot ce-a putut si ca invelisul asta tare in care l-am invelit nu mai e format din sentimente ce pot fi clatinate de fiinte asa fragile si penibile cum sunt oamenii .. Durerea mea e atat de imatura .. dar e normal , asa sunt copiii . Inca ma uraste , sta undeva acolo si mocneste in mine , incearca sa-mi alunge putina stare de bine pe care mi-am construit-o singura , departe de lumea asta anosta . Ma uraste ca nu mai pot sa-i dau ce-mi cere , nu pot sa ii aduc inapoi oamenii ce au hranit-o constant , e un copil ce si-a pierdut jucariile . Cum sa-i explic unui copil ca , la un momentdat in viata , trebuie sa termini cu joaca . Si mie mi-a fost greu sa inteleg .. ca jucariile se lasa altora , care inca au puterea spirituala si instabilitatea mentala de a lasa jucariile astea sa le bucure durerea , eu mi-am parasit jucariile si zi de zi , parasesc tot mai multe .
Cand durerea mea vrea sa iasa din mica mea inima in care pare ca nu mai incape , citesc o carte buna , ca sa o adorm . Cand ii este frig .. asa de frig ca ma ingheata si la suprafata , beau o cana de ceai , ca sa o incalzesc , si cand e obosita de la atata lupta , parca se pravaleste in mine si asteapta ... , asteapta asa tacuta ca parca nici eu nu-i mai suport prezenta apasator de linistita .
Uneori durerea mea vrea la plimbare , o scot in lume , ii explic de o mie de ori ca n-are nevoie de jucarii . Privesc catre parinti , cum explica rabdatori copiilor din ce e zamislita lumea , ce e bine si ce e rau , si dupa acest exemplu ii explic durerii mele , copilul meu nevazut , ca sunt prea multi copaci in jur si prea mult albastru de mare ca sa fie asa de plangacioasa .. Si cand se satura chiar si de acestea , intelegeti , e imatura , nu stie sa aprecieze adevaratele valori , ma uit in sus , catre stele , ca sa-i arat ceva chiar si mai frumos .
Durerea mea creste in mine si uneori nu mai are loc .. asa ca trebuie sa cresc si eu  , ca sa pot sa o duc . E foarte dificila viata alaturi de ea , nu-mi dau seama daca ma iubeste asa de mult incat nu vrea niciodata sa plece sau daca ma uraste asa mult incat nu renunta niciodata la lupta ei  cu mine . Vreau sa cred ca eu am incetat de mult sa ma lupt cu ea , s-o urasc , sa vreau sa o alung .. o inteleg , vrea doar sa apartina de ceva , ce trasatura umana  stupida ..
Acum o accept asa cum e .. ce pot sa-i fac , m-am tot straduit , si ea stie , ca zilnic tot incerc .. Nu mai sper ca o pot , vreodata , alunga , dar vreau sa o maturizez , sa-i arat ca a avea incredere este o prostie , ca nu exista zi in care sa nu fi dezamagit , ca deseori , e mai bine sa fi singur . Sa o invat ca nu depinde de nimeni , ca n-are nevoie de oameni , asa zisele jucarii , n-are nevoie nici macar de mine , nimeni n-o defineste pe ea si de aceea poate exista in ciuda schimbarilor din exterior .
Incerc sa o invat , asa cum incerc sa ma invat pe mine , ca nici n-are idee cat de singura e , si ca e in regula , nu ne-am nascut sa fim cu cineva , cel putin nu eu , iar ea are ghinionul sa existe in mine . Imi pare rau ca nu-ti dau voie sa te desfasori , sa arati la toata lumea cine esti tu , sa-mi arati mie cine esti tu , stiu ca poti , stiu ca poti sa ma darami pe covor in balti de lacrimi , esti capabila , dar am sa-ti arat ce pot eu , si crede-ma , pot inzecit .

Ascunsa