Anestezie

" I wonder if I look as empty as I feel . " 

Mi-au spus sa scriu despre ce ma doare mai tare , despre ce simt mai profund , despre tot ce usuc in mine de teama sa nu ma innec daca le las sa-mi umple inima . 
Deci mi-am inchis ochii si am respirat adanc , ca sa ajunga prospetimea aerului de mai  in colturile insipide ale acesteia .. Si m-am gandit la profunzime si la ce ascunde aceasta inima in singuratatea ei, e oare multumita .. nu stiu . 
Ce mai am eu de spus  ? Ce mai am eu de scris ? Doar vise cuprinse de teama unei realitati prea drastice , doar un trecut presarat de fire de timp ce se lasa tot mai greu peste el , doar cativa oameni pribegi , pe ici , pe colo , ce mai lovesc putin gheata de pe peretii interiori . Am eu destula forta sa mai scriu , sa mai sper , sunt trista sau nu ? Cred ca sunt sub anestezie . Anestezia vietii . Cred ca mi-am facut singura injetia si parca atunci cand imi patrund in piele spini de trandafiri neplacuti vederii mele , nu mai simt nimic . 
Nu cred ca  am destul dar nici ca mai vreau ceva , poate ca am invatat sa ma multumesc cu ce am , poate ca ma bucur de linistea de azi caci stiu ce mult zgomot a fost ieri ... sau poate ca imi moare copilaria , simtirea , speranta si visul . Mor odata cu mine , cu ce-am fost si n-am sa mai fiu vreodata. 
Mai stiu sa scriu sau am stiut vreodata ? Cine-mi poate , candva , raspunde . Singurul adevar se spune ca e , undeva , inauntrul meu dar eu nu-l vad , sunt oarba .
Si daca nu mai stiu sa scriu despre mine , ce-as putea sa scriu despre altii , caci nu stiu care-mi este simtirea si-as vrea sa astern cuvinte doar despre cum bate vantul , ca el nu ma raneste , doar ma cuprinde intr-o imbratisare asurzitoare de raceala , dar e mai placuta decat orice suflare omeneasca... ca suflarea ma doare .
Mi s-a spus sa indraznesc ... sa ce , sa iubesc ? Ce sa iubesc , ce sa ma iubeasca , pe mine , candva ?
Poate ca atunci cand nu stii pe unde sa mergi trebuie sa stai pe loc si poate ca eu am stat si inca stau, astept  sa ma ia apa , sa ma duca departe , caci nu stiu daca apartin cumva , cuiva , undeva .. Deci nu ma impotrivesc daca vrea sa ma duca oriunde , caci oriunde poate va fi mai bine decat aici .
Cativa prieteni mi-au adus un zambet ce s-a pierdut cand am ajuns acasa , e ceva ce lipseste chiar si cand simt pace , si fericire . Nu stiu ce .. Sa fie o lipsa de crdinta , de iubire , o lipsa de mine insami ? N-am gandit destul , n-am simtit destul .. ceva nu am destul , cum sa explic lipsa a ceva nedefinit si strain ? 
Poate ca as vrea sa stau pe plaja , chiar acum , cu un anume cineva... Nu fiindca as mai avea curaj sa las fiorii dragostei sa-mi patrunda-n vene , ci fiindca , uneori , mi-e greu sa fiu singura . Poate ca prezenta lui va completa absenta mea  si voi regasi in el ceva ce-am pierdut in mine , poate e doar iluzia unei adolescente mult prea ingandurate sau poate ca m-a parasit ratiunea. Dar e gresit ce simt, voi rade peste ani , voi intelege , voi schimba ? 
Cred ca voi dormi . 

Ascunsa