30 mai intarziat

   Acum doua zile a fost 30 mai .
Uitasem cat de importanta a fost ziua asta pentru mine acum 1 an si doua zile , dar a avut cine sa-mi aminteasca.
Sunt pasionata de trecerea tipului , poate de aceea am constatat pasiunea mea ciudata pentru istorie , exceptand faptul ca sunt indragostita in secret de profu' , dar asta e o alta poveste.
Imi place sa gasesc zile fixe care acum un an insemnau atat de mult , sa citesc din acest jurnal ce s-a intamplat in ziua aia si cum eram eu , cea de atunci. Imi vine sa zambesc . Ma gandesc ca intr-un an se schimba atat de multe in viata unui om incat , uitandu-te in urma , abia daca te mai recunosti .
Poate peste un an voi citit aceasta postare si ma voi intreba " Aceasta am fost eu ? "
Acum un an , pe vremea asta , eram cu totul altfel , eram emotionata , speriata si in acelasi timp optimista . Eram curioasa de evolutia vietii mele si ma gandeam ca lucrurile vor decurge bine . Nu a fost nimic cum ma asteptam iar in prezent lucrurile sunt oricum numai bine nu .
De la incantarea ca maine va fi o noua zi pana la statul pe marginea patului plangand  , la dimineti neprietenoase si  la frecventul gand de nemultumire cu propria viata a trebuit sa treaca doar un an , da , lucrurile se schimba de-a lungul anului..
Poate ca diferenta dintre Ascunsa de atunci si cea de acum este ca pe atunci eram incurajata de speranta unui viitor mai bun desi prezentul de atunci era ,de asemenea, ceva mai bun decat cel de acum . Diferenta poate consta si in oamenii ce imi asigurau zilnic un  minim de fericire , oameni ce acum nu mai sunt in viata mea , oameni fara de care m-am descurcat si  inca ma descurc greu .
M-am gandit ca prezentul meu este nefericit din cauza senimentelor cauzate de alte persoane, nefericit din cauza ca am schimbat tot peisajul , nefericit pentru ca am indraznit sa ma indragostesc iar si ca totul s-a terminat cu o dezamagire uriasa , sau poate ca asa a fost sa fie..
M-am gandit ca ultima luna , foarte trista de altfel , a fost rezultatul unor dezamagiri frecvente ce au construit un castel de descurajare si tristete , castel in care ma simt captiva . Ar trebui sa ma bazez pe mine si sa fac tot posibilul sa evadez , eu de acum un an asta ar fi facut , dar acum tot ce pot sa fac este sa astept pe cineva care sa ma salveze.
E o gandire gresita , daca am inteles ceva in ultima vreme a fost ca sa dai vina pe cei din jurul tau nu este o solutie pentru a-ti acoperi suferintele . Nimeni nu are responsabilitatea sa te faca pe tine fericit asa cum nici tu nu ai responsabilitatea asta fata de altii , am inteles ca nimeni nu o sa se dedice tie si numai tie niciodata si ca e normal sa fie asa . Oamenii vin si pleaca la fel cum si tu la randul tau esti un calator in viata altora , nu trebuie sa iubesti prea mult sau sa astepti prea mult de la celalalt , trebuie sa inveti sa traiesti in primul rand cu tine . Singura persoana care te poate ajuta cu adevarat esti tu insati si daca te ratacesti de tine , e greu sa revi inapoi.
Eu m-am ratacit de mine si o data cu asta s-a accentuat o nevoie crunta de instrainare de tot ce exista , te inchizi in tine si tot ce te mai poate incanta ajunge sa fie singuratatea.
E din ce in ce mai greu sa scap din toate acestea , cu un Dumnezeu ce nu imi mai raspunde la rugaciuni , fapt care mi se pare corect , caci n-am reactionat intelept cu durerile mele si de la gandul oribil de a nu mai fi aici pana la parerea de rau nesincera pentru acel gand , n-a fost drum lung . Mai ramai cu oameni care-ti lipsesc dar pe care nu poti decat sa-i alungi , supararea si nemultumirea de tine insati ajunge sa se transforme in ura pentru ceilalti si pentru fericirea lor.
Asa am ajuns eu dupa un an de evenimente . Am fost foarte furioasa pe toti cei din jurul meu  pentru ca nu mi-au oferit ajutorul pe care-l speram dar acum , desi tristetea persista , am inteles ca sunt responsabila pentru faptele mele si ca prima schimbare trebuie sa fie in mine , altfel voi fi trista mereu . Am inteles ca nu pot primi iubire daca eu nu vreau sa ofer asta la randul meu , si nici ajutor . Acum sunt calma caci am inteles ca singura persoana vinovata aici sunt eu .
Si e bine , e bine sa te poti acuza doar pe tine.
Ascunsa