Noaptea

E seara , ma doare capul.
A. e trista pentru ca T. nu e in oras iar T. e de asemenea trist in locul in care se afla pentru ca nu poarte fi langa ea.
Mai sunt aproximativ zece zile pana se intoarce , au trecut cinci zile de cand a plecat si pot sa vad diferenta.
Diferenta ca " iubirea " nu e langa ea . 
Cred ca oamenii sunt schimbati fara iubire , poate de aceea eu nu ma mai regasesc pe mine insami , poate din cauza faptului ca ma simt neiubita si ca la randul meu nu simt dragoste pentru altii .
Dar trecand peste problemele mele existentiale , noaptea doar ce a inceput , a mai trecut o zi in care n-am facut nimic pentru fericirea mea , pentru viata mea , pentru mine . N-am facut , de asemenea , nimic nici pentru altcineva . Si cam asa este fiecare zi . 
Iar apoi , peste ceva timp , ma trezesc dimineata , ma uit in oglinda si realizez ca nu mai sunt persoana de acum cateva luni , de acum cativa ani , poate de acum cateva zile .
Si totusi , voi ramane persoana ce iubeste seara , mereu . E vorba despre pernele foarte moi si foarte multe , despre plapuma mea albastra , despre lumina palida de deasupra biroului ce imi perminte sa vad vechile desene de pe peretele din fata , e vorba despre aceeasi camera..dar e de asemenea vorba despre persoana diferita ce sta zilnic in ea .
Vara a inceput si probabil va fi la fel de neextraordinara ca deobicei  dar imi doresc macar sa nu fie oribila.....
Serile ca astea , cand poti auzi suflarea de afara , cand poti sa-ti imaginezi stelele pe cer si sa simti aerul racoros te fac sa te gandesti la oameni , multi oameni . Stiu ca la mine probabil nu se gandeste nimeni , dar nu sufar, am invatat sa traiesc cu asta la fel cum am invatat sa traiesc cu forma ciudata de "depresie" pe care o simt zilnic , cred insa ca n-am invatat sa traiesc cu felul meu de a nu putea schimba ceva , cu felul meu de a incerca uneori dar de a esua imediat .
E ceva in mine ce ma face sa-mi zic " nu te da batuta " , cred ca e orgoliul sau continul gand ca pot sa accept sa fiu oricum , dar nu proasta . Si totusi , orice urma de posibila fericire este mereu luata de la mine , macar noaptea nu pleaca niciodata.
N-are niciun sens ce scriu...
Ascunsa