Ma gandeam ca mi-am mai revenit , dar nu .
Am aceeasi stare tampita de fix 21 de zile .
Nu se schimba nimic , m-am saturat , nu mai suport . Incep sa-mi pierd credinta , e ultimul lucru pe care nu-l vreau dar pur si simplu nu mai pot.
Si totul e naspa.
Afara e cald si eu nu suport caldura si orasul asta care deja incepe sa fie tixit de oameni si iar oameni . Asta urasc chiar mai mult .
Adica mai e un pic pana incepe oficial vara , de ce trebuie sa fie inca de pe acum tixit ?!
M-am saturat de oameni nesuferiti , m-am saturat sa ma calc in picioare pe cei cativa mm de trotuar pe care-i avem si noi , pietonii .
M-am saturat de strazile astea permanent in lucru , ca nici n-ai pe unde sa calci , m-am saturat sa ma chinui sa ocolesc oamenii ce merg in carduri pe un trotuar plin cu masini parcate si nici macar nu te lasa sa-i ocolesti.
Sunt satula de o tona de chestii.
De colegii astia care sunt , unii dintre ei , efectiv nesimtiti si extrem de needucati.
Si poate ca as face fata nesimtirii , dar mi-e asa sila sa-i vad cum se barfesc unul pe altul iar pe fata sunt cei mai buni prieteni . Eu nu-s asa .
Am o tona de oameni pe care nu-i plac si e ok asa , sa nu-i plac si sa nu ma placa si altii la randul lor , e ok sa nu ne placem unii pe altii , dar nu te da prietenul meu si de fapt cand intorc spatele sa nu stii ce sa spui despre mine .
Cand nu-mi place un om il evit , nu vorbesc cu el decat daca sunt fortata de imprejurari , colegii mei isi spun " te iubesc " si stau toata ziua impreuna si atunci cand unul din ei se indeparteaza celalalt incepe sa spun tot felul de lucruri.
M-am saturat sa vorbeasca despre ei , sa spuna " ala e gras " , " aia n-are tate si poarta sutien ! " nu mai suport sa aud chestiile astea , intelegeti ? Nu vreau sa ma gandesc ce lucruri se spun cand nu sunt eu de fata , nu vreau sa mai aud nimic .
Toate chestiile astea ma termina , nu mai rezist , sunt plina pana peste cap de atatea vorbe pe care le-am auzit si de atatea rautati si de atata stare naspa si de atata tristete .
Poate ca eu nu sunt mai buna ca ei dar daca am cateodata ganduri rele despre altul macar le tin pentru mine . Nu vreau sa-i judec dar sunt asa frustrata pe oamenii astia , pe toti , incat nu mai pot sa tac atat , trebuie sa ma eliberez cumva.
Si da , am sa scriu ca sa-mi amintesc si mai tarziu cat urasc viata de liceu si cat ma urasc pe mine , caci asa amintiri o sa am eu mai tarziu , oameni de care mi-e sila si ura .
Sunt asa dezgustata de oamenii astia din jurul meu , sunt asa obosita de viata asta nesuferita a mea incat abia daca ma mai suport si pe mine . Si nimic n-o sa se schimbe .
Ascunsa
Colegii mei bârfesc foarte mult iar pe la începutul anului stăteam cu ei pentru că nu voiam să fiu o singuratică și la liceu. Acum ei continuă să bârfească dar eu plec de lângă ei. Recent le-am spus că bârfesc întruna și sunt nesimțiți, dar nu cu un ton jignitor, ci doar ca să le deschid ochii. O tipă m-a auzit și acum când stă cu ei începe să țipe să nu mai bârfească. Liceul.
ReplyDeleteÎn schimb, am reușit să trec peste nesimțirea lor pentru că peste ani nu vreau să-mi aduc aminte de asta. Au și părți bune, am avut parte de momente anul ăsta școlar minunate pe care nu le regret și sunt toate datorate lor. Viața mea nu e perfectă, dar văd doar ce e bun din ea.
Nefericirea provine din gânditul prea mult, over-thinking. De ce nu te gândești tu la vară și la lucruri frumoase și încerci să-ți refaci viața. Ești adolescentă și prin asta trecem toți, dar îmi pare că tu nu ai vrea să treci peste toate astea și de aceea continui să te ții de tristețea ta. E ok să fii trist din când în când, dar în momentul în care o ții așa 21 de zile nu e bine, Alexandra.
Mi-aș dori să te ajut. Mi-aș dori atât de mult, dar nu știu cum.
Poți să te refaci și sper ca într-o zi să crezi și tu asta. :)
Nu e vorba ca eu nu vreau sa fiu fericita , am facut si lucruri care au tinut de mine . M-am rugat , poate nu destul dar am facut asta , am incercat sa fiu draguta cu cei din jurul meu atat cat mi-a permis situatia , am incercat , intr-un fel sau altul sa nu ma mai gandesc .
DeleteIti inteleg punctul de vedere , asa gandeam si eu cateodata , dar cand esti acolo nu-ti mai vine sa gandesti asa , si nu pentru ca nu vreau , nu sunt masochista , doar ca sunt obosita si satula .
In viata mea nu se intampla nimic bun iar oamenii continua sa ma dezamageasca ,ma dezamagesc eu pe mine insami , ce pretentii sa am de la altii .
Ideea este ca am obosit s-o iau de la capat si tot ce scriu aici nu este totul , trec prin niste lucruri destul de grele si poate nu-s suficient de puternica sa trec peste ele .
Multumesc ca ai dorinta de a ma ajuta , sa stii ca ma ajuti , nu-ti face griji.
Take care !
Subscriu din pacate
ReplyDeleteDragă Alle,
ReplyDeleteTot ce suferi tu acum sunt stări adolescentine.Dar ai foarte mare dreptate,fuck,și eu mă simt așa din februarie.Oamenii sunt răi.Ar da orice să te rănească,să te vadă la pământ și după,în loc să te ajute,să râdă de tine.Ar da orice să vadă o ceartă,ar da orice să își bată joc.Nimeni nu se străduiește să înțeleagă pe nimeni,egoismul și stereotipul Barbie predomină.Se uită că nu suntem perfecți,că defapt perfecțiunea nu există.Se cere mult de la celălalt,nimeni amintindu-și că uneori nu avem timp,că avem probleme...
Cât despre viața de liceu,e cam nașpa.Cei inferiori vor mereu să iasă în evidență cu lucruri pe măsura lor(simple) și reușesc,iar cei buni stau în umbră și privesc ,,spectacolul”,suportă jigniri și umilințe,de cele mai multe ori își formează anumite complexe false,care le sunt scoase în evidență de nimeni altcineva decât nesimțiții care nu au nimic în cap și vor să impresioneze,crezând că popularitatea e totul în lumea asta.
Nu trebuie să te necăjești pentru oameni.Sunt păsări călătoare.Vin și pleacă.Important e să te simți tu bine în pielea ta :* PUPICI,and take care,please! :***
Poate ca nu sunt stari adolescentine , prietenii mei si cunostintele mele , adolescenti si ei , sunt foarte fericiti .
DeleteEi au si colegi misto si dragoste si familie intelegatoare si tot ce vrei , eu n-am mai nimic din toate astea .
Merci pentru comentariu !
Nu ii mai baga in seama, unele lucruri trebuie pur si sinmplu evitate. In viata ai sa intalnesti tot felul de oameni, unii pur si simplu asa sunt ei nu stiu sa fie prieteni sau nu vor.
ReplyDeleteAi sa treci peste starile astea, eu sunt sigura ca tu esti puternica si poti mai mult.
Ti-am mai zis ca probabil inca nu a venit moementul sa intalnesti persoana sau persoanele care sa iti faca viata altfel, mai frumoasa, dar o sa vina ele.
Daca nu mai poti tu, aminteste-ti ca nu e singura, Dumnezeu este cu tine chiar daca poate nu se vede, uite aici un verset care pe mine m-a ajutat...poate te ajuta si pe tine . "Pot totul in Hristos care ma intareste"
Sincer , il iubesc pe Dumnezeu , dar numai sprijin nu simt eu acum ! Crede-ma Lavi , sunt chiar dezamagita , nu doar de mine , dar credinta e cam singura chestie mai importanta pe care o am , iar acum Dumnezeu ma ignora ! Am incercat sa inteleg , o saptamana , doua , trei , dar deja mi-a ajuns!
DeleteInca mai sper un pic ca lucrurile nu vor mai fi , cel putin , asa rele .
Nu e vorba doar de oameni , e vorba despre mine , despre viata mea , idk..
Dumnezeu nu te ignora, El te iubeste si nu te-ar putea ignora. Nu stiu cat ma crezi, dar si eu am trecut prin situatii si situatii...in care m-am simtit cel mai singur om de pe pamant , fara nimic, si in acele momente nu aveam de cine sa ma agat de cat de Dumnezeu. Si surpriza..ca Dumnezeu parea sa fie chiar cel mai departe de mine...
DeleteDe fapt..problema e ca atunci cand suntem tristi, sau avem ceva ce ne apasa..si nu ne da pace, apelam la Dumnezeu si vrem ceva, un semn, un raspuns, un ceva prin care sa arate ca e acolo. Dumnezeu tace, si il simti departe... in cazul asta, exista 2 lucruri care se pot explica. 1. Ori Dumnezeu este acolo si tu nu il simti pentru ca fara sa vrei , fara sa iti dai seama tu esti cea care este departe de El ( asta era in cazul meu) sau 2. Dumnezeu e acolo, dar trebuie sa astepti.
De cele mai multe ori Dumnezeu nu da un feedback, ca si oamenii... si atsa necesita timp..ca sa vezi unde ti-a raspuns si cum ti-a raspuns.
Eu te vad o persoana buna, si cu suflet bun, si nu cred ca trebuie sa fii dezamagita de tine, poate esti chiar prea dura cu tine...Ai multe calitati, ai multe lucruri pentru care se merita sa lupti, uita-te in adancul tau si ai sa le gasesti.
Si ti-o mai spun odata, Dumnezeu te iubeste, Alecsandra! E langa tine, uita-te mai in profunzime, sapa mai adanc..ai sa il vezi in jurul tau.
''cred ca viata merita traita,cred ca viata meita iubita,cred ca Dumnezeu nu ne-a aruncat pur si simplu pe acest Pamant pentru a ne chinui sa supravietuim,cred ca ne-a oferit mult mai mult de atat.''Trust in your own words!
ReplyDeleteSincer , comentariul asta mi-a facut ziua !
DeleteAcum nici nu-mi vine sa cred ca eu am scris aia , imi pare total strain , parca eram alt om .
Ca sa vezi ce fel se schimba lucrurile , e bine sa scrii cateodata...
Mi-as dori sa mai am ocazia sa scriu lucruri de acel gen !
Multumesc !