Dar nu cred ca asta a fost adevarata problema , pus si simplu n-am scris ... si nici acum n-as scrie , dar m-am gandit ca as vrea oarecum sa evidentiez niste lucruri " ca sa nu le uit " , de fapt , oricum nu le-as uita dar...
Lucrurile s-au aranjat , oarecum . M-am impacat cu A. chiar a doua zi dupa ce am scris postul trecut si imi dau seama ca eu chiar o iubesc . Si e bine asa , e bine sa iubesti , doar ca trebuie sa iubesti cu masura, fiindca am realizat ca daca intr-o zi se va intampla ceva si nu vom mai fi prietene , voi fi pur si simplu distrusa, adica depind de ea si mi-as dori sa nu mai depind de nimeni , dar nu asa e firea mea si nu cred ca voi reusi vreodata asta.
O zi importanta a fost aceea cand el mi-a zambit . Treceam pe hol iar el venea din fata mea si efectiv a inceput sa zambeasca , aproape sa rada . Si instantaneu am inceput sa fac si eu acelasi lucru , instantaneu aia a devenit , din nefericire , cea mai frumoasa zi din ultima vreme . Nu ne-am salutat , dar zambetul ala era tot ce aveam nevoie . Nu stiu cat si-a pastrat el zambetul dupa ce a trecut pe langa mine , dar eu am zambit toata ziua , ca si acum . Pe deoparte zambesc , pe deoparte imi vine sa plang .
De ce ma face atat de fericita un simplu om ? Un om care nu simte nimic pentru mine , nici macar prietenie. Un om care nu mai e in viata mea , dar care inca a ramas in sufletul meu. Nici macar nu vorbim , nici macar nu-i pasa , nici macar nu stie tot ce simt eu . E atat de nedrept...
De fapt , doar Dumnezeu stie daca e nedrept , dar eu tind sa cred asta...
M-am indragostit de un om ce nu doar ca s-a jucat cu inima mea pana n-am mai putut asa ca l-am ignorat toatal si a inceput sa creada ca sunt groaznica si ca nu-mi pasa de nimic , de el cel putin , cand de el imi pasa cel mai mult..Am incercat sa uit , n-am reusit , dar nu ma dau batuta .
Continui sa ma joc de-a soarecele si pisica prin scoala ca sa evit cat mai mult intalnirea cu el . Adevarul e ca nu stiu ce e mai dureros , sa fie atat o fericire cat si un cosmar sa il vad , sau sa privesc de la geamul clasei mele , deseori fara sa vreau , felul in care fata de care e indragostit isi pune capul pe umarul lui sau cum o ia in brate si se joaca cu ea . M-am gandit ca eu ar fi trebuit sa fiu tipa aia pentru ca pentru mine chiar conteaza..sau conta .
As putea scrie o carte doar despre zambetul ala , voi nu stiti cat e de minunat cand zambeste , cu gropita aia de pe obrazul stang si cu ochii aia verzi , plini de stralucire ... Zambetul ala m-a facut sa cred ca poate nu ma uraste , asa cum am crezut la ultima noastra " intalnire din gresala " cand credeam ca mai are putin si ma ia la bataie , dupa felul in care ma privea .
Nu stiu daca a zambit pentru ca aia era reactia lui tot timpul in preajma mea cand eram prieteni , pentru ca-i place sa rada de mine si sa ma necajeasca sau pentru ca e pur si simplu un idiot . Chiar nu stiu .
Dar chiar si asa , chiar daca m-am simtit asa fericita cand l-am vazut zambit , cand l-am vazut zambit pentru mine , atunci cand am aflat ca e inca indragostit de fata aia , si cand m-am uitat la situatia mea , am realizat ca acum nu doar ca trebuie , e pur si simplu existential sa-mi iau mintea de la el , pentru totdeauna. Si asa , dupa fericirea provocata de acel zambet m-am simtit rau pentru ca i-am permis sa imi produca aceasta stare. Toata situatia asta ma face sa ma simt extrem de proasta , nu ca n-as fi , dar deseori nu ma simt asa , chiar daca sunt .
In concluzie , mi-am propus sa nu mai scriu despre el astfel incat sa nu imi " aţâţ " sentimentele astea pe care ma chinui sa le infrunt .
E o vrajitoare .
P.S : Multumesc pentru comentariile si incurajarile de la postarea trecuta , voi raspunde cu siguranta cat mai curand .
Take care !
Ascunsa
Cred că deja el începe să simte o atracție fizică pentru tine.Dacă zâmbește când trece pe lângă tine,înseamnă că sigur îi atragi atenția.Hmm,tot ce e posibil ca el în următoarele zile să înceapă o convorbire cu tine :3 !
ReplyDelete