Noapte de aprilie

" They told me it's bad for my heart , I told them it was already cold . " - Narrai

Nu m-am asteptat niciodata ca viata mea sa devina asa cum este acum , uitandu-ma in urma , asta este o parte din ceea ce visam cand eram copil . 

Muzica e la maxim asa ca atunci cand ies afara , abia mai pot sa aud linistea , iar ideea ca " iti sangereaza urechile " , pare pe bune .. Ma simt , intr-un fel inconfortabil , as vrea sa cant , ca majoritatea celor de acolo, odata cu cei ce ne privesc de sus , de pe scena , dar stiu prea putine versuri iar ei le canta prea bine si suntem cu totii intr-o transa .

In spatele meu , in stanga , in dreapta si in fata urla persoane versuri despre viata si imi pare rau ca nu am destul timp sa ii observ pe fiecare , sa-mi dau seama ce simt ei cand recita pe ritm lexeme nesfarsite , sau daca simt ceva ..sau daca eu simt ceva.

Si toate mainile sunt in aer intr-un du-te-vino continu si ma gandesc la ce senzatie au ei .. acolo sus pe scena , cand nici nu e nevoie sa mai cante fiindca totul glasurilor noastre ii acopera pe ei , cand vad miscarea continua a mainilor noastre si speranta din ochii nostri , ca parca ei sunt lumina in intunericul mult prea greu din mintea unor copii , caci in fond , ce suntem noi pentru ei , daca nu copii care au nevoie de o flacara pe drumul asta neclar si ce sunt ei , daca nu cei ce ascund lumina printre versuri ce trebuie ascultate cu inima , nu doar cu urechile . Se pleaca in fata noastra , dar noi ne plecam inimile in fata lor si glasurile noastre ii striga nesfarsit pe nume , ma dor palmele caci le-am apropiat prea mult si prea repede una de alta .. si sunt imbatata de aceasta senzatie , mi-a parut asa profunda ca parca deja am uitat-o , nu-mi mai amintesc , am fost acolo acum cateva ore sau acum cativa ani.....

De ce e viata asa nedreapta , scrijeleste pe inimi , in minte si uneori chiar pe trup tot ce-i mai greu de dus cu tine , tot ce te-a durut mai tare in existenta ta anosta dar ineaca in valul uitarii tot ce-ai trait mai frumos si mai profund .. si cum sa scriu acum , ce-am simtit atunci , cand parca totul e in ceata .. Cum sa reproduc gustul intepator de alcool cu lamaie , cand mi-a luat doar cateva secunde ca sa nu-l mai simt . Sa fie asta viata mea ? Mi-am dorit sa ajung aici si sunt recunoscatoare , dar nu sunt fericita . 

Sunt nemultumita ca par stearsa din peisaj cand toti ceilalti par incadrati , parca-s o umbra pe perete dar poate asa e firea mea . Poate am stat prea multi ani sub o aspra educatie , poate am citit carti si am preferat , poate , de prea multe ori , sa tac .. poate ca lor nu am ce sa le spun , poate ca ma pricep sa vorbesc cel mai bine  cu mine si uneori , nici mie nu mi-as mai spune nimic ... Sau poate ca asa sunt eu.. sau asa m-am invatat sa fiu . 

Dar cand am fost stransa de bratele unui strain , am simtit vesnica durere din mine cum se scurge .. am inchis ochii cateva secunde , dar stiu ca nu-mi permit mai mult , sau poate trebuia sa mai profit un pic . 

" De ce e viata in halul asta de nebuna  ? " Am trecut de cateva ori pe langa acest strain si nu cred ca m-a vazut vreodata , nu-mi imaginam si nici nu-mi doream sa vorbesc vreodata cu el , doar il urmaream cand imi aparea , de-a lungul timpului , intamplator in cale doar fiindca-mi parea ... interesant . 

Cativa ani mai tarziu , e in dreapta mea si se uita fix spre scena si e inalt incat crestetul meu e abia la cotul lui iar eu imi intind capul cat pot de mult sa pot sa-l cuprind cu privirea , nu cred ca ma vede de acolo de sus ... 

Si dintr-o data se uita la mine si zambeste , imi pare pentru prima oara de cand " il stiu  " , frumos si cu ochii albastri . Un pic mai tarziu facem cunostinta , dar eu stiam de atata vreme cum il cheama .. si chiar mai mult , dar continui jocul ..

Iar acum imi spun ca dintre toti oamenii din lume , nu m-as fi asteptat vreodata sa ma aflu in bratele lui .. si sa-i simt buzele si mainile calde si lungi . 

Viata e nebuna si n-are nimic de spus in apararea ei iar momentele ca astea trec .. ca toate momentele de altfel , diferenta este ca unele raman in ciuda timpului iar altele se spulbera incet in uitare , asa cum o sa ma uite si el pe mine  chiar acum si poate ca am sa uit si eu , dar as vrea sa-mi amintesc mereu imbratisarea . 

Aveam nevoie sa scriu . 

" Pentru familie las toate viciile , pentru voi fac toate sacrificiile . " - 09.04.2015

Ascunsa