" E ok "

" You are a storm child , full of wounded words , and hurricanes of emotion . Remember not to let your own whirlwinds carry you away .  " - Storm Child , Nikita Gill

A trebuit sa respir adanc , inainte sa-mi las degetele timide sa simta cum e sa scrii din nou .. povestea vietii mele , o pagina din aceasta poveste . 

N-am mai trecut pe aici , si mi-a fost dor .. parca de mine , parca singurele momente in care vizualizez cu adevarat locurile , oamenii si senzatiile pe care le simt zi de zi sunt acelea in care-mi dau frau liber acelor sentimente pe care , uneori , nici eu nu stiu ca le am . Sentimente pe care am nevoie sa le astern aici ca sa stiu ca  exista .

Uneori .. e doar greu sa scrii , uneori nu ai timp iar alte ori .. nu ai ce . Cred ca uneori viata iti ia , rareori iti da , si uneori iti ia ceva si-ti da altceva . Poate ca mi-a luat puterea de a scrie si mi-a dat  puterea de a fi eu cu mine . E greu sa explic , si aceasta neputinta ma doare , nu-mi doresc sa plece de la mine  scrisul , dar e vina mea ca nu incerc sa opresc asta . Am simtit .. impacare , si pace , in ciuda tuturor lucrurilor care merg impotriva mea , e asa mult zgomot in preajma si parca ma aflu intr-un micut cerc de liniste , un cerc  pe care nu vreau sa-l parasesc , dar unii trag de mine , sa ma scoata de acolo iar eu nu trag de ei sa-i iau langa mine , ii imping , sa plece .

Chiar daca .. asta inseamna singuratate . 

Aflata in cercul meu de pace , ma simt puternica , e ca si cum nu-mi dispalce sa vad ce oameni pleaca de langa mine , pretiosii , simplii si la fel de neputinciosii mei oameni , indispensabilii mei oameni . Sa le privesc drumul , ce se departeaza de al meu , imi pare ceva firesc , dar gandul ca intr-o zi vor fi asa departe ca nu-i voi mai putea vedea , ma infricoseaza si strange cercul tot mai mult ca trebuie sa stau intr-un picior ca sa incap in el .. 

Ma intreb daca in timp , citind ce scriu azi , voi mai intelege ceva...cand e asa greu sa inteleg chiar acum , si daca alti ochi citesc asta , vor putea sa descifreze oare , in ce conditie ma aflu de fapt , daca merg oare spre mai rau sau spre mai bine ?

Intr-o formula mai simpla , cred ca viata mea s-a desfasurat in ultima vreme sub forma a doua cuvinte : E ok.

Cand prietena ta cea mai buna se schimba si tipa la tine despre propria ta schimbare , cand foloseste cuvinte care nu se aflau in vocabularul ei inainte , cuvinte care-ti amintesc de prietenii ei , nu si ai tai si cand nu poti sa vorbesti cu ea despre felul in care vezi tu lucrurile si felul in care te deranjeaza ceva ... e ok . 

Fiindca oamenii se schimba , la fel si eu si poate ca la fel si ea .. 

Mi-ar fi placut sa ma asez cu ea pe un sezlong , cum obisnuiam sa facem si sa-i spun si ei ceea ce cred ca am inteles eu , ca poate nu ne-a fost dat sa fim prietene mai mult de atat .. as vrea sa o rog .. sa taca .

Tot trecutul meu , toate ranile pe care le-am acumulat si toti oamenii pe care i-am pierdut m-au facut sa-mi doresc , la finalul unui drum , tacere . Cand oamenii incep sa vorbeasca .. incep de fapt sa urle , sa urle reprosuri si frustrari personale , neajunsurile si durerile , singuratatea pe care celalalt n-a fost in stare sa o umple cu prezenta sa si afectiunea ce lipseste la sfarsitul de zi , sentimentul ca te ai doar pe tine .. e mereu din vina celuilalt . Asa ca as vrea sa-i spun doar sa nu mai vorbeasca atat , fiindca daca ea incepe sa vorbeasca , eu n-am sa ma mai pot opri . Si-am sa vorbesc pana n-o sa mai avem ce sa ne spunem si toata prietenia va ramene o amintire urata cand stim ca am fost , gasindu-ne , cele mai norocoase persoane. Am inteles cat e de important sa iti termini relatiile in tacere , ca doi oameni ce-si tin pentru ei durerea , ca sa nu-l mai impovareze pe celalalt cu ea , sunt obosita sa-mi traiesc restul zilelor cu sentimentul de vina , vina ca n-am tacut , ca n-am putut , ca n-am stiut .. si ca am plecat . 

Deja fac asta , deja imi port cu fiecare rasuflare si cu fiecare dimineata in care o iau de la capat .. amintirile dureroase de care nu mai pot sa vad tot ce-am avut frumos langa oamenii trecutului meu , asa ca te rog sa taci , caci nu mai vreau nimic in plus ..

Oamenii se schimba , ne cladim propriile noastre drumuri si poate ca uneori nu ne mai putem intersecta .. poate ca am trait ceva frumos si as vrea sa simt din nou afectiune , as vrea sa pot sa ma uit din nou in ochii tai, as vrea sa pot sa-ti spun ca imi lipsesti . Dar nu tu , nu-mi lipseste ceea ce esti , imi lipseste ceea ce erai , ceea ce eram si ceea ce aveam , felul in care eram impreuna , nu-mi plac minciunile si nu pot pastra o prietenie doar pe baza a ceea ce obisnuia sa fie ... si e ok . 

Poate ca certurile , vorbele si schimbarile ce s-au petrecut in noi s-au acumulat asa mult ca nu ne mai cunoastem  , poate am zis de prea mult ori ce nu trebuia si  nu mai stiu acum sa vorbesc despre asta ..

Mai stii ziua aceea infiorator de lunga pe care am petrecut-o impreuna dupa acele vorbe pe care ni le-am zis..acea zi mi-a aratat ca locul meu nu mai e langa tine si langa prietenii tai . Am nevoie de voi , caci mi-e frica de singuratate , nu fiindca n-as suporta-o , ci fiindca n-as stii cand se va termina ..

Si in ciuda celorlalti pe care-i am in viata mea .. nu cred ca ar compensa lipsa ta , fiindca si ei imi par uneori la fel de falsi precum e ceea ce avem acum . Prietenia asta imi pare o piesa de teatru , vom mai fi sincere una cu alta candva , sau aici e sfarsitul ? 

Mai stiu sa vorbesc adevarat despre noi ? Vezi , de aia mai bine tac si eu , si tu .. sa vorbeasca viata despre asta , ca eu una nu mai stiu , dar as vrea sa nu suferi , daca plec sa intelegi ca e ok , si ca nu e vina ta , oamenii sunt fiinte mult prea instabile si preocupate de ei insisi ca sa poata mentine , cu adevarat , ceva. Dar n-am sa uit niciodata cat ai incercat .. si cum am incercat si eu , in felul meu paranoic si usor depresiv de a fi. 

Ascunsa