Sunday, 1 March 2015

Albastru glacial

“If you truly love Nature, you will find beauty everywhere.”


Imi auzeam pasii la fel de tare cum imi auzeam gandurile , pana am inceput sa privesc in jur . Orasul asta e destul de frumos .. , si am stat pe asfaltul rece si nimic nu ma despartea de apa aceea albastra , puteam sa-mi mangai talpile pantofilor de racoarea ei ... si mi-ar fi fost atat de frig daca nu ma incalzea un soare darnic .. dar poate ca mi-ar fi fost prea cald , daca n-ar fi batut vantul , daca nu s-ar fi cutremurat crengile singure . Era albastru , oriunde ma uitam . Albastru in sus , albastru in jos , iar lebedele erau aproape de picioarele mele , pluteau pe valuri , erau tacute si linistite , pluteau la infinit si mi-au ignorat prezenta , au plutit in acelasi mod de parca eu as fi facut parte din peisaj si uitandu-ma la lebede , m-am gandit ca ele trateaza viata ca si cum ar fi usoara . As vrea sa fiu o lebada . Macar o zi , sa plutesc si atat , sa vad albastru pana n-am sa mai recunosc alta culoare , sa ascult doar cum se misca valurile , sa pot sa uit ca-i atata zgomot in mintea mea haotica , obosita . Sa uit de rani , sa uit de viitorul amenintator si de prezentul trist , banal , sa fiu o lebada , sa-mi fie viata simpla si usoara , sa fiu fericita , sau macar sa fi putut sta acolo pentru totdeauna .. sau doar pentru o zi , dar nu am timp .., sa privesc sau sa traiesc .
Am fost fericita uitandu-ma la lebede si la albastru ,  la spuma ce se pierdea pe asfalt , parca era un nor cazut , simteam aerul racoros si vantul imi incalcea parul si eram atat de singura si atat de plina de mine , in sensul frumos al expresiei , eram doar eu si-mi ajungea ,  pentru cateva clipe n-am mai simtit nevoia sau lipsa de altii . Am uitat , pentru prea putin , ca am amintiri pe care le-am lasat sa moara dar care nu ma lasa sa traiesc , ca am o inima rece si idiferenta si parca nimeni n-o mai poate misca , ca nu-mi mai pasa ce si cat mai pierd , sau pe cine , voi trai la fel ca intotdeauna , adica cu vesnica lipsa de ceva , fara sa plang , sau sa sper , doar o rutina ce s-a saturat de mine . 
Imi imaginez ca peste o zi , o luna , un an sau multi , daca voi citi asta , imi va parea totul doar o copilarie , caci asa a si fost . Am fost copil pentru cateva clipe , am urat viata ca nu m-a lasat sa fiu o lebada  si daca am sa ma rusinez de simplele ganduri patetice , vreau sa-mi amintesc eu mie , cu cata raceala si indiferenta scriu cele de acum ... Caci a fost un moment cand am parut mai putin plictisita de tot , cand am putut sa vad mai mult decat mi s-a aratat , cand viata parea frumoasa fiindca in ciuda a toate rautatile , greutatile si durerile ce sufoca aceasta lume , inca exista locuri atat de linistite . Uneori imi vine greu sa cred , ca in toata nebunia , din capul meu , din strazile pe care merg , din orasul asta , din lumea asta , sunt inca bucati de rai in care lebedele doar stau pe apa si se poarta de parca au tot timpul din lume sa pluteasca .. de parca nu exista timp .  Natura asta inexplicabila parca-mi spunea sa-mi dau ragaz sa mai respir  , sa pot sa vad in ciuda lacrimilor care nu mai curg , a oamenilor pe care i-am pierdut , a ranilor pe care le port in mine zi de zi , sa las albastrul din jur sa se impleteasca in parul meu . 
Stateam acolo si ma gandeam ca atat de aproape si atat de departe de mine , in exact clipa aceea , cineva detesta viata , plange , nu mai suporta , nu poate sa respire , cum fac si eu , si noi , de atatea ori , atat de des , insa atunci eram acolo izolata de tot , nu mai auzeam masinile ,telefoanele sau gurile rele , nu mai auzeam vocea din capul meu care-mi reproseaza infinite lucruri , eram atat de calma , ca si cum am timp , ca si cum ce este acasa  sau in suflet nu mai conteaza.
Mi-as fi dorit sa mai simta si altii ce simteam eu atunci , pacea perfecta si deplina , fara durere sau povara pentru asa de putin si pretios timp , dar intr-un fel , imi place sa fiu doar eu , caci parca ceva din afara ar fi facut galacie in universul meu albastru si glacial . 
Romanticii au vorbit despre comuniunea omului cu natura si au stiu ei de ce , caci nimic nu e mai iertator fata de greselile tale cum e pamantul pe care stai , nimic nu simteam ca ma iubeste mai mult ca albastrul ala profund .. si parca nimeni nu-mi stia ranile mai bine  ca perfecta intindere de natura ce-mi statea inainte . Ca si cum e bine sa fii singur . 
Mi-e teama sa ma gandesc ca poate nu voi mai simti niciodat ceva asa inexplicabil , caci asa e viata , cand te izbeste realitate , tot acelasi greu il porti in tine ...
Ascunsa

Tuesday, 24 February 2015

Praf si vant

" Acelasi praf doar ca in alt vant... "

Sunt doar eu , ma copleseste tacerea .
O tacere atat de groaznica si de mare de parca tot zgomotul asta superficial  de la suprafata ma afunda tot mai mult in mine .. acolo unde e atat de liniste ..
Cred ca durerea e zgomotoasa .
Durerea urla si coboara in valuri de lacrimi si-ti inteapa pieptul si-ti incetoseaza gandirea si daca au fugit oamenii de ceva pe lumea asta , durere s-a numit .. Si s-a scris despre durere , am scris si eu , au scris atatia...
Dar acum e doar tacere .
Si traiesc asa , cu o liniste totala , e acolo , in adancul meu , o port cu mine zi de zi , ii cunosc prezenta si asa ca dau muzica mai tare , citesc mai repede , ascult mai mult ce spun ceilalti , numai sa nu aud linistea surda .. E o durere ce-o port cu mine la fiecare pas , in fiecare dimineata ... si mi-as dori doar sa mai pot plange .
Mi-as dori sa plang si sa gasesc un mod de a face sa mearga acesta viata... dar nu mai stiu sa plang , parca mi s-au uscat lacrimile , sunt mai puternica sau oare .. mai slaba ?

Eram pe drum si batea vantul si dintr-o data m-am gandit la tine , stii , de parca cu cat fug mai tare de ceea ce ai fost tu , sau noi , cu atat ma prinde din urma ... N-a nins prea mult iarna asta ... si a fost bine , caci imi aminteste de tine zapada ,melodiile alea pe care nu le mai ascult si cartile alea de care mi-ai zis si toate lucrurile ce parca-ti poarta numele , si am sa evit tot ce-mi va aminti vreodata de tine ... Dar eram pe strada si a inceput sa bata vantul asa de tare si haotic .. ca parca a rascolit tacerea din mine .. Si m-am gandit la citatul asta si inevitabil la tine ,  acelasi praf doar ca-n alt vant  , aceeasi durere .. doar ca sub alta forma , ti-as spune eu acum , dar n-am sa mai pot sa-ti mai spun vreodata ceva .. si ma  bucur caci acum , e totul atat de clar .. e atat de liniste ca ma doare din ce in ce mai tare .

E genul de liniste despre care n-as putea povesti nimanui , nu ca as avea pe cineva care sa asculte in orice caz , caci e atat de liniste ca am ajuns sa fiu doar eu ... Nu stiu sa scriu ... nu-mi gasesc cuvintele ... Doar ca e asa o durere tacuta , ca parca s-a obisnuit cu mine , in mine , si eu cu ea si tot asa .. amandoua , zi de zi , in alte vanturi si asa se scurg zilele si nimic nu pare sa fie mai bine .
Imi lipseste durerea ravasitoare ce te consuma ... caci macar stii ca intr-o zi se va potoli , dar durerea asta nu plange , e deja prea veche , mare si permanenta , e o durere de-o viata .
Mi-au spus ca in fiecare zi va fi mai usor , asa mi-am spus si eu .. ca va trece timpul si te voi uita simplu si sigur , ca ma voi trezi dimineata si nu-mi va mai pasa de ce-a fost , ca voi stii unde sa ma duc si cu cine ... ca nu voi mai fi singura . Mi s-a spus ca vor veni alti oameni care vor acoperi incet , incet locul in care stateai tu .. dar poate ca totul a fost o minciuna , fiindca nu conteaza cati mai vin , prin cate vanturi continui sa trec sau cat imi tarasc existenta de pe-o zi pe alta , caci tacerea asta muta ar vorbi despre tine ... si despre altii , dar despre tine ar vorbi cel mai mult , cred ca i-ai fost drag .

Ascunsa
 

Tuesday, 17 February 2015

In lipsa ta

" Sometimes sad is very big . It's everywhere . All over me . " 

    Daca am sa ma trezesc intr-o dimineata singura , adica cu mintea plina de ganduri despre tine dar cu sufletul gol de absenta ta , voi trai intr-o banala rutina , ca si pana acum . Vor fi zile in care voi fi fericita dintr-un motiv oarecare , posibil superficial , ca o ceasca de ceai cam acrisoara , cum imi place mie . Vor fi zile in care voi fi foarte trista dintr-un motiv , de asemenea , inofensiv . Ca o noapte fara somn , ca un vis dureros , ca o stare de frig in suflet si-n piele . Si in acele zile , imi vei lipsi cel mai mult . Voi sesiza in astfel de zile , locul gol din mine , unde stateai candva , tu . O sa-mi doresc sa-l umplu , dar nu cu un altul , caci voi fi prea obosita pentru asa ceva , ci cu tine , din nou si din nou , acum si in fiecare zi . Ma va durea concluzia ca acest fapt nu se mai poate , asa ca-mi voi lua gandul , imi voi continua existenta simpla , voi merge prin frig si uneori voi vedea ceva simplu , ca o culoare , voi auzi un cuvant sau voi simti ceva , ce imi va aminti de tine , o amintire pe care o voi tine acolo , cateva clipe infinite , doar pentru mine .. Apoi voi reveni la existenta mea simpla , voi merge prin frig..
    Nu stiu daca voi plange , poate doar intr-un moment de disperare cumplita , cand totul imi va parea intr-o continua cadere , cand chaosul lui Eminescu imi va cuprinde existenta , intr-o lunga si contemplabila durere. Acum nu mai plang atat de des , nu mai pot , caci uneori as vrea .
Ideea despre tine e ca nu esti prea mult , dar nici prea putin . O singura data mi s-a prelins pe obrazul drept o lacrima usoara , aparent din cauza ta , insa nu am plans niciodata , ceea ce e bine . Imi dai starea de relaxare pe care o doresc atat de mult , simplul sentiment ca daca esti aici , sunt fericita , dar daca nu esti , voi fi in regula . Imi oferi posibilitatea de a fi eu , de a exista cu sau fara tine. Imi umpli monotona viata de ceva prea frumos ce uneori ma doare , fiindca as vrea mai mult .
 Am lasat oameni sa-mi intre undeva mai incolo de suflet ,  s-au adancit in fiinta mea , pana am inceput sa ma pierd pe mine , acestia de care-ti vorbesc , mi-au oferit clipe greu de indurat si multe lacrimi iar amanata dar inevitabila despartire , s-a produs . Absenta lor ma doare si acum , e ca si cum ceva din mine , ca fiinta , e acum la ei , neingrijita si singura . Suna absurd si poate putin poetic .. dar sunt dimineti in care ma trezesc gandindu-ma : aceasta este prima zi din restul vietii mele , fara ei . Restul vietii pare mult si trist iar fiecare zi este intotdeauna mai grea decat ar trebui , caci port cu mine aceasta idee , cum ca am pierdut ceva ce nu voi mai avea . Totul a fost spre bine , ma vindec , as crede . Mi-am acceptat trecutul si incerc sa-mi traiesc prezentul altfel .  Dar tu esti diferit , sau as vrea sa fi . Ai devenit suficient de important incat sa te strecor printre aceste randuri dar nu suficient de important incat sa-mi pierd echilibrul atunci cand vei decide sa dispari din a mea existenta banala .. Astept momentul , cu teama , nu mint . Absenta ta nu mi-e indiferenta , ba chiar ma intristeaza , prezenta ta adauga ceva .. Dar cum pot opri eu deciziile , ideile sau simplele tale trairi ?
    Nu astept si nu sper prea mult , nu astept sa insemn ceva pentru tine iar sa " te pierd " imi pare , acum , ceva normal . Probabil e trist cand ajungi sa traiesti in acest fel , fara asteptari , dar cu o mica urma de speranta , cum ca de data asta va fi altfel . Dar nu va fi , insa e bine , deoarece .. I've survived a lot of things , and I'll probably survive this . ( Salinger ) 

Ascunsa 

Saturday, 14 February 2015

Dintr-un ianuarie pierdut

" I think it's brave to try to be happy . " 
Mi-a lipsit acest loc si cred ca si acest loc mi-a dus lipsa .. 
Nu vorbesc despre blogsfera , vorbesc despre mine in relatie cu o alta eu , mai sincera , mai trista , mai plina de viata .. mi-era dor de eu cea care scrie intr-un loc doar al ei . 
Nu am scris din motive .. tehnice . Un calculator stricat urmat de un laptop stricat au facut scrierea foarte dificila de pe telefon , asa ca zilele ce au trecut , am incercat sa le tin cat mai bine in mintea mea , ca sa le pot transpune aici , cu putina emotie care mi-a mai ramas .
Sunt convinsa ca multe lucruri s-au pierdut in trecerea timpului , ca ceea ce am simtit intr-o anume zi, nu mai e valabil azi si ca poate nu ma mai gandesc cu aceeasi intensitate la momentele ce mi-au intiparit pe fata un zambet , poate si in inima , dar chiar si asa ... as vrea ca din putinul ce mi-a ramas , sa insemnez aici , dintr-un ianuarie pierdut .

25 Ianuarie

Mi-a fost teama la inceput , sa-l vad dupa atata timp , dar imi lipsise . Este unic sentimentul acela ca eviti atat de mult pe cineva , pana ajunge sa-ti lipseasca . Ce sa-ti lipseasca ? Firul de durere ce se strecoara cand il vezi , amintirea vremurilor bune sau simpla lui prezenta ... ? Cred ca-mi lipsea sa ma uit la tine . Doar asa , sa ma uit . Ma gandeam ca am sa te vad si pentru prima oara n-am sa mai simt nimic , caci prea mult timp a trecut si prea multe s-au schimbat iar viata mea e straina de a ta si a ta departe de a mea si uneori as vrea sa te intreb ce mai faci . Doar asa , simplu si inofensiv , sa-mi povestesti despre tine , ca si cum intre noi n-a fost niciodata nimic rau , nimic gresit . Sa-mi povestesti cu usurinta pe care ti-o ofera sentimentul ca stii ca acea persoana nu-ti va face rau , ca nu vrea si ca , mai ales , nu are cum . Ca atunci cand vorbesti cu un strain care va ramane strain , si poti sa-i spui despre ... ce ai acasa , sau ce n-ai , despre cum iti porti inima , despre cum nu-ti place viata ta . Caci ce suntem noi acum ? Doar straini . Dar amintirile au ramas , chiar daca acum ne prefacem ca nu ne-am cunoscut vreodata si ca nici nu vrem .. 
Am trait o senzatie ciudata , poate chiar unica . Mi-era teama ca n-am sa mai simt nimic si ma intrebam debusolata , de ce as vrea sa simt ceva . Ce avantaj , mi-a adus vreodata , faptul ca te-am iubit ? Dar cred ca am inteles ca nu iubesti sa castigi ceva , iubesti sa poti oferi .. Eram convinsa ca ma saturasem de mult sa-ti tot ofer , deseori , fara sa meriti sau poate era doar simpla obisnuinta de a simti ceva pentru tine , poate eram doar neobisnuita sa fiu in preajma ta si sa te vad ca pe un oarecare .. 
Nu mi-a luat mult sa imi dau seama ca m-am temut in van ... A trebuit doar sa te vad , ca sa-mi simt trupul incalzit de sentimente vechi , sau poate noi ?! Am fost reci unul cu altul , ma gandeam ca mi-as dori sa ma vezi frumoasa ... stiu ca ma aranjasem mult , dar voiam sa ma vezi frumoasa si nu stiu cum m-ai vazut , dar stiu cum ne-am simtit ... 
Ne-am simtit bine , caci am inceput sa ne jucam , sa ne jucam ca si cum am face asta zilnic , mi-ai inrosit mana , eu te-am muscat , ne-am lovit si am alergat unul dupa altul si pentru cateva ore , am fost doar noi .. si intr-un joc , ne-am tinut de mana , chiar daca a fost doar pentru un minut .. si tot intr-un joc , ne-am luat in brate , si ma simteam , dupa mult timp , fericita .. Nu stiu daca a fost o iluzie  , dar parca tu-ti doreai mai mult ca mine acea imbratisare . Eram fericita si ceva din zambetul tau imi spunea ca si tu esti , stiam totusi de rapiditatea cu care treceau acele momente , stiam ca n-am sa te mai vad din nou si ca poate nu ne vom mai simti asa niciodata .. As fi vrut sa pot sa te intreb , de ce nu am facut sa fie asa fiecare zi , de ce nu a vrut el si de ce n-am putut eu sa fac ceva , de ce acum este , probabil , prea tarziu ? Fiindca noi suntem infiniti , ma intreb daca ai analizat momentul ca sa intelegi si tu .. cat suntem noi de infiniti . " Noi " nu vorbim cu lunile , ne vedem rar si ne ignoram , dar cand un moment prielnic vine , ceva din ceea ce sunt eu se completeaza tacit cu ceva din ceea ce esti tu , si devine un noi eferm . Dar momentul a trecut , inevitabil . 
Nu mi-ai spus nimic dupa , dar stiu ca putin te-ai gandit la mine , atat cat ti-ai permis sa te gandesti . Ne-am mai vazut cateva saptamani dupa aceea , ne-am salutat politicos din cap , ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat , in fond , suntem tot straini , rareori insa .. ne permitem sa fim noi , sa fim mai mult.
Prietenii care ne-au vazut inca se intreaba daca tacerea noastra este reala , caci noi parca ne cunoastem de-o viata , parca suntem impreuna de ani buni , si chiar mai mult . Mi-ar fi placut sa fiu fericita in fiecare zi , mi-ar fi placut sa te am aproape , dar timpul a trecut iar eu traiesc fara tine de prea mult timp , e trist ca nu facem alegerile corecte la timpul potrivit ...[...]

30 Ianuarie

O atmosfera straina mie .. mult fum de tigara , muzica data la maxim , oameni relaxati  si visatori ce se clatina pe ritmuri de Eminem . Ma simt nepotrivita acestui loc , caci asa si sunt , dar imi place .. si cu fiecare ridicare de volum , vreau sa aud mai mult , sa vad mai mult , sa beau mai mult . 
Iar cand deja incep sa ma simt bine , cand shot-urile incep sa imi incalzeasca buzele , cand prind ritmul melodiilor si deja studiez oamenii care ma inconjoara , sunt fericita .
Mi-as dori sa traiesc asa mai des , si voi trai asa mai des caci e mult pana incepi ... 
Si e baiatul asta detasat de noi toti . Il studiez in felul meu .. cum doar eu stiu sa studiez oamenii , nu neaparat fizic , ci mistic , caut ceea ce-mi transmite . Iar el canta in surdina toate melodiile , una dupa alta , sau poate canta tare , dar nu aud eu . Ma uit la el insistent pana se uita si el la mine , voi zambi . O ora mai tarziu ma cheama intr-o imbratisare , stiu ca nu e ca restul , el are ceva , simte muzica si stiu ca am inteles asta cand se urca pe scena ... 
Are maini calde , mana lui o tine pe a mea si n-o lasa sa cada .. imi amintesc acele maini calde si buzele lui pe fruntea mea , si stiu ca ar putea sa fie mai mult , ca vrea sa ma sarute , si as vrea si eu  dar sunt inca o fata inteligenta si stiu ca asa trebuie sa raman ... Stiu ca toate astea ii vor oferi o imagine de fata usoara , ceea ce eu nu sunt .
Dar apoi trebuie sa plec brusc , iar el tace , iar eu tac si plec si sper sa nu ne pierdem pentru totdeauna , caci stiu ca are ceva sa-mi spuna .. despre el , despre viata .
Si intr-adevar , a avut ceva sa-mi spuna , caci ne-am regasit peste cateva zile .. Si mi-a spus mai multe decat am sperat . Din pacate , nu putem vorbi acum ... dar mi-as dori sa vina timpul cand vom putea , sa purtam discuii lungi si sa-i simt iar mainile calde , pentru un moment , te tin intr-o amintire frumoasa .. Insa a doua zi dimineata magia se sfarsise , mai aveam doar parul imbibat in fum . 

10 Februarie

M-am straduit sa fac totul frumos pentru tine , mi-a parut sincera bucuria ta si sper ca ai vazut in mine ceva mai mult , sper ca m-ai vazut frumoasa si sper ca totul e real . Dar mai mult ca toate , sper ca ai fost fericit , fiindca meriti , fiindca vreau . Sper ca motivul fericirii tale sa fi fost eu .. chiar si pentru cateva minute .

14 Februarie

A fost frumos sa-ti aud glasul chiar de dimineata , desi stiu ca noi suntem mai nimic , uneori mi-as dori sa fim totul . Chiar si asa , ma cuprinde o oarecare tristete pe care nu pot sa ti-o spun , tie , nimanui ..dar ma voi pierde in cuvinte alta data .

Ascunsa

Monday, 5 January 2015

Ideea despre viata

" I wanted to forget the past , but it refused to forget me ; it waited  for sleep then cornered me . " - Margaret Atwood
  Ideea despre viata este ca , uneori , iti ofera atat de multa tristete incat nu mai stii ce drum sa cauti , cu cine sa te certi , pe cine sa acuzi , pe cine sa iubesti , pe cine sa urasti sau .. cum sa nu faci toate astea . Iar apoi , vine o zi cand , prin lucruri simple , viata devine brusc , suportabila , poate chiar placuta . Este acea secunda cand uiti fara sa vrei de toata mizeria ce te asteapta acasa , este acel moment cand ti-ai dori ca toata viata ta sa fie alcatuita doar din asta ... din acea simpla zi de fericire.
Cu totii stim ca este doar o amagire , ca atunci cand ajungi acasa se vor imbulzi din nou durerile in inima ta , si nu vei mai stii ce este de facut  si ce sa mai crezi . Stim ca te vei trezi a doua zi si probabil n-o sa mai fie nici pe departe la fel de frumos , la fel cum n-a fost nici ieri si nici in alte cateva sute de zile ... dar felul in care a fost azi , azi a fost parca mai bine , si parca nici nu apuci sa simti gustul acela de mult pierdut , gustul acela de fericire , ca esti din nou trist .
Nu vorbesc despre o mare iubire sau un mare cadou .. vorbesc despre zapada aceea ce nu mai inceta sa cada , asa de linistita si alba , de parca nimic rau n-ar fi existat vreodata . Iar noi toti , straini unul pentru celalalt , ne uitam pierduti in sus si tristi in jos , fiindca nimeni nu poate sa evadeze , acolo , in locul in care durerea pare ca nu exista iar zapada continua sa cada .. Ramanem aici , singuri si neputinciosi . Si felul in care marea isi plange anii , parca freamata din fiecare strop  si pasari albe scalda cerul gri , de iarna , e asa pustiu si sincer .. Un peisaj care in sfarsit nu minte , este o imagine ce se topeste sub ceasca de ceai fierbinte , bauta in fata zapezii . Sunt astfel de lucruri ce imi dau mie speranta si m-am gandit de multe ori , ca nicio sticla de alcool nu te va face sa uiti cu adevarat ceva , dar viata , pentru o secunda in care parca isi ia atentia de la tine , iti va da .. un pic ragaz , sa te scufunzi in zapada si ceai si .. apa . Iar totul este numai o armonie , de parca n-ai fi fost , niciodata , trist . Si toata brusca asta fericire , parca te chinuie mai rau , caci de plecarea ei suntem cu totii constienti , si parca ochii mei n-au putere sa memoreze mai bine fiecare fulg de zapada , si niciun simt al meu nu e destul de pregatit sa poata , candva , sa-si amintesca totul .. Iar mintea mea slaba o sa uite mirosul fin si rece si toata linistea din mine si parca as vrea sa-mi treaca prin sange toata frumusetea , sa fie frumusetea asta simpla si inexplicabila , toata in sufletul meu , la fel cum a fost peisajul acesta , in fata ochilor . Dar parca nici asa .. n-am putut sa cuprind tot , sa vad destul.
   Viata este cea mai rea iubire pe care o poate avea cineva , caci nu stii niciodata daca o urasti mai mult decat o iubesti , si te chinuie si te amageste , pana cand , parca ti-ai dori sa fie totul urat , sa stii macar in ce parte s-o iei .
Ascunsa

Wednesday, 31 December 2014

2014 - Eu , cu mine .

" Nu este niciodata prea tarziu sa devii ceea ce ai fi putut fi . "
      2014 , aceasta postare este pentru tine , in aceasta seara , vei fi o persoana careia am sa-i spun tot ceea ce mi-a dat si tot ceea ce mi-a luat .
     M-ai invatat ca uneori , oricat ai incerca si oricat te-ai stradui , in viata ta nu pot ramane toti oamenii pe care ii iubesti . Am inteles ca , am avut tendinta sa ma agat obsesiv de persoane care nu mai erau deja in viata mea , de teama faptului ca ma voi trezi dimineata si voi realiza ca sunt singura, ca imi voi spune "  niciodata nu vor mai fi in viata mea " , iar ,  " niciodata " , este o perioada destul de lunga .
Am fost speriata , am facut greseli care nu mi-au fost iertate desi am dat tot ce-am putut sa le repar , dar cuvintele odata spuse nu mai pot fi retrase iar iertare , nu este nimeni obligat sa-ti ofere . Si nu m-am putut ierta nici macar eu pe mine , pana in ziua cand , o alta durere m-a facut sa inteleg ca este in regula , ca am facut propriile mele greseli si ca deja am platit pentru ele mai mult decat as fi meritat , ca acuzatiile pe care le accept si pe care mi le dau eu insami n-o sa schimbe trecutul si nu vor imbunatati prezentul , am inteles ca nu sunt o persoana buna , dar nici cea mai rea. Si , am avut puterea sa pun punct unor capitole din viata mea , desi tot ce mi-as fi dorit ar fi fost sa ramana inca deschise , inca-mi asteptam finalul fericit . Am renuntat la oameni care probabil renuntasera de mult la mine , a venit seara in care , cu lacrimi in ochi a trebuie sa rezist unei ultime conversatii si sa stiu ca aceea este , sa-mi spun " Iti vei petrece tot restul vietii tale fara ei si vei fi bine . " 
Cel mai greu este sa reusesti sa spui asta , sa-ti castigi o oarecare indepententa , sa accepti ca nu toate povestile au final fericit , ca nu toate broastele devin printi si ca uneori nu ai viata pe care ai visat-o din motive stiute sau nestiute . 
Si astfel , am trait prima zi din tot restul vietii mele fara persoane iubite , dar am trait-o si am facut-o cu toate puterile mele , nu m-a ajutat nimeni , am fost doar eu cu mine . 2014 , m-ai fortat sa fiu sincera cu mine . Poate ca m-am mintit prea mult , am sperat obsesiv ca totul se va intoarce la ce-a fost , am amanat finalul si am fost ranita si mai mult , jignirile si suferinta nu m-au determinat sa ma opresc din a lupta pentru... nimic , doar adevarul crud mi-a redat luciditatea si puterea de a ma .. accepta . Asa cum sunt , cu greselile mele , sunt ceea ce sunt , sunt buna pentru unii si rea pentru altii , unii isi amintesc de mine , altii nu , sunt singura dar uneori , am alaturi si alte persoane , insa , la finalul zilei tot ce am sunt eu , si e in regula. 
     2014 mi-a oferit o zi de nastere ingrozitoare ce a gazduit un eveniment pe care nu-l voi mai uita niciodata , un eveniment cu repercusiuni , au fost sase luni de suferinta si o zi , ca finalul sa aiba loc , insa amintirea va ramane . Am avut un Craciun obisnuit si un revelion urat , in care am fost , din nou , doar eu cu mine . 
2014 a fost despre eu... cu mine . Am avut povesti de dragoste ratate , am avut multe , mult prea multe lacrimi , am avut concluzii de tras si lectii de invatat . Am vazut baiatul ce a lasat o puternica amprenta in viata mea sarutand in fata mea o alta fata , dupa atat de mult timp , am vazut si asta si am venit acasa si am plans cat m-au tinut puterile si , din nou , m-am avut doar pe mine . 
Nu am realizat prea multe  in anul ce tocmai a trecut si cu siguranta nu a fost un an despre oameni noi , a fost anul in care , m-am desprins , cu multa durere , de cei vechi . 
2014 , greu , dureros si obositor . Asta pana in ultimele lui secunde . Cu siguranta , un an in care nu mi-as mai dori sa ma intorc , un an ce nu m-a placut si in care a predominat durerea . Nu stiu cat de multe va schimba o cifra diferita in calendar , dar 2015 , imi datorezi multe !
Ramai cu bine in trecut , 2014 , an in care am fost eu , cu mine . 
Ascunsa

Saturday, 27 December 2014

" Make sure to live it right "

" Some days , I wonder if you miss me . Other days , I wonder why I'm still wondering. "

    Zapada este frumoasa , intotdeauna mi-a placut , intotdeauna o sa-mi placa si intotdeauna se lasa asteptata. 
Povestea acestei zapezi , este ca mereu imi aminteste de o persoana care a contat si care probabil inca va conta . Ma intreb daca, atunci cand fulgii albi incep sa se asterne , te gandesti si tu la mine asa cum o fac eu , daca iti amintesti de felul in care asteptam impreuna . 
   Probabil ca nu , dar e in regula , nu sunt suparata . Poate ca ai si tu lucruri care-ti amintesc de mine , lucruri de care eu nu stiu sau poate ca , m-ai uitat . Presupun ca uneori , raspunsurile nu ne pot fi date si poate ca , ani mai tarziu , cand voi vedea pentru prima data invelisul alb , nu-mi va mai rasuna numele tau undeva in interior , poate ca amintirile se vor duce . 
   Inca un Craciun a trecut si ma intreb prin cate stari de degradare voi mai trece pana la urmatorul , as spune ca , poate se vor intampla lucruri ceva mai bune pana atunci , insa simpla incercare de a spera ma amuza , cred ca uneori , lucrurile se intampla iar tu nu mai poti sa readuci inapoi felul in care sperai copilareste ca vor veni si timpuri bune . Daca vor veni sau nu , acum imi e tot una .
   Atat de multe s-au schimbat , n-am crezut niciodata ca o sa vina ziua cand voi stii ca s-a terminat cu noi , cand nu voi mai crede asta , voi gandi asta , ci pur si simplu voi stii . E inexplicabil modul in care oamenii se trezesc intr-o dimineata si pur si simplu stiu lucruri , sau felul in care simti ca aceea este ultima conversatie , si o savurezi cat de mult poti , fie ea chiar si o cearta . Pur si simplu privesc capitole incheiate , prietenii sfarsite , felul in care stiu ca traiesc prima zi din tot restul vietii lor , fara cineva , sau ceva , si ca asa va fi de azi inainte . Cand stii ca deseori , zapada sau lucrurile marunte , precum o raceala , vor trezi amintirile acelor vremuri cand totul parea ca o sa dureze vesnic . Sfarsitul a ceva este ca iubirea , vine in timp , dar cand nici nu mai e nevoie sa spui ca " iubesc " sau ca " s-a terminat " , intreaga ta fiinta este de acord cu asta dar felul in care suporti aceasta concluzie este , la inceput , o drama iar mai apoi totul  devine clar si realizezi ca o sa-ti petreci intreaga viata cu aceasta gluma proasta . 
   " Make sure to live it right . " A fost ultima ta propozitie la care n-am mai spus ca .. " voi incerca " , si inca ma gandesc la ce ai spus si cum sa fac sa respect ce ai spus , e ca ultima chestie pe care ai cerut-o de la mine si e ultima chestie pe care chiar as vrea s-o respect , de dragul tau , de dragul a tot ce-a fost . Sper ca si tu iti vei gasi calea si , in sinea mea , cand ma uit in sus si vad fulgii , imi doresc sa ai si tu lucruri care sa-ti aminteasca de mine , mi-as dori sa ma ierti si sa accepti si tu situatia , asa cum incerc si eu s-o fac . 
Cand te trezesti dimineata , e in regula sa nu fiu in gandul tau , dar gresesc daca-mi doresc sa mai fie , macar o parte din tine , care sa-si aminteasca ca , undeva acolo , respir si eu acceasi compozitie chimica ca si tine . Te gandesti oare ca , traim inca sub acelasi cer , si sub acelasi Soare , si cand zapada vine , iti cobori oare privire gandindu-te la ultima imagine cu mine pe care o ai ? 
Sper ca da , dar daca nu , voi trai prima zi din tot restul vietii mele cu acest fapt . Si n-am apucat sa-ti spun atunci ca ... I miss you , now and forever .  I promise you . 

Ascunsa

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu