In lipsa ta

" Sometimes sad is very big . It's everywhere . All over me . " 

    Daca am sa ma trezesc intr-o dimineata singura , adica cu mintea plina de ganduri despre tine dar cu sufletul gol de absenta ta , voi trai intr-o banala rutina , ca si pana acum . Vor fi zile in care voi fi fericita dintr-un motiv oarecare , posibil superficial , ca o ceasca de ceai cam acrisoara , cum imi place mie . Vor fi zile in care voi fi foarte trista dintr-un motiv , de asemenea , inofensiv . Ca o noapte fara somn , ca un vis dureros , ca o stare de frig in suflet si-n piele . Si in acele zile , imi vei lipsi cel mai mult . Voi sesiza in astfel de zile , locul gol din mine , unde stateai candva , tu . O sa-mi doresc sa-l umplu , dar nu cu un altul , caci voi fi prea obosita pentru asa ceva , ci cu tine , din nou si din nou , acum si in fiecare zi . Ma va durea concluzia ca acest fapt nu se mai poate , asa ca-mi voi lua gandul , imi voi continua existenta simpla , voi merge prin frig si uneori voi vedea ceva simplu , ca o culoare , voi auzi un cuvant sau voi simti ceva , ce imi va aminti de tine , o amintire pe care o voi tine acolo , cateva clipe infinite , doar pentru mine .. Apoi voi reveni la existenta mea simpla , voi merge prin frig..
    Nu stiu daca voi plange , poate doar intr-un moment de disperare cumplita , cand totul imi va parea intr-o continua cadere , cand chaosul lui Eminescu imi va cuprinde existenta , intr-o lunga si contemplabila durere. Acum nu mai plang atat de des , nu mai pot , caci uneori as vrea .
Ideea despre tine e ca nu esti prea mult , dar nici prea putin . O singura data mi s-a prelins pe obrazul drept o lacrima usoara , aparent din cauza ta , insa nu am plans niciodata , ceea ce e bine . Imi dai starea de relaxare pe care o doresc atat de mult , simplul sentiment ca daca esti aici , sunt fericita , dar daca nu esti , voi fi in regula . Imi oferi posibilitatea de a fi eu , de a exista cu sau fara tine. Imi umpli monotona viata de ceva prea frumos ce uneori ma doare , fiindca as vrea mai mult .
 Am lasat oameni sa-mi intre undeva mai incolo de suflet ,  s-au adancit in fiinta mea , pana am inceput sa ma pierd pe mine , acestia de care-ti vorbesc , mi-au oferit clipe greu de indurat si multe lacrimi iar amanata dar inevitabila despartire , s-a produs . Absenta lor ma doare si acum , e ca si cum ceva din mine , ca fiinta , e acum la ei , neingrijita si singura . Suna absurd si poate putin poetic .. dar sunt dimineti in care ma trezesc gandindu-ma : aceasta este prima zi din restul vietii mele , fara ei . Restul vietii pare mult si trist iar fiecare zi este intotdeauna mai grea decat ar trebui , caci port cu mine aceasta idee , cum ca am pierdut ceva ce nu voi mai avea . Totul a fost spre bine , ma vindec , as crede . Mi-am acceptat trecutul si incerc sa-mi traiesc prezentul altfel .  Dar tu esti diferit , sau as vrea sa fi . Ai devenit suficient de important incat sa te strecor printre aceste randuri dar nu suficient de important incat sa-mi pierd echilibrul atunci cand vei decide sa dispari din a mea existenta banala .. Astept momentul , cu teama , nu mint . Absenta ta nu mi-e indiferenta , ba chiar ma intristeaza , prezenta ta adauga ceva .. Dar cum pot opri eu deciziile , ideile sau simplele tale trairi ?
    Nu astept si nu sper prea mult , nu astept sa insemn ceva pentru tine iar sa " te pierd " imi pare , acum , ceva normal . Probabil e trist cand ajungi sa traiesti in acest fel , fara asteptari , dar cu o mica urma de speranta , cum ca de data asta va fi altfel . Dar nu va fi , insa e bine , deoarece .. I've survived a lot of things , and I'll probably survive this . ( Salinger ) 

Ascunsa