Vazandu-te

" What hurts is that we never really said goodbye. We just kind of ended."

Mi-au ramas acum doar niste foi albe pe care nici linistea groaznica nici furia ce mocneste in mine nu le mai pot umple. 
Iar zilele se scurg ravasitor peste fiinta mea vlaguita de prea multe ganduri carora nu le pot da vreun inteles, nici o destinatie spre care sa se indrepte, deci raman asa, plutind debusolate in albastrul inchis ce-mi inneaca sufletul. 
Inecati imi sunt si ochii, nu de lacrimi, caci pe acelea fiinta mea nu gaseste puterea sa le planga ci de simplele locuri in care mi-am lasat sufletul, odata ce tu ti-ai lasat doar amintirea. 
De-as fi gandit atunci, la viitorul pe care aveam sa-l traiesc, as fi facut imposibilul conducandu-ne mereu pasii spre un singur loc, ca sa-l pot ascunde privirii mereu in prezentul acesta cumplit.
Dar tu esti parca prin toate locurile in care-am fost vreodata si in cel in care mereu voi fi : in mine insami. 
Iar in haosul zilelor ce ma conduc din ce in ce mai departe de amintirea celor in care inca " eram ", mi se infioara pielea la auzul unui anume cuvant pe care ti-l spuneam si la alte zeci pe care mi le spuneai. Azi mai am doar o bratara si un singur motiv pentru care mai caut in mine puterea si dorinta de a scrie : existenta ta . 
In viata mea si in lumea-ntreaga . 
Tu esti cel despre care mi-as dori sa scriu la nesfarsit iar daca lumea s-ar sfarsi intr-o zi si n-am mai avea nici macar cuvinte, le-as crea din nimic doar ca sa pot scrie ceea ce n-am sa-ti pot, vreodata, spune. Si ceea ce nu mi-ai spus vreodata, si anume ca pleci. 
Ma gandesc adesea cum ar fi fost sa te aud plecand, sa-mi mai vorbesti o data, cat de rece ai fi vrut, cat de putin ai fi stiut si totusi, sa o faci. Sa-mi spui ca n-ai sa mai vii iar eu, tacand, sa plang in sinea mea spunandu-mi ca voi astepta oricum. 
Imi doresc si azi sa aud tot ce-i mai greu de ascultat vreodata, si anume ca n-ai sa mai fii asa cum eu n-am fost, pentru tine, niciodata. 
Sa-mi spui ca pleci intr-o viata in care eu nu exist, ca te vei afla departe de privirea mea si ca mainile nu ni se vor mai atinge in veci, ca n-am sa fiu in gandul tau, nici macar in vreo amintire vaga, sa-mi spui tot ceea ce-ar fi putut sa ma doara, dar sa-mi fi spus, totusi, ceva. 
Tu ai ales insa tacerea pe care o aleg si eu involuntar, tot mai mult din zi in zi.

8 Aprilie 

Te-am vazut ieri, dupa atatea zile carora le-am pierdut sirul.
Mintea mi-era ametita si privirea mult prea neclara insa secunda in care ni s-au intersectat privirele a fost suficienta. 
Mi-as fi dorit sa nu ma vezi si tu, sa te vad doar eu, sa ma uit in ochii tai, sa-ti mangai cu privirea obrajii subtiri si buzele pline. Sa ma uit la tine cu dorinta de a-ti memora chipul pentru tot restul zilelor in care nu-l voi vedea. Dar vazandu-ma, ti-ai intors privirea spre nicaieri si n-am mai putut sa-ti zaresc atunci decat mainile, lasate plapand pe langa corp. 
Iar sufletul meu obosit si mintea incetosata n-au putut lupta cu felul in care ti-ai facut chipul nevazut de al meu, iar atunci a trebuit sa plec, asa cum tu pleci pentru mine, in fiecare zi. 

Ascunsa