N-am sa insir atatea alte vorbe despre vara vietii mele dar indraznesc sa mai spun , cateva , despre tine . Nu mi-e grea inima de prezenta ta , as spune chiar ca mi-e goala toata viata , dar in lume sunt miliarde de oameni si , dintre toti pe care i-am cunoscut si pe care nu i-am cunoscut vreodata , alaturi de toti cei pe care am sa-i cunosc , tu ai existat . Si nu doar fizic , ai existat cu tot cu fiinta si cu greseli . Ti-au fost reale si minciunile care s-au metamorfozat in lacrimile de pe obrajii mei . Poetice nu sunt aceste ganduri , ci faptul ca-mi placea , intr-un fel stupid , absurd , gresit , cum zambeai . Imi placea ca erai real . Si nu mi-ai placut neaparat tu , asa cum se plac simplii muritori intre ei , mie mi-a placut ca ai existat. Ca te-am simtit , ca ai fost si ca , printre miliardele de oameni si mult mai multe miliarde de stele , vei ramane . Si n-am sa fiu lasa sa indraznesc sa spun ca nu te iubesc , dar nici tu n-ai sa fi lasi sa ma intrebi vreodata .
Te-am iubit si poate ca , in scurgerea nesfarsita a anilor , cand tu vei fi doar un alt nume printre miliarde , am sa pazesc in mine inca cativa ani de iubire . Iti iubesc existenta , poate fiindca pentru mine , prea putine lucruri sunt reale . Nu simt nimic si daca te-as mai avea langa mine , macar un pic , m-as regasi in imposibilitatea de a te simti chiar si pe tine .. dar esti real in aceste amintiri . Imi plac oamenii care schimba ceva astfel ca , atunci cand ma uit spre ei , dupa ani prapaditi in uitare , inca pot sa-i vad .
Poate ca ma fascineaza aceasta idee de a exista pentru ca , in prea putinul meu curaj de a cere sa fiu iubita , isi face loc dorinta apasatoare de a fi pentru cineva , candva .
Am gandul asta , probabil efemer , ca existenta e mai puternica chiar si decat iubirea . Cat existi undeva , intr-un univers ascuns ochilor , ramai ca un fragmet , ca un rand scris pe o foaie . Tu esti un rand pentru mine sau poate doar un cuvant , dar existi si de aceea , a ma opri sa scriu despre tine , imi pare un gand nebunesc .
Posibil sa-mi fie incoerente cugetarile si poate ca a lor insemnatate n-o inteleg nici eu , poate maine , printr-o simpla schimbare de mine insami , n-ai sa mai existi nici tu , poate nici eu . Dar azi inca dainui si-mi place sa scriu despre sentimentul in sine ca , oriunde ai fi , cu oricine ai fi si ca daca n-am sa te mai vad vreodata , ceva din tine o sa-mi ramana mie.
Iar tu nu stii si nu vei stii nicicand , dar e frumoasa existenta care nu raneste , in fond , pe nimeni .
Ascunsa
No comments:
Post a Comment