About last night

" First you take a drink , then the drink takes a drink , then the drink takes you." - F.Scott Fitzgerald

Daca m-ai intreba vreodata ce mai fac , ti-as spune ca traiesc si eu , ca atatia altii , o viata precara , aflata intr-un echilibru perfect in exterior care nu tradeaza niciodata haosul interior a carui intensitate nu mi se afla nici in forma buzelor , nici in ochii . 
Merg la scoala iar cartile pe care le citesc si le inteleg mai mult sau mai putin imi mai alunga plictisul si gandurile nepotrivite , imi vizitez prietenii si dintre toti cea mai fericita par eu .
Traiesc , deci , simplu . Visele mi se opresc undeva in universul mintii , gasindu-si uneori scaparea in cuvintele pe care le scriu , in tacere , doar pentru mine . 
M-as simti poate stanjenita de intrebarea ta , neavand nimic captivant sa-ti spun . 

Daca m-ai intreba ce muzica ascult , ti-as spune ca e aceeasi , zi de zi , in aceleasi casti uzate , cand merg pe acelasi drum si spre aceeasi casa la nesfarsit . Oricare ti-ar fi intrebarea , as avea doar raspunsuri evazive pentru ea si ni s-ar opri conversatia aici , la cuvintele seci si banale pe care si le spun , de altfel , toti oamenii .
M-as gandi poate la lungile noastre discutii despre nimic cu care obisnuiam sa ne umplem noptile iar tu nu te-ai gandi , probabil , la nimic .

Daca m-ai fi intrebat aseara ce mai fac , cand gustul alcoolului mi-era inca proaspat pe buze iar efectul lui raspandit prin tot trupul , ti-as fi spus toate acele lucruri pe care nu indraznesc sa mi le spun nici mie . Aceste intrebari pe care mi le pun imaginandu-mi ca vin de la tine imi rascolesc intreaga fiinta , in incercarea lor de a gasi raspunsuri . Adevarul este , totusi , simplu : nu fac nimic.
Dar daca m-ai fi intrebat aseara , ai fi auzit doar cuvinte nestavilite , venite parca dintr-o alta persoana . M-ai fi vazut plangand incontrolabil , de frica zilelor ce vor veni si de dorul zilelor ce s-au dus . As fi ras apoi isteric , simtindu-ma cuprinsa de o fericire subita . 
Ti-as fi vorbit poate despre mama , de felul in care imi va fi dor de ea . L-as fi mentionat indelung pe tata , pentru care sentimentele-mi sunt , adesea , mult prea incerte . As fii osilat intre cuvinte grele precum " ura " pe care , in zilele banale , nici nu cutez sa le rostesc si cele care descriu cel mai bine iubirea . Mi-ar fi fost , in starea mea euforica , rusine de ceea ce sunt acum si coplesita de ceea ce-as fi putut fii . N-ai fi inteles , poate , ce-as fi vrut sa-ti pot spune . N-as putea sa descriu prin cuvinte toate tainele sangelui care-mi curge prin vene , mostenit de la o familie despre care mi-e mult prea greu sa vorbesc , ba chiar sa scriu  . Gandesc acum ca sunt lucruri in viata a caror esenta n-o poti cuprinde in cuvinte , lucruri pentru care nu exista vorbe , minute sau ani , lucruri care sunt inchise-n tine insuti sau poate sunt doar eu , o fiinta incapabila sa spuna ceva concret despre ceva cu adevarat important . Poate delirul mintii mele nu mi-ar fi permis sa-ti filosofez aiurea despre fapte care oricum nu te intereseaza , deci ti-as fi spus , simplu , ca sunt lucruri de o importanta atat de mare incat le poti pastra doar pentru tine. 
Te-as fi lasat sa stii ca sunt zile-n care-mi pare goala toata viata , pe care niciun prieten bun si nicio silaba rostita bland nu reuseste sa le umple . 

Iar daca m-ai fi intrebat despre iubire , doar vocea tremuranda si ochii inlacrimati m-ar fi oprit din a incepe sa-ti spun , de fapt , despre tine insuti . 
As vrea sa uit azi ca , aseara , dupa prea multe arome tari ce mi s-au scurs prin vene , numele tau a fost primul pe care am putut sa-l spun . 
Acum , cand nu pot fi decat sincera cu mine insami , scriu ca dorul meu nu e de-o noapte in care am baut un pic prea mult , dintr-o simpla dorinta de a ma distra si de a simti ceva , dorul meu nu tine cont de stare , de luciditate , de zilele bune sau rele , de anotimpuri , dimineti sau dupa-amiezi . Mi-e dor de tine mereu si involuntar , fara a marturisi nimic nimanui , uitand parca de propriile sentimente.
Poate ca e de vina doar absenta unor oameni si simtaminte noi in viata mea , astfel ca nu-mi ramane decat sa rememorez  o  poveste terminata de prea mult timp , a carui final l-am scris eu insami , fara urma de ezitare . Vazandu-mi gandurile revenind mereu la tine ma intristeaza si ma afunda intr-o dezamagire profunda de propriia-mi fiinta .
Imi doresc sa schimb lucruri si sa te las acolo unde esti , in urma . Mi-as dori ca maine , peste o luna , un an sau mai mult , cand mi se va umple inima si mintea de sentimente declansate de prea multa tarie , sa nu-mi amintesc de tine si nici de faptul ca-mi lipsesti . 

Aceasta versiune a mea mi-e straina si neplacuta dar ma elibereaza de toate lucrurile pe care nu le spun si chiar de mine insami asa ca este esential s-o cunosc si s-o accept ca fiind o parte din mine.


Ascunsa