Aceeasi lacrima

         " Every time I close my eyes , it's like a dark paradise . " - Lana Del Rey 

           Zilele astea mi-e dor , cumva , de vara sau poate mi-e mai mult dor de tine . 
Daca oamenii ar fi lacrimi cred ca noi am fi facuti dintr-una singura care nu cade , totusi , pe acelasi obraz .Dar poate ca , in a noastra anevoioasa cadere , ne vom reintalni pe o simpla curba a gatului , sau poate pe un anume piept ce se scutura navalnic de a noastra prezenta .
          Ma stii ,  uneori mai bine sau poate ca nu ma stii deloc dar imagineaza-ti ca , gandindu-ma la noi , n-am cum sa nu ma prabusesc in ale mele metafore ce isi gasesc sfarsitul tot pe aceste pagini dar care isi continua povestea in a mea minte care vegheaza in liniste povestea noastra , sau macar cea care ar fi putut fi .
Sunt momente in care readun in a mea minte pribeaga toate amintirile care ma fac , intr-un fel , sa ma metamorfozez zilnic intr-o fata pe care caut s-o cunosc si care mi-e , de multe ori , tot mai mult straina . Am o anume fericire care mi se infasoara cumva de suflet pana cand incepe sa ma doara , aceasta a mea nebunie de a-mi aminti fiecare clipa intr-o cu totul alta forma , de parca as vedea acelasi film le nesfarsit , parandu-mi-se , mereu , nou  . Printre ale mele amintiri ce ratacesc absurd prin vene te numeri si tu , si el , si altii a caror scop in viata mi-a luat prea mult sa-l inteleg si inca-mi framant inima , mult prea des , in incercarea mea nesfarsita de a-i gasi , poate , o alta insemnatate . N-am sa mint spunand ca nu mi-a parut niciodata rau dar , cand puterea mea de a asambla acest puzzle nesfarsit de momente mi-am dat seama ca tu , in fine , voi n-ati fost ca sa-mi aduceti neaparat o fericire ci ca sa-mi hraniti , de asemenea , durerea.  Eu am stiut ,  poate prea putin , sa o transform in cuvinte . Poate ca voi ati fost aici pentru a ma invata cum sa fiu fericita prin propriia-mi fiinta .  Sau poate este o alta iluzie in care imi invalui , nelinistita , viata fiindca eu sunt cu adevarat un om nesigur .
Uneori , in neastamparul mintii mele , ma gandesc ca poate nu sunt nimic din ceea ce cred ca am descoperit pana acum ca as putea fi si poate ca nimic esti si tu , cine-mi poate spune ca eu sunt eu iar tu esti .. ceva si ca noi suntem , cu adevarat , un pic mai mult decat nimic ? Viata-mi pare imposibil de nebuna iar a mea nesiguranta cu care mi-au fost , cumva , intesate venele face din ea o adevarata enigma . 
Deci , asa cum iti spuneam , sau cum imi spuneam mie , mi-e dor de tine dar nu in acel mod in care le e , de obicei , dor oamenilor . Dorul meu nu doare , e tacut si prezent doar in ale lui clipe pe care si le-alege intr-un mod strain mie fiindca el este , eventual , independent . Nu ma intreaba cand sa vina si nu e vesnic cu mine , e exact asa ca tine , o aparitie haotica . 
Mi-e dor de tine fiindca altfel n-am cum sa-mi duc zilele pierdute in cotidian si , daca ti-as spune vreodata , m-ai crede pe cuvant ca dorul meu are propria sa nebunie ? Nu-mi lipsesti cand nu esti , imi lipsesti cand imi intersectez privirea timida de a ta si , chiar daca n-am curaj sa te privesc mereu drept , iti simt prezenta asa de bine cum o simt pe-a mea . Tu esti mai multe amintiri , esti o vara la care-mi place sa ma gandesc in aceste iernatice zile . Nu-mi imaginez ca noi doi  vom avea vreodata un drum comun sau un sfarsit macar apropiat , am incetat sa ma gandesc la astfel de lucruri , dar in ciuda acestei nesigurante , intre noi va fi mereu ceva ce se va imbina perfect , intr-o armonie coplesitoare de tacere si de cuvant . 
Gandindu-ma la viitor , nu te vad stand langa mine pe trotuarul rece din fata marii dar stiu ca , daca peste ani ai trece cumva pe acolo si drumul ne-ar fi , macar o data , acelasi , am sa ma simt cu tine ca si cum n-ai lipsit nici macar o zi . 
           Numeste acesta un alt gand copilaresc de-al meu  dar iti spun ca tu si eu avem un anume fel de a ne complace povestile si nu fiindca suntem de acord sau ca nu ne-am rani ci fiindca , la sfarsitul zilei , intr-un mod tacut , ascuns de orgolii si taceri , vom fi mereu prieteni ...
Poate ca tu si eu suntem facuti din aceeasi lacrima . 

Ascunsa