365 de zile

365 de zile . 

365 de zile de amintiri ratacite in strafundul mintii mele , 365 de pagini pe care mi-am scris inca 365 de dimineti grele , de dupa-amiezi spontane si de nopti tarzii , petrecute sub clar de luna . Am atins rasaritul si talpile mi-au fost scufundate in valuri nesfarsite de momente ale caror savoare mi-e intiparita pe retina , ca niste scurte clipe de euforie , de viata . 
Acelasi scaun care scartaie , aceeasi camera in care am istorisit scurtele-mi clipe de fericire si pe toate cele de tristete , toata invalmaseala de sentimente pe care am cautat sa le scriu , ca si azi , cu mainile nesigure , in cautarea lor aproape disperata de a gasi o litera potrivita , si inca una , si alte cateva mii . Iar unele zile au fost mult prea reci si mult prea goale , asa cum mi-am simtit uneori intreaga-mi fiinta si toata viata-mi parea o clepsidra iar eu o mult prea simpla fata aflata in imposibilitatea ei de a deslusi insemnatatea unui fir de nipis care se tot scurge . Am incercat , poate cu prea putin curaj , sa-mi cladesc un drum , sa-mi explic o fapta , sa-mi implinesc un vis .
Am fost cumva , undeva , timp de 365 de zile peste care am impletit ganduri si sentimente a caror esenta n-am reusit , de prea multe ori , sa o redau dar pe care am reusit sa o simt , sa o gasesc in mine sub forma unor zile a caror fericire mi-ar placea sa dainuie pentru multe alte 365 de zile , urmate la randul lor de tot atatea si tot mai multe , infinit mai multe .. 
M-am aflat asa , cu mintile ratacite , cu trupu-mi istovit de munci grele , de nopti nedormite , de zile triste , in cautarea unei fericiri in privinta careia nu sunt prea sigura azi dar in drumul careia ma voi indrepta maine , cum am facut-o in zilele de care am stiut , macar cateodata, sa ma bucur . Asa ca n-am sa-mi spun ca au fost 365 de zile bune sau fericite fiindca am fost uneori trista , indurerata de minciuni , ducand dorul unor clipe din trecut , plecand din viata unor oameni si intrand mai mult sau mai putin in a altora . Am plans mai putin , m-am gandit mai mult , am visat mai increzatoare si m-am intristat in fata unor dezamagiri personale , apasatoare , in fata unor schimbari pe care n-am reusit sa le fac si a unor decizii pe care n-am stiut sa le iau . Am avut mult prea multe ganduri si prea putine cuvinte ca sa le pot scrie . 
Au fost 365 de momente a caror culoare se va pierde in anii viitori  dar a caror amintire ii va eclipsa viata.
Am simtit bucrurii infinite , pe malul marii in noptile tarzii , in parcuri dimineata , mult prea devreme, trezindu-ma odata cu razele soarelui , alergand de colo colo , spunand povesti , impartasind sperante. Am avut un prieten nou , un "tovaras de aventuri " pe care l-am iubit atat cat am mai indraznit sa o fac , am sarutat baieti carora nu le-am acordat niciodata o farama de inima , in fond , niste straini . Am facut lucruri pe care le-am regretat , am spus lucruri al caror loc trebuia sa ramana in adancul mintii mele , uneori am fost ce as fi vrut sa fiu , alteori nu am fost nici macar pe aproape . Mi-am cautat fericirea , mult mai prezenta in mijlocul naturii decat in cluburile zgomotoase iar euforia mea n-a constat in cate pahare am baut , ci in cate stele am numarat , calatoriile au fost demne de povesti , de la tumultosul Costinesti pana la pitorescul Iasi . 
Lacrimile au fost putine , poate 365 , dar coplesitoare , scriind pagini noi despre povesti vechi .
A fost muzica , film si poezie , 23 de carti citite , prea putine pentru 365 de zile , si cateva povesti scrise  cu prea multe cuvinte incerte .. A fost natura si alte tipuri de iubiri , au fost prietenii de-o vara si sentimente de-o viata , concerte zgomotoase si melodii lente , ascultate in surdina , a fost ceai si vodka , a fost tinerete , a fost viata .
Iar a 365-a zi , a fost la randul ei memorabila . Dintr-o casa in alta , intalnind oameni noi , imbratisandu-i de parca mi-au lipsit toata viata . Bautura a avut o alta savoare , dulce ca zilele toride de vara , intepatoare ca frigul noptii cand umblam pe strazi in cautare de taxi-uri , cu mainile inghetata , cu orele ce se scurgeau insuportabil rapindu-ne , clipa de clipa , tineretea nebuna .. Si am dansat de parca n-ar mai fi fost nimic altceva de facut pe lume , uitand pentru cateva momente de ce a fost mai apasator in viata mea , dansand la nesfarsit , de parca ar fi fost pentru ultima oara . Am ras , fericita sau nefericita , am purtat o bratara furata , am facut lucruri care mi-ar placea sa-mi ramana vesnic in memorie , am lasat lucruri care dureau in urma iar uneori , la sfarsitul zilei , am fost dezamagita , satula , obosita . 
Iar pentru prima oara , m-am iubit pe mine insami . 

Ascunsa