Saturday, 26 December 2015

un cuvant

 " I can't explain what I mean . And even if I could , I'm not sure I'd feel like it . " - J.D.Salinger

    Doamne , da-mi o mica parte din rai ca s-o pot transforma in cuvant . Nu vreau o adevarata constelatie de propozitii , nici o alta limba , nici pagini intregi scrise de maini ce-mi sunt straine , vreau doar un cuvant care sa aiba sens in aceasta viata a carei protagonista ai decis sa fiu eu . Am nevoie de putina arta , cuprinsa toata intr-un biet cuvant , caci n-as indrazni sa cer mai mult pentru ziua de azi . Poate doar o silaba care sa salveze aceasta viata a carei grija incerc sa o port , a carei greutate o trag dupa mine , deseori neputincioasa si confuza , insuficient de demna pentru a ma plange , insuficient de curajoasa pentru a face mai mult .. 
Mi-au trebuit poate ani si am nevoie de restul care vor urma ca sa percep cu mintea mea lipsita de lumina ce salasluieste in atatea altele ca acest putin e tot ce e drept sa cer , sa gasesc in mine acel cuvant impaciuitor , supraomenesc care sa aduca sens in haosul zilei de ieri , de azi si in probabila zi de maine . Sa-l scriu elegant , cu minile mele cautatoare de ceva de care sa-si agate intreg trupul , sa fie adapost pentru un suflet ratacitor si o minte oscilanta intr-o tacere deplina si intr-o galagie asurzitoare . Mi-e imposibil sa razbat in aceasta nefericita stare de asa zisa meditatie in care mi s-a oprit intreaga viata , fiind  asuprita de dorinte a caror implinire se pare ca nu o caut , a unor intrebari a caror raspunsuri nu le cunosc si mi-e intreaga fiinta straina de ea insasi . Nu cunosc persoana care sunt azi si mi-e frica sa intreb de cea de maine , la fel de strain fiind si acel unic cuvant ce ar putea sa ma ghideze spre atatea altele pe care as vrea sa le scriu , in incercarile mele constante dar insuficiente de a gasi pacea in aceasta arta in bratele careia as vrea sa fiu primita. Mintea mea cerceteaza cu disperare ale ei cotloane invelite in acel univers stiut numai de ea , intr-o incercare puerila de a gasi ceva ce sa pot spune despre mine , despre ce sper , despre aceste tristeti nedeslusite si fericiri incerte , despre azi si despre ce mi-ar placea pentru maine , trezindu-ma de fel imuna la orice gand productiv sau real , fiind strafulgerata de concluzii ce-mi pare prea putin corecte . 
Aspir spre o forma de credinta , de incredere , de fericire care poate sa-mi ofere acel simplu cuvant care-mi lipseste printre aceasta multitudine ce cu greu se desprinde de mine iar greutatea acestei neputinte de a exprima arta ce ma trezeste din cosmarul in care pare , uneori , adancita viata , este coplesitoare . Cuvintele altora cu greu ma mai pot consola acum , caci mie-mi lipsesc acelea pe care doar eu le-as putea spune vreodata , in unica mea viata pe care nu vreau sa o traiesc lipsindu-ma de unica mea alinare . Mi-e fiinta secatuita de aceasta tacere amara iar ochii nu-mi mai plang de mult , inima nu mai iubeste si mintea-mi rataceste haotic spre nicaieri , fiind incapabila sa se opreasca . Buzele mele nu rostesc cuvinte reale si viata mea pare captiva intr-o monotonie istovitoare a carei capat nu-l mai gasesc . Dorintele mele imi par marunte  iar in neasteptatele mele momente de singuratate , nu sper la oameni ce-ar putea sa o aline , fiindu-mi prea frica sa-mi asociez viata cu o alta , dorindu-mi doar un cuvant care sa exprime aceasta durere ce ma acopera uneori. Durerile-mi sunt tainuite , n-am dorinta sau puterea de a impartasi ceva  nici macar cu mine insami. Cui sa-i pot spune despre aceasta frica inexplicabila pe care n-am dreptul s-o simt si despre aceasta incercare a mea de a ma proteja de ceva a carui nume nu stiu sa-l dau .In ce fel as putea sa-mi exprim aceasta tacere sufleteasca ce se rasfrange peste tot ce insemn eu , cand ea nu este linistitoare , nici calma , nici blanda . 
Nu gasesc puterea sa ma zbat pentru mine , pentru nimic , fiind deci o scoica incolora pe fundul marii unde nu pot sa aud nici macar valurile mari si nu pot sa scriu niciun cuvant care sa aline , care sa exprime , care sa umple golul meu inexplicabil . Ce absenta mistuitoare de arta , de cuvant , de mine insami ..

Ascunsa

No comments:

Post a Comment

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu