Eu , fara sa fi tu

" I can't exactly describe how I feel , but it's not quite right . And it leaves me cold . " - F.Scott Fitzgerald

Tu ai fost bun in viata mea . Ai fost bucuria mea efemera si tristetea mea nemuritoare . Obisnuiam sa le simt atat de mult pe amandoua dar daca m-ai vedea acum , ai mai crede ca sunt eu , cea din totdeauna , ai crede ca sunt reala , ca apatia in care traiesc este cu adevarat noua mea infatisare ? Daca ar fi sa ma conduca viata din nou spre tine , asa avea oare curaj sa fiu cu tine asa , la intamplare ? Nu mai stiu cine sunt dar nici nu cred ca vreau sa aflu . Si mai mult , nu cred ca ai vrea sa afli tu . M-am sfiit candva de fata pe care ai cunoscut-o tu , dar ce mai simt despre fata pe care nu ai mai  recunoste-o acum ? N-as avea indrazneala sa-ti spun ca in ciuda eforturilor mele probabil insuficiente nu sunt nici pe departe mai buna , indiferent de ce inseamna asta .. Am vrut mereu , cu disperarea unui om mult prea dornic de a acapara pe cineva , sa fiu ceea ce iti trebuie tie iar cand n-am reusit , te-am invinuit . Apoi m-am invinuit pe mine iar in final , in oboseala mea de a incerca sa fiu , odata pentru totdeauna , suficient de buna pentru cineva , am inceput sa nu-mi mai doresc sa fiu nimic pentru mine insami . M-am uitat si m-am pierdut . Nu stiu care mi-e calea , dar tu pare ca ti-ai gasit-o pe a ta. Daca ai intelege vreodata ce fericire atat de straina mie m-a coplesit cand am vazut ceea ce esti tu si ce tristete muta cand am vazut ceea ce sunt eu.. Daca as avea vreodata in viata cuvinte sa-ti mai pot spune ceva , ti-as zice ca m-a durut . M-au durut , de fapt , multe , m-ai durut tu si cu siguranta in amintirea mea vei ramane , in fond , o rana vie . Acum nu ma mai doare nimic , nu ma doare , nu ma bucura , nu simt . Ma complac asa , intr-o stare de du-te-vino care ma relaxeaza . Sunt o persoana monotona , daca as fi altcineva , nu mi-ar placea de mine .
Sunt bine  fiindca  acum  nu te mai regret , nici pe tine , nici pe altii , nici macar pe mine . Regretul doare mai tare decat rana in sine iar eu sunt impasibila , ma simt ca un om pe care nimic nu-l mai poate atinge fiindca asa am ales , prefer o stare de surzenie completa  decat sa aud ceva ce ma poate face sa ma simt , chiar si pentru o secunda , nefericita .

Asa ca am crezut ca mi-am gasit pacea cand , dupa ce nopti si zile s-au scurs fara a mai putea masura nici macar timpul , am inteles ca sa ma gandesc la tine nu e decat , o parte din mine . Intre noi nu mai exista cuvinte care sa compenseze imensul gol pe care l-am simtit eu atunci si poate ca si tu . Nu-mi doresc cuvinte, imi doresc doar pace . Golul tau a fost umplut de o persoana potrivita pentru tine , o persoana care a avut ce ti-a trebuit si n-am sa neg ca mi-am dorit , mult prea mult , sa pot fi eu acea persoana . Dar poti sa schimbi legile vietii ? N-am sa pot sa schimb niciodata ce-am zis si cum am gandit si vor ramane cu mine si gandurile interminabile si dezamagirea si tot ce ai insemnat vreodata tu . Si poate ca nu o sa pleci niciodata . Dar nu vreau sa pleci , iti meriti locul in viata mea si mi-ar placea sa cred ca am fost si eu pentru tine , macar putin din ce-ai reusit sa fii tu , dar daca nu , este bine , tot as vrea sa ramai . Intr-un fel tu m-ai invatat sa cresc mare si datorita tie m-am impacat cu mine , am simtit pentru prima oara bucuria de a ma imprietenii cu ce se afla in interiorul meu,  o prietenie pe care nimic din exterior nu o poate egala . Am inteles ca in viata mea , cel mai mult voi avea parte de mine insami , de o persoana care nu va fi , de multe ori , ceea ce imi voi dori dar pe care trebuie sa o intaleg , fiindca cine o va face ,vreodata , in locul meu ?
Deci cum sa-ti spun , tu ai fost ce-a trebuit sa fi , un motiv sa zambesc , sa plang si sa scriu . Si uite-ma acum , dupa un an sau poate mai mult , cui ii mai pasa de notiunea asta abstracta numita timp, .. facand acelasi lucru .
Gandindu-ma la tine gasesc mereu ceva nou de spus sau poate doar scriu mereu , ca un om dement , despre aceeasi rana , dar cu alte cuvinte ? E ca si cum despre tine nu pot sa simt de doua ori la fel , tu te schimbi mereu in mintea mea , amintirea ta nu dispare , se transforma iar acum le vorbesc oamenilor despre o persoana pe care am cunoscut-o candva , cu bucuria unui om care a apucat sa simta un pic din ceva mai presus de el .. Nu ma mai doare acum , e bine .
Imi amintesc acum de tine fara remuscari sau teama , esti o lectie pe care o invat din ce in ce mai bine si nu stiu cum ar fi sa nu ma gandesc macar un pic din zi la numele tau . Ce-as fi fost eu acum , daca n-ai fi fost tu atunci ?
Dar sunt oare mai buna ? Blandetea mi-e acum o notiune straina iar cuvantul iubire mi-e teama sa-l rostesc . Sunt , oare , un om fericit ? Mi-am dorit toata viata sa fiu fericita gandindu-ma ca in viitor se va intampla , daca nu reuseam sa o simt in prezent . Aveam , pentru varsta asta , cu totul alte sperante , aspiram la cu totul alte sentimente dar viata nu m-a dus pe drumul " acela " si am invatat sa ma descurc asa , sa ma schimb , sa astept. Insa cine poate sa-ti promita vreodata ca viitorul va fi intotdeauna mai bun , cum poti sa stii ca acolo se afla , cu adevarat fericirea .. De ce nu poate sa existe o stare de indestulare si de tinerete acum , in prezent. De ce sunt asa , cum m-as descrie daca as putea .. poate doar amortita . As avea deci curaj sa-ti arat persoana care sunt azi ? Nu , pentru ca nu sunt nici pe departe ce speram sa fiu si simt ca , nici acum , n-as putea sa fiu ce-ai sperat tu candva de la mine .
Acum nu mai speri nimic deci de ce eu , o straina , as mai vrea sa-ti implinesc o asteptare mult prea veche pentru a mai conta .. ?  Adevarul e ca nu stiu , ca nu mai are rost . N-am cuvinte sa spun mai bine ce inseamna viata mea , n-o mai cunosc , mi-e frica . Poate asta e tot ce-as putea sa mai spun .. si iarta-ma , te rog , ca n-am nimic mai bun ca tine despre care sa scriu .. Dar daca n-ai fi existat vreodata tu , n-as putea sa creez nici macar o iluzie despre mine ..

Ascunsa