Un moment

" You have to be tougher. You have to learn the way to beat your path through , to make yourself felt , and make yourself nacessary. "    - Grace Coddington              

                                                                                                                          Obisnuiam sa fiu un om care plange mult si des . Ma simteam  ranita  deseori de lucruri minore care , acum , n-ar mai conta deloc  pentru ca timpul a trecut si poate ca nu a vindecat toate ranile pentru care am plans , dar m-a facut sa cred ca , intr-un fel sau altul , nu mai conteaza . Fiindca oamenii se schimba si dintre toti , cea mai schimbata sunt eu . Obisnuiam sa traiesc cu persoane fara de care nu concepeam nicio zi , iar acum , apasata de frustrarile mele personale pe care nu le mai pot controla uneori , ajung sa ii evit  toti oamenii care insemnau totul iar acum , inseamna prea putin .

Si imi pare rau . 

Imi pare rau ca vineri a trebuit sa ies din casa atunci cand am vazut ca nu va fi o zi reusita . Iar tu , veche prietena , mergeai in spatele meu . Nu m-ai strigat tu , m-a strigat iubitul tau , dragostea vietii tale , numeste-l cum vrei tu pentru ca nu ma intereseaza . M-am intors si v-am vazut , mi-as  fi dorit sa o iau pe alt drum , sa nu te vad , sa nu va vad . Adevarul e ca nu vreau sa te mai vad . 

Si eram atat de furioasa si faptul ca voi doi erati acolo , pe aceeasi alee cu mine , mi-a incetosat si ultima farama de calm pe care o mai simteam . Mi-as fi dorit ca macar , sa fi fost doar tu .. asa cum te stiam . 

Eu... sunt o persoana banala , relativ echilibrata . Nu-mi pierd cumpatul foarte des , sau poate ca da , nu mai stiu . Dar cand ma trezesc satula de simplitatea vietii mele si de insasi propria persoana , vreau doar sa fiu singura . Tu nu m-ai fi lasat sa fiu singura , pentru ca asa esti tu . 

Ai fost o prietena buna si vreau sa cred ca , in cateva momente din viata ta , si eu ti-am raspuns cu aceeasi iubire si bunatate . Nu stiu ce cuvinte as mai putea sa-ti  spun pentru ca , tind sa cred ca esti inca prea slaba pentru lumea asta . Asa sunt si eu , dar obisnuita cu esecuri personale , cu dezamagirea si poate cu mult prea repede aparuta nefericire , m-am invatat sa fiu ceea ce sunt azi asa ca , in fata mea , tu nu mai reprezinti decat o amintire . N-am sa pot sa-ti spun niciodata nimic pentru ca nu vreau sa te ranesc , chiar daca-mi iese , uneori , atat de bine . 

As fi vrut sa-ti spun , sa-ti explic ca amandoua suntem de vina , poate mai mult eu , poate deseori si tu ... dar la sfarsitul unei zile , unei saptamani , unei luni sau chiar mai mult , nu poti forta o prietenie , oricat de frumoasa a fost , nu poti forta un om iar daca poti , eu sunt mult prea amortita sa fortez ceva .. 

Noi doua nu mai vorbim iar mie imi e mai bine asa . Prefer sa tac cu lunile decat sa vorbesc zilnic fara a spune , de fapt , nimic . Recunosc ca pe tine nu te-am intrebat niciodata cum ti-e mai bine . In neputinta mea de a-ti spune ce simt de fapt , am preferat sa tac sperand ca ai sa intelegi tu , singura .

Ai inteles , dar mult prea putin . Stiu ca in incapatanarea ta exista o parte din tine care inca lupta pentru mine , pentru ce-am avut . N-am sa uit niciodata ca in viata mea plina de oameni care m-au lasat si pe care i-am lasat balta , tu ai fost altfel . N-am meritat de multe ori grija si bunatatea ta dar as vrea sa te gandesti ca nici tu , n-ai meritat-o , intotdeauna pe a mea . Iar asta m-a schimbat . Sunt o persoana schimbata , nu stiu daca ai vazut , daca m-ai vazut . Dar oricat ai putut sa vezi , imagineaza-ti ca e mult mai mult de atat . 

Cum sa-ti vorbesc , cum sa-ti spun toate gandurile astea care-mi trec prin cap si pe care , nu pot nici macar sa le scriu . Cum sa-ti spun ca ma deranjeaza , intr-un cuvant , tot si ca cel mai mult ma deranjeaza relatia pe care o ai , de fapt , relatiile voastre , ale tuturor .

Sunteti atat de orbiti si acaparati unul de celalalt incat nu vedeti cat v-ati schimbat , nu vedeti cat de mult nu mai iubiti pe altii , pe voi insiva si , cumva , pe mine . 

Eu sunt un om singur si niciodata n-am crezut ca asta ma va face , candva , fericita . Oroarea mea fata de ce aveti voi nu vine nici din frustrare , nici din invidie , vine doar din lucrurile pe care voi nu le-ati observat fiindca sunteti mult prea ocupati sa observati doar ce e in fata voastra si nimic din alte parti . 

Dar eu vad , va vad pe toti si ma vad pe mine iar eu nu mai stau , deloc , pe langa voi . Sunt atat de departe incat nu va mai pot vedea si nu imi pare deloc rau , viata mea e mai buna asa .

Poate intr-o zi voi intelege si eu , vei intelege si tu .

Vei intelege de ce atunci, pe alee , n-am putut sa-ti spun motivul furiei mele , nici eu nu stiam macar care e . Sunt prea multe lucruri pe care nu mi le-am mai spus nici macar mie asa ca te rog , nu ma mai intreba pentru nu imi plac intrebarile , in special cele la care nu stiu sa raspund .

Asa ca nu ma intreba ce am , ce sunt , ce vreau , ce simt , ce ma doare si ce ma bucura ... nu ma intreba nici macar ce fac fiindca nu ma vei crede cand iti voi spune ca , nu stiu .

Poate vei intelege de ce n-am putut nici macar sa ma uit la voi , de ce a trebuit sa intorc spatele si sa merg mai repede , prefacandu-ma ca n-am fost niciodata atat de apropiate , pentru ca nu puteam , nu puteam sa stau sau sa gandesc ca ar trebui sa raman , sa nu te ranesc.

Sper totusi ca n-am facut-o , sper ca te-ai simtit bine spunandu-mi sa ma uit la mine inainte sa ii critic pe altii , sper ca ai spus-o cu durere sau poate chiar cu ura fiindca am inceput sa cred ca uneori trebuie sa lasam liber tot raul din noi ca sa facem loc binelui , oricare ar fi el .

Eu te inteleg dar nu pot decat sa ma inteleg si pe mine pentru ca sunt cu persoana asta numita "eu" in fiecare zi  si n-am cum altfel . N-am cum sa stau . 

Stiu ca poate vrei , stiu ca pierd ceva si sper ca a venit ziua in care ti-ai dat seama ca nu putem sa fim pentru totdeauna .

Ai fost un moment , la fel cum am fost si eu . Ai fost ce trebuia si cand trebuia , ai fost ceva frumos despre care o sa-mi amintesc in zilele bune si in zilele rele , ai fost o vara intr-o viata oprita in anotimpul rece . 

Daca iti e dor de mine , de timpurile alea , atunci lasa sa-ti fie dor si apoi accepta ca nu-ti mai este . Treci peste lucruri pentru ca nu avem mereu cale sa ne intoarcem , pentru ca n-am sa mai fiu niciodata cum eram . Nu putem sa retraim ce-am avut pentru ca eu nu mai sunt ce-am fost si fie ca stii sau nu , nici tu nu mai esti . Ceea ce suntem acum , deciziile noastre , felul in care ne traim fiecare zi nu mai este potrivit sa ni-l oferim una alteia . 

Nicio prietenie , iubire sau relatie nu merita pretul unei tristeti sau a unui sacrificiu nesfarsit . Pentru ca nici viata nu e nesfarsita asa ca ce nu-ti face bine trebuie alungat repede , fiindca repede trec si zilele .

Asa ca poate intr-o zi vei intelege de ce n-am putut sa stau si de ce n-am putut sa-ti spun ... pentru ca simt ca nu mai stiu cum si ca , dupa cum vezi , nu mai am ce . 

Imi pare rau ca n-am fost " pentru totdeauna " doar ca incep sa cred ca aceasta vesnicie nu exista iar daca exista , nu sunt eu persoana care sa o poata atinge ... Sunt pur si simplu un moment , un val , o clipa . 

Ascunsa