Valurile noastre

Ma intreb cum sunt vietile celorlalti , uneori bune , uneori rele . Cati oameni plang in acelasi timp cu mine din cu totul alte motive , cati rad si cati stau asa cum stau eu , indiferenti la orice emotie umana , gandindu-se la astfel de lucruri si la cum ar arata plecarea...
Plecare mea , dintr-o casa in care nu ma mai simt fericita , dintr-o viata care nu ma mai multumeste , dintr-un loc din care nu mai simt ca apartin ... Cum ar fi sa existe un inceput pentru toate , sa-mi sterg urma si sa cunosc toti acei oameni care plang si rad in acelasi timp cu mine . Cum ar fi sa incep o viata noua si sa descopar cat de incontrolabile si nebune imi sunt visele , sperantele , iluziile .
Ma intreb cum arata acum vietile celor pe care i-am cunoscut candva dar al caror drum s-a separat de al meu , ma intreb ce mai faci tu , vechi prieten .
Esti fericit , stiu ca esti , ce bine ca esti ! Ce fericire coplesitoare s-a napustit asupra mea cand am vorbit cu tine , acum o luna si sase zile , in acea zi de 13 .
Era ziua ta si s-au intamplat atatea in mine in timpul scurtei noastre conversatii incat n-am putut sa-mi adun gandurile si simtamintele in litere ... N-am avut curaj , rabdare si putere sa scriu despre tine , despre fericirea ta , pe care o meriti , pe care ti-am dorit-o in toti acesti ani dar pe care n-am putut sa ti-o ofer ! 
Mi-ar fi placut sa-mi spui mai mult  , sa-mi vorbesti despre multe alte lucruri ce s-au schimbat in tine , in viata ta . Cat de multe s-au intamplat in cele 9 luni in care nu am  vorbit ? Ai uitat de mine , de prietenia noastra ... Ce faci acum , oare ?
In fata mea este o poza cu tine si ea , motivul fericirii tale . Nu stiu ce-as putea spune .. ei ii sclipesc ochii iar ai tai par atat de impacati , de linistiti . Ti s-au linistit gandurile , poti sa adormi acum fericit , gandindu-te ca a doua zi cand te vei trezi , vei fi tot asa ? Ai uitat cu adevar de mine , valurile inimii tale sunt acum lipite de tarmul care e ea si nicio alta furtuna nu te mai dezlipeste ? Nu stiu ce-as putea sa-ti spun sau de ce scriu acum despre tine , despre asta , fara sa simt cu adevarat mare lucru.. dar te rog , in gand , sa te tii strans de ceea ce ai acum , sa nu mai fi niciodata asa cum erai cand te-am cunoscut eu , plin de durere , sa fi asa cum mi-ai spus ca esti , " fericit " . Fericirea ta va mai potoli poate si valurile mele , ce se ridica intr-una , manioase , vijelioase .
 Daca noi doi am fi un ocean atunci tu ai fi apa de la malul linistit ,ce sclipeste in soare iar eu as fi furtuna nebuna de la celalalt , gata oricand sa ingroape tot , sa distruga tot , sa innece si sa plece .. 
Cine ar fi crezut ?

Ascunsa