:)

" I just hope that you miss me a little when I'm gone. "

 14 Decembrie

Si totusi inca sper ca acel ultimul lucru ma va salva . Imi e rusine ca nu ma mai pot salva singura , o mica parte din mine inca incearca , am trecut peste limita lucrurilor care pot fi acceptate insa decid sa nu ma opresc . Nu stiu ce nu ma lasa sa renunt , orgoliul , teama ? 

  15 Decembrie

Este inca la fel , simt ecoul din mine care-mi spune ca ceva nu merge , ca mai am putin . Putin pana cand ? 
De ce traiesti ? Nu stiu , fiindca dintr-o intamplare m-am nascut si din alta intamplare n-am murit . Nu stiu ce urmeaza sa fac .

 16 Decembrie

Simt lacrimile cum mi se scurg pe obraji , incerc sa  respir . Femeia spune sa lasam aerul sa patrunda in inima noastra si cand incerc sa fac asta , un val de durere imi traverseaza toata sira spinarii . 
" Nu pot plange aici  " imi spun . Dar nu ma pot opri . Ma gandesc la rimelul meu , ma gandesc ca tocmai azi am decis sa nu-l folosesc pe cel rezistent la apa . 

 17 Decembrie

Imi spui despre o fata si sunt ok cu asta . Simt intepaturi undeva in cutia toracica , dar nu-mi spun nimic , ignor totul ca si cum ar fi normal . Dar chiar este normal , nu-i asa ? 
Venirea sarbatorilor mi se pare o tragedie fiindca mie imi plac sarbatorile insa acum nu simt nimic , luminile , cadourile , ma lasa rece . Ce semn imi mai trebuie ca sa realizez ca interiorul meu este plin de lucruri care nu se mai vindeca ? 
Imi amintesc de masina care a franat zgomotos in fata mea pe trecerea de pietoni , nu mi-e teama cand ma gandesc ca acele secunde imi puteau fi fatale .

 18 Decembrie

Cel mai greu moment e cand realizezi ca uneori trebuie sa renunti . Sa-ti demonstrezi tie , odata pentru totdeauna , ca mai ai inca putin curaj . Putin curaj sa pleci . Nu stiam ca aceasta va fi ziua , stiam doar ca va veni . Ma gandeam ca nu sunt pregatita pentru asa ceva , dar cand voi fi ? Cate sanse sa mai dau , cat sa mai indur ? Cum poti sa fi vreodata pregatit sa traiesti cu gandul ca vei iesi din viata persoanei pe care o iubesti , pe care , Doamne , o iubesti asa mult . Cum sa iti anunti inima ca acesta e finalul , ca nu mai poti sta , ca esti nevoit sa pleci , ca nu vrei dar ca asta e situatia .
Sa-i spui inimii tale asta e ca si cum i-ai spune unui copil ca nu-si va mai vedea niciodata mama . Si daca inima te intreaba pentru cat timp , va trebui sa zici ca pentru toata viata , iar durata vietii , poate fi , daca ai ghinion , destul de lunga .
Sa nu mai vorbesti cu cineva niciodata , e destul de mult , dar mai greu e cand realizezi ca vei trai , de acum inainte , fiecare simpla zi cu o amintire mult prea dureroasa , si macar daca ar fi singura , dar nu e , caci durerea are intotdeauna companie . Vei trai tot restul vietii tale cu o amintire care te va face sa plangi , vei invata sa traiesti cu lipsa unei persoane fara de care este aproape imposibil sa zambesti . De ce ? Probabil fiindca Universul , Dumnezeu  , destinul sau insasi viata , nu te-a facut si pe tine norocos , norocos sa fi fericit. 

Ascunsa