" A broken heart is what changes people . "Oamenii pot fi deosebit de buni uneori , pot spune lucruri frumoase , un singur om poate trezi in tine dorinta incontrolabila de a trai , de a fi fericit si , de asemenea , un simplu om te poate face sa nu mai vrei sa fi ... nicaieri .
Este greu sa inveti sa traiesti fara sa fi influentat de oameni si , deseori , acest lucru necesita un pret prea mare , sa fi indiferent pare uneori mai usor , dar niciodata mai bine .
Cel mai durerors e cand esti mintit , cand fericirea ta se cladeste pe minciuni sau pe nesiguranta altor oameni si niciun castel nu rezista daca nu e cladit corect si prin multa munca inca de la inceput .
Adolescenta este perioada care modeleaza adultii de mai tarziu , pentru unii e bine dar pentru altii , larimile si durerea lasa urme adanci , mult prea adanci . Lasa neincredere , oboseala , tristete , pesimism si lacrimi.
Nu stiu inca pe ce se cladeste adultul ce voi deveni curand , dar nu ma pot lauda cu cea mai frumoasa viata . Pentru unele din durerile mele e vina mea , altele au fost din cauza oamenilor si nu stiu care dor mai tare . E greu sa te ierti cand e vina ta dar e greu sa traiesti cand e vina altuia .
Am scris greu aceste randuri pentru ca nu mai stiu cum e sa te deschizi , sa te descarci .
Adevarul e ca sunt obosita si satula , pentru ca putina fericire pe care am trait-o nu mi-a ajuns pentru a reface rani trecute si adanci iar acum , in timp ce apar altele noi , in timp ce lucrurile dor si oamenii se duc , in timp ce te vezi iar singur si neajutorat , se pierd mult prea multe lucruri pe care am incercat sa le mai pastrez in inima mea .
Imi lipsesc multi oameni si gandul ca in viitor imi vor lipsi si mai multi ma face sa-mi doresc sa raman singura , chiar nu stiu , am o gramada de spus dar imi e din ce in ce mai greu sa-mi gasesc cuvintele . Doare , doare ceea ce traiesc acum , dor lucrurile din trecut si un viitor care nu promite nimic ma ameninta . As vrea sa plec , sa dorm , sa pot sa nu mai simt .
Ascunsa
Îmi pare așa de rău...
ReplyDeleteE ok , Raisa..
DeleteBună. Sunt cineva pe care îl cunoști. M-am gândit mult zilele astea la tine, la cum ar fi să te găsesc, să apar la poarta ta și să îți spun: „Bună, eu sunt Alexandra, Ascunsa. Mai sunt nefericită?” Nu știu de ce aș vrea să îți spun asta. Mintea mea funcționează oricum ciudat zilele astea. Nu trebuie să-ți faci griji din cauza mea, nu sunt o persoană fizică din viața ta și nu îți vreau răul. Sunt un fel de Charlie, de mama lui Jenna, de anonim, de ascuns. Adună-te Alexandra. Fericirea e relativă și vine numai din interior. Ai greșit atâta timp pentru că ai așteptat ca ceva din afară să te facă fericită, o persoană, o faptă, care să-ți aducă zâmbetul pe buze. Suntem singuri pe lumea asta (termină cu plânsul!) și depinde doar de noi cum ne trăim viața, depinde doar de noi să ne facem inima și chipul să zâmbească. Suntem singurii pe care putem să ne bazăm. Exteriorul dezamăgește. Tu trebuie să trăiești după propriile așteptări și astfel nu te vei dezamăgi niciodată. Astfel vei reuși să îți ușurezi inima, să vezi din nou totul într-o lumină mai blândă. Adună-ți resturile, cioburile, calcă-ți tristețea în picioare și tinde spre o împlinire sufletească, pentru că doar așa poți ieși din marea întunecată în care înoți de când am dat peste blogul tău.
ReplyDeleteMultumesc pentru incurajari , dar sunt nelinistita . Cine esti ?
DeleteFrumos spus..
ReplyDeleteSi eu am avut perioade cand ma exteriorizam de prieteni doar pentru a evita ziua in care nu o sa-i mai am langa mine, pentu ca atat de repede cum vin, atat de repede se duc, iar cand se intampla asta, doare.
Dar, ma gandesc.. De ce sa nu traiesc clipa? De ce trebuie viitorul sa-mi acapareze prezentul? Conteaza ce e acum, nu? Dar si ce va fi conteaza la fel de mult..
Imi place mult blogul tau si ma bucur ca l-am descoperit.
DeletePupici!
Multumesc , ai dreptate cu ce ai spus mai sus.
Delete