:)

" Don't fuck with my feelings just because you're unsure of your own !!! " 

A trecut o vreme de cand nu am mai scris . Nu simt nevoia sa fac asta , credeam ca nu scriu deoarece sunt fericita dar adevarul e ca au fost momente cand m-am simtit rau , cand am plans si cand m-am simtit singura  si totusi nu am scris .
Ei bine , am scris , n-am scris , chiar nu mai conteaza in acest moment . Nu pot sa zic ca sunt nefericita intr-o masura colosala , am avut momente si mai proaste , insa lucrurile nu sunt nici asa cum am visat .
Este dureros sa vezi ca o persoana pe care candva ai iubit-o ajunge sa te umileasca , dar ce este si mai dureros este atunci cand , desi stii ca ai trecut peste , ca s-a sfarsit , aceasta persoana inca reuseste sa te faca sa te simti prost . Este acea frustrare ca purtarea cuiva care ajunge sa fie neinsemnat inca te afecteaza . Orgoliul ranit doare mai tare decat orice . La mine cel putin. 
Si , de asemenea , ceva si mai dureros este cand prietena ta cea mai buna devine prietena cu acel cineva despre care am spus mai sus , acel cineva a ajuns sa fie pentru mine cam singura fiinta pe care sunt aproape sigura ca o urasc . Stiu ca ura si rautatea este ceva gresit si nu aduce decat consecinte negative , stiu ca daca cineva a fost rau cu tine nu trebuie sa faci si tu la fel ci trebuie sa raspunzi cu dragoste si cu iertare . Cred ca am incercat sa fac asta si cred ca atunci cand voi mai gasi in mine energie si dorinta ca sa iert , voi incerca din nou , insa , in momentul de fata , mi-e scarba si cand imi amintesc numele lui . Acest " om " m-a jignit de multe ori intr-o masura pe care nimeni nu a mai facut-o pana acum si , spre rusinea mea , mi-as dori sa sufere enorm si mi-as dori sa vina un moment in viata lui in care sa se simta la fel cum m-am simtit eu in nenumaratele dati cand m-a facut sa ma urasc pe mine si faptul ca exist .

Singurul om pe care il urasc a devenit apropiat cu singura persoana pe care chiar o consider prieten , il urasc cu toata fiinta mea si totusi , nu am ce sa fac .
Pe de alta parte , " iubitul " meu este in 95 % din timp un ticalos fara inima si cu toate astea , datorita acelui 5 % inca raman cu el , datorita faptului ca sunt prea speriata sa-mi imaginez ca nu voi mai apartine de el , ca n-o sa mai stiu ce face , ca o sa dispara din viata mea , inca raman cu el.
Am in mine prea mult orgoliu ca sa ma chinui sa fac sa mearga ceva bine , sunt prea orgolioasa sa ma obosesc sa devin importanta in viata cuiva , prea orgolioasa sa imi fac noi prietenii si prea sictirita de viata sa ma astept la un viitor promitator .
Probabil ma voi desparti de prietenul meu pentru ca nu suport oamenii care au impresia ca voi fi acolo sa le accept mizeriile toata viata , caci chiar nu voi fi . Pentru mine , sa intorc spatele si sa plec deja a devenit o obisnuinta , durerea exista , dar am realizat ca eu sunt intr-adevar orgolioasa si ca nu-mi pasa cata iubire exista sau nu exista , niciodata nu-mi voi lasa orgoliul , pentru nimeni .
Ascunsa