Friday, 10 April 2015

Noapte de aprilie

" They told me it's bad for my heart , I told them it was already cold . " - Narrai
Nu m-am asteptat niciodata ca viata mea sa devina asa cum este acum , uitandu-ma in urma , asta este o parte din ceea ce visam cand eram copil . 
Muzica e la maxim asa ca atunci cand ies afara , abia mai pot sa aud linistea , iar ideea ca " iti sangereaza urechile " , pare pe bune .. Ma simt , intr-un fel inconfortabil , as vrea sa cant , ca majoritatea celor de acolo, odata cu cei ce ne privesc de sus , de pe scena , dar stiu prea putine versuri iar ei le canta prea bine si suntem cu totii intr-o transa .
In spatele meu , in stanga , in dreapta si in fata urla persoane versuri despre viata si imi pare rau ca nu am destul timp sa ii observ pe fiecare , sa-mi dau seama ce simt ei cand recita pe ritm lexeme nesfarsite , sau daca simt ceva ..sau daca eu simt ceva.
Si toate mainile sunt in aer intr-un du-te-vino continu si ma gandesc la ce senzatie au ei .. acolo sus pe scena , cand nici nu e nevoie sa mai cante fiindca totul glasurilor noastre ii acopera pe ei , cand vad miscarea continua a mainilor noastre si speranta din ochii nostri , ca parca ei sunt lumina in intunericul mult prea greu din mintea unor copii , caci in fond , ce suntem noi pentru ei , daca nu copii care au nevoie de o flacara pe drumul asta neclar si ce sunt ei , daca nu cei ce ascund lumina printre versuri ce trebuie ascultate cu inima , nu doar cu urechile . Se pleaca in fata noastra , dar noi ne plecam inimile in fata lor si glasurile noastre ii striga nesfarsit pe nume , ma dor palmele caci le-am apropiat prea mult si prea repede una de alta .. si sunt imbatata de aceasta senzatie , mi-a parut asa profunda ca parca deja am uitat-o , nu-mi mai amintesc , am fost acolo acum cateva ore sau acum cativa ani.....
De ce e viata asa nedreapta , scrijeleste pe inimi , in minte si uneori chiar pe trup tot ce-i mai greu de dus cu tine , tot ce te-a durut mai tare in existenta ta anosta dar ineaca in valul uitarii tot ce-ai trait mai frumos si mai profund .. si cum sa scriu acum , ce-am simtit atunci , cand parca totul e in ceata .. Cum sa reproduc gustul intepator de alcool cu lamaie , cand mi-a luat doar cateva secunde ca sa nu-l mai simt . Sa fie asta viata mea ? Mi-am dorit sa ajung aici si sunt recunoscatoare , dar nu sunt fericita . 
Sunt nemultumita ca par stearsa din peisaj cand toti ceilalti par incadrati , parca-s o umbra pe perete dar poate asa e firea mea . Poate am stat prea multi ani sub o aspra educatie , poate am citit carti si am preferat , poate , de prea multe ori , sa tac .. poate ca lor nu am ce sa le spun , poate ca ma pricep sa vorbesc cel mai bine  cu mine si uneori , nici mie nu mi-as mai spune nimic ... Sau poate ca asa sunt eu.. sau asa m-am invatat sa fiu . 
Dar cand am fost stransa de bratele unui strain , am simtit vesnica durere din mine cum se scurge .. am inchis ochii cateva secunde , dar stiu ca nu-mi permit mai mult , sau poate trebuia sa mai profit un pic . 
" De ce e viata in halul asta de nebuna  ? " Am trecut de cateva ori pe langa acest strain si nu cred ca m-a vazut vreodata , nu-mi imaginam si nici nu-mi doream sa vorbesc vreodata cu el , doar il urmaream cand imi aparea , de-a lungul timpului , intamplator in cale doar fiindca-mi parea ... interesant . 
Cativa ani mai tarziu , e in dreapta mea si se uita fix spre scena si e inalt incat crestetul meu e abia la cotul lui iar eu imi intind capul cat pot de mult sa pot sa-l cuprind cu privirea , nu cred ca ma vede de acolo de sus ... 
Si dintr-o data se uita la mine si zambeste , imi pare pentru prima oara de cand " il stiu  " , frumos si cu ochii albastri . Un pic mai tarziu facem cunostinta , dar eu stiam de atata vreme cum il cheama .. si chiar mai mult , dar continui jocul ..
Iar acum imi spun ca dintre toti oamenii din lume , nu m-as fi asteptat vreodata sa ma aflu in bratele lui .. si sa-i simt buzele si mainile calde si lungi . 
Viata e nebuna si n-are nimic de spus in apararea ei iar momentele ca astea trec .. ca toate momentele de altfel , diferenta este ca unele raman in ciuda timpului iar altele se spulbera incet in uitare , asa cum o sa ma uite si el pe mine  chiar acum si poate ca am sa uit si eu , dar as vrea sa-mi amintesc mereu imbratisarea . 
Aveam nevoie sa scriu . 

" Pentru familie las toate viciile , pentru voi fac toate sacrificiile . " - 09.04.2015

Ascunsa 

Wednesday, 1 April 2015

" I wish I could go back in life "

" Some nights I wish I could go back in life not to change shit , just to feel a couple things twice." - Drake 

Uneori , stau si respir adanc , ingrozita de un moment sau altul al vietii mele , in care am fost si n-as mai vrea sa ma intorc . Privesc la mine insami si-mi dau seama ca am fost , poate de prea multe ori , trista dar sunt si , poate un pic , mandra . Am trecut prin toate , uneori mai bine, uneori mai rau , am avut prieteni dar , in ciuda acestui lucru , seara ,  ma aveam doar pe mine . Ranile mi le-am vindecat singura , rugandu-ma la Dumnezeu sau rugandu-ma pe mine insami sa trezeasca puterea ce stiam ca zace in mine . Am avut poate nevoie de lacrimi insirate pe covor si pe foile pe care-mi scriam amarul , am avut nevoie uneori de somn si muzica iar alte ori , am avut nevoie sa fiu singura.
Privesc catre ce-a fost , ce-am trait , si ma cutremur . 
Daca as fi din nou acolo , poate ca as face altfel , poate ca as actiona in asa fel incat sa nu-mi mai imbatranesc inima cu trairi grele , dar cum sa-ti intelegi durerea daca n-o simti , intai , din plin ?
Nu stiu inca daca sunt ori mai resemnata , ori mai invatata . Invatata ca viata e grea , dar nu imposibila , invatata ca nu am nevoie sa-mi spuna nimeni cine sunt caci eu stiu mai bine , invatata ca e de preferabil sa nu-ti lasi inima sa simta daca nu esti pregatit sa inveti sa suporti durerea si resemnata in privinta oamenilor , caci in fond , cu totii suntem la fel de slabi si nesiguri , dar mai ales , egoisti . N-o sa se opreasca nimeni din drumul sau ce se departeaza de al tau , chiar daca stie ca-ti rupe inima . Nu e nevoie sa ai pretentii de la nimeni , niciodata fiindca vei fi , vesnic ,dezamagit si ce e mai important de atat e ca oamenii se schimba , chiar si cei mai buni prieteni . Oamenii se schimba si uneori , se uita , dar nu si durerea .
Am inteles lucruri .. dar imi lipsesc , atat de mult , altele .
Cel mai mult imi lipseste sa fiu din nou copil , sa fiu departe de tot ce-i gresit pe lume , sa cred inca in povesti si in existenta acelui timp infinit , sa nu stiu ca acolo , afara , oamenii poarta razboaie , cu ei insisi si unii cu altii si ca intr-o zi , voi intra si eu acolo fara sa ma intrebe nimeni daca sunt , sau nu , gata . Asa ca as da orice sa fiu copil , pe vremea cand nu-mi dadusem inima atatora ca sa o strice , in timpul in care eram intreaga sufleteste si cand nu simtam ca daca ma atinge cineva , ma prabusesc . Cand nu imi era frica de oameni , sau de iubire , cand lasam in inima mea sa intre valuri de lucruri si trairi , cand nu eram , ca acum , doar o imagine fragmentata. 
As da timpul inapoi sa ma duc din nou la bunica , sa ma ascund printre copaci si sa mananc paine calda de pe plita iar seara , inainte de culcare , sa stau afara in raceala serii , sa ma invaluie natura iar eu  sa privesc spre stele , sa incerc sa inteleg ce se ascunde in spatele lor . Cum se face ca am fost atat de putin fericita cand aveam atat de mult ...
M-as intoarce inapoi  doar sa simt din nou fericirea ce doar acei cativa care acum nu mai sunt in viata mea , au reusit sa mi-o dea . Sa fim din nou impreuna , sa fim iar in vremea in care nu stiam ce rau ne vom face unii altora , cate vorbe grele ne vom spune si ce rani ne vom lasa , fara sa stim ca aveam sa iesim din acele zile si vom ajunge in acest prezent , cand suntem doar straini ce ne mai amintim , uneori , unii de altii .
As vrea sa ma intorc in zilele frumoase de vara , cand stateam sub stele si-as mai vrea , sa simt de un infinit de ori , momentele mele de pace . As vrea sa ma indragostesc din nou pentru prima oara , chiar daca acum , cuvantul dragoste , ma sperie.
Si mi-as mai dori sa pot scrie din nou mai mult si mai sincer , sa-mi para a mea viata , mai usoara .
Ascunsa

Saturday, 21 March 2015

A mea , vesnica , mare



Fi-mi iubita si prapadeste-te in bratele mele melancolice si dornice de a ta sinceritate albastra ... Lasa-ma sa fiu un val de-al tau , sa ma porti cu tine vesnic peste tot , sa ma abandonezi pe maluri inghetate de pasii visatorilor si sa ma iei inapoi in inima ta tainica .
Sinceritatea ta mi-ar face ochii sa planga in incolore minciuni ce nu vor face diferenta in adancul tau albastru , esti ca o femeie pura si suparata . Esti neatinsa si sincera , in galagiosul oras doar tu indraznesti sa urli in liniste in timp ce noi ne afundam tot mai mult in a noastra nenorocita tacere .. suntem nenorociti si dintre toti nenorocitii indraznesc tocmai eu sa te absorb in ochii mei negrii , cu o egoista patima , caci te-as vrea doar pentru mine , dar limitata mea putinta nu te poate cuprinde . Ma doare sufletul sa ma uit la tine , caci nu te pot privi destul , as vrea sa te blochez pe retina si oriunde m-as uita , doar albastrul tau sa-l vad . Sa nu-mi mai fie dor de tine niciodata , sa nu ma mai raneasca alt chip in veci..
As veni sa-ti spun ale mele ganduri reci , dureri ce scrijelesc cu patima pe inima mea candva fina , as veni sa-ti spun ce ganduri ma asupresc si cum ma innabus in societatea murdara , in cotidianul colosal pe care as vrea sa-l inghiti , asa cum ma inghiti pe mine de fiecare data cand te vad . 
Esti asa frumoasa  ca parca Dumnezeu te-a cusut din lacrimile Lui , mi-ar placea sa existe un Dumnezeu ca sa-i pot multumi , intr-o zi , ca in ciuda alor mele nesfarsite melancolii , mi te-a dat pe tine , sa ma poti inghiti cu tot cu ele .
Sufar sincer in absenta ta , nu ti-as intoarce spatele niciodata , as sta fragila si singura la malul tau si nu as avea destule cuvinte sa scriu cat esti tu de mare , ce taine ascunde acel albastru sincer si in cate feluri as putea sa scriu despre tine .. 
Sunt fermecata de-o femeie fara chip si fara nume , te-as numi numai " a mea " , m-as ineca in bratele tale reci si tremurande , sa ma adapostesti in spuma ta alba , sa uit de tot ce e mai tragic .
Te-am iubit de prima data , te iubesc acum si toata viata am sa te iubesc , caci tu nu minti si astepti si-as vrea sa te pun intr-o sticla , sa te iau cu mine peste tot , sa deschid dopul ca sa-mi umplu trupul necajit de mirosul tau sarat si inima de galagioasa ta chemare , sunt , ireversibil indragostita si moraliceste aiurita .. Vorbesc cu marea.

Ascunsa

Wednesday, 18 March 2015

Ataraxie

" Tu ramai , la toate , rece . " - Mihai Eminescu 

Unii oameni nu sunt facuti sa detina o inima .Presupun ca viata nu tine cont de dorintele noastre , sau cel putin , nu de ale mele .
Am trecut prin destule si credeam ca voi fi bine indiferent de ce mi se va intampla de acum , am devenit ce-i drept , relativ impasibila . Pana la un punct .
M-ai mintit si nu stiu de ce scriu aici ca si cum ti-as spune tie , poate din frustrare , dar mi-e scarba de blog-ul asta la fel de tare cum imi e de toti oamenii despre care am scris vreodata .. N-am mai simtit asta inainte ,  , am fost ranita dar voi erati parti din mine si mi se pare normal sa va acord aici un loc , doar al vostru ,dar acum nu-i nimic .
Cand deschid blog-ul asta , mi-e groaza . Si de data asta , nu de mine , poate doar putin . Ci de voi . M-ati schimbat , m-ati ranit , m-am urat si m-a durut fiecare secunda si azi , desi m-am obisnuit cu absenta asta veche , inca ma doare . Eram idiferenta si rece asupra oricarui lucru ce continua sa ma loveasca ... mai putin la minciuna asta .
Am plans .
Dar ceva s-a schimbat , fiindca puteam sa ma opresc , eram destul de puternica sa nu plang , dar m-am lasat in voia durerii , asa ca m-am asezat umilita pe covor , cum obisnuiam sa fac , si am plans .
Am plans pana am adormit si din toata durerea asta , mi-a facut placere , totusi , sa plang . Adunasem prea multe si am avut nevoie de un motiv puternic sa pot sa imi demonstrez mie insami ca tot slaba si proasta sunt. Asa ca m-am descarcat pana am adormit , ca sa ma pot trezi si sa plang iar si iar si iar . Am terminat acum , cu plansul , cu tine .
Simte-te mandru , ai castigat increderea mea , m-ai facut sa imi pacalesc inima deja fragila ca s-a ivit " speranta " dupa care urla toti , ca esti special si diferit si bun . Dar nu esti , probabil nimic din toate astea si poate ca nici eu nu sunt , dar macar eu nu mint si nu promit .
E in regula , imi doresc sa se termine totul aici , oboseala , speranta , tristete , oboseala din nou.Am terminat.
Nu mai pot si nu mai vreau sa ma simt asa din nou , nu mai ai nevoie de mine , am inteles , dar nici eu n-am sa mai am , de nimeni . Am ajuns sa regret fiecare persoana care mi-a intrat in viata , caci la urma urmei , n-am amintiri frumoase acum si da-mi puterea sa plang , ca am prea multe motive .
Si zapada asta ... a venit chiar acum , chiar in ziua asta , 18 , special sa-mi tortureze mintea cu tot mai multe amintiri si as fi vrut doar sa ma bucur de fulgii mari , asa cum am facut mereu , pana acum .
Mi-ar placea sa scriu despre cat de nedrept , greu si trist imi pare totul , dar nu mai pot si nici nu mai regret asta , daca as putea sa-mi sterg amintirile la fel de repede cum as putea sa-mi sterg blog-ul , n-as ezita.
Imi doresc de acum inainte singuratate si carti si orice imi va face mintea sa UITE , macar cateva clipe , tot . Nu mai vreau si nu mai pot , alti oameni ? Stati , toti , departe . Nu mai primesc pe nimeni.

Ascunsa

Tuesday, 17 March 2015

?





Sunt un dezastru , stii . Sunt zile in care nu pot sa ma adun , in care ma trezesc gandindu-ma la momente urate , in care nu stiu de unde sa incep si cu ce sa termin , zile in care mi-e teama sa iubesc . 
N-as putea sa-ti spun niciodata felul in care m-am simtit , imi e frica sa-ti arat cat sunt de slaba , sau cat am fost , imi e frica sa-ti spun ca daca as avea posibilitatea sa iubesc fara retineri , te-as iubi pe tine , dar nu mai pot , mi-e prea frica . 
Uneori as vrea sa plang si sa-ti spun de ce gresesc deseori , de ce simt nevoia sa fiu sufocanta , de ce am vesnica teama ca o sa pierd ceva , de ce sunt asa schimbatoare si cat de mult pot sa ma supar pentru lucruri inutile , de ce nu pot sa-mi cer scuze .. 
As vrea sa-ti spun ca am fost ranita , dar toti am fost nu-i asa ? As vrea sa-ti spun ca n-am nicio idee ce sa fac , vreau sa ma apropi de tine dar asta inseamna sa ma ranesti si , posibil , sa nu ma iubesti , adevarul e ca m-am saturat sa nu fiu iubita , vreau doar sa stiu ca cineva va fi acolo pentru mine cand nu voi merita , vreau sa stiu ca ma iubesti . Fiindca  sunt atat de nesigura incat n-as indrazni vreodata sa ma mai apropi de cineva care nu ma iubeste , am facut asta si am gresit , dar de unde sa stiu daca trebuie sa ma opresc acum , cat mai pot , sau sa am rabdare . As vrea sa-mi spui tu ce e mai bine , dar mi-ar fi frica ca s-ar putea sa-mi zici sa plec . 
Nu pot sa-ti spun nimic , nu ma recunosc in ceea ce scriu , ceea ce fac , tot ce-mi doresc e sa "fim" ceva dar mai mult de atat , imi doresc sa fiu fericita , nu am nicio idee cum sa fac asta . Nu pot sa scriu , sa iubesc , sa simt , sunt un dezastru , stiu .  

Ascunsa

Sunday, 15 March 2015

Tacere


"Writing is a form of therapy ; sometimes I wonder how all those who do not write , compose , or paint can manage to escape the madness , melancholia , the panic and fear which is inherent in a human situation. " -  Graham Greene 
M-am gandit doar ca e trist . Felul in care sunt oamenii , felul in care vorbim atat de putin despre lucrurile care conteaza atat de mult , daca esti ca mine , ajungi cumva sa nu mai vorbesti deloc , sa nu mai ai ce spune, sa vrei sa fii si sa nu poti . 
Suntem atat de tineri si plini de batranete , simt oboseala in trup si cu greu imi amintesc ceea ce sunt ... evit . Evit cand scriu , cand vorbesc , cand ma trezesc si cand ma culc la loc , e ca si cum as vrea sa tac pentru totdeauna . Aveam atatea sa spun si parca m-am ofilit , parca ceva in mine ar vrea sa vorbeasca si sa scrie , sa ajunga undeva , dar in aceasi timp mai pot doar sa ascult si cateodata , nici atat . Am impresia ca aud cuvinte pe care nu le mai pot intelege si parca sunt acoperita de un val care imi impiedica vederea , e atata schimbare pe care nu o pot asimila in timp ce totul pare exact la fel . 
Daca nu asa se simte batranetea , atunci cum ? O lunga si trista tacere pe care mi-e frica s-o deranjez .. nu mai pot scrie si mi-e teama sa ma gandesc ca acesta unica salvare a plecat de la mine si nu mai am nimic acum. 

...Iar aici se afla tot ce nu mai stiu  sa exprim...

Ascunsa

Friday, 13 March 2015

Anost

"I am a lover without a lover. I am lovely and lonely and I belongs deeply to myself. " - Warsan Shire 
Mi-am dorit sa scriu despre ceva ce inca nu cunosc , sa ma uit la mine si sa-mi amintesc cine sunt de fapt ,sau cine vreau sa fiu , dar n-am facut-o . 
Uneori esti prins intr-o monotonie apasatoare care nu te lasa nici sa mori , nici sa traiesti . N-ar trebui ca viata sa fie asa , se zice ca viata e scurta si ca trebuie traita , cand ai o zi rea , fa-o buna , gaseste-ti ocupatii care sa te incante , dar nu totul functioneaza chiar asa . Uneori , pur si simplu nu vrei sa faci nimic , poate doar sa dormi , daca ai noroc . Te duci la scoala , uneori razi , alteori nu , uneori iti pare interesant ceea ce inveti alteori ai prefera sa stai intins pe iarba si sa nu mai auzi nimic , apoi vii acasa , aceeasi atmosfera pe care ai lasat-o cand ai plecat.
Deci , de ce nu scriu ? De ce nu fac ceva ? De ce nu invat sa fac ceva ? Nu vreau sa vorbesc , sa aud sau sa ma misc , vreau sa dorm pentru totdeauna , si nu fiindca as fi trista , nu prea cred ca voi mai fi trista o vreme , sau poate ca sunt atat de trista incat nici nu mai realize ca sunt , dar in fond , am invatat prea bine sa nu-mi pese de ce e in jurul meu , sa nu mai plang , dar inca imi pasa de ce e in mine , sunt suparata si-ntrun conflict vesnic cu cineva numit eu . 
Nu stiu ce sa scriu .
Ascunsa

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu