contact vizual

" There is something about her eyes . Eyes don't breathe . I know that much . But hers looked breathless . " - Mary E. Pearson

Ma uitam la femeia asta fiindca parea blanda , parea in asa fel incat , daca i-as fi spus cel mai groaznic secret din lume , mi-ar fi zambit si l-ar fi pastrat . Asa ca m-am asezat in fata ei , fara sa ma gandesc cum sau de ce , o descriu acum gandindu-ma mai bine la ce-am crezut inainte sa o vad cu adevarat dar cert este ca  , nu mai stiu ... Cred ca lucrurile care ajung sa conteze intr-un fel sau altul vin pur si simplu , trupul tau se misca intr-o directie sau alta , fara a te intreba daca vrei cu adevarat sa mergi acolo , cand ceva te cheama , te duci , nu pui intrebari .

Asa ca m-am dus si m-am aszat in fata ei , fara sa stiu ce sa-i spun si ce sa fac . 

Ne-am uitat una la alta si mi-ar fi placut sa-mi vad ochii atunci , sa-mi dau seama daca simteam sau nu ceva , daca aratau sau nu altfel . Dar nu stiu cum erau ochii mei ... dar ai ei erau blanzi si patrunzatori ca si cum ma cunostea de mult , ca si cum ma astepta acasa.

- De ce iti e teama ?

Imi e teama de felul in care mi se strecoara viata printre degete , fara a o putea retine , uitandu-ma la ea , nemiscata , incremenita , stupefiata . Adevarul e ca mi-e teama si ma simt de parca mi-a fost teama toata viata de felul in care voi creste , cand eram mica imi era teama de cum va fi cand ma voi face mare , acum imi e teama ca n-o sa mai fiu niciodata mica si ca intr-o zi , o sa fiu chiar mai mare , imposibil de mare si ca adevarata viata ma va lovi din plin , fara sa stiu s-o primesc vesel , cu bratele deschise . 

Imi e frica ca n-o sa stiu , ca n-o sa ma stiu . Si ca o sa fiu asa ca toti ceilalti , un adult nefericit cu o slujba pe care nu o vrea , cu multe visuri pe care se preface ca nu le-a avut niciodata  si o gramada de cicatrici pe care nu le mai poate ascunde .

Si daca ma voi plimba pe strazi pusti , langa suflete reci si niciodata nu voi incalzi pe nimeni , nici macar pe mine . Daca nu voi avea in mine destula putere , destul curaj nu doar sa ajung acolo unde imi doresc , dar sa suport faptul ca poate , n-o sa fie asa . Mi-e frica ca nu ma voi bucura niciodata cu adevarat si ca , daca voi avea in mainile mele acea bucurie , nu voi stii ce sa fac cu ea . Imi e frica sa traiesc dar mai frica imi e ca n-o voi face , ca n-o fac . Ca nu voi intelege niciodata ce inseamna sa traiesti . Nu , nu imi e teama , sunt de-a dreptul infricosata , chinuita de ganduri obositoare , reci , coplestioare ...

Dar n-am putut sa spun nimic din toate astea , ci doar ca ...

- Nu mi-e teama .

- Atunci de ce ai retineri ?

- Pai nu am , nu stiu ...

- Stii ca esti minunata , nu-i asa ?

- Pai .. nu .

- Nu ? De ce ?

- ...

Si pe urma am zis-o , l-am zis , pe el , pe vis . Cel mai mare vis din toate cate am avut . Am zis-o poate din dorinta de a parea real , pentru altii dar mai ales pentru mine . Am zis-o fara sa stiu cum , de ce si cand . S-a intamplat fiindca poate acolo e inima mea , si departe de toata perdeaua de teama , inca mai palpaie dorinta .

Si nu-mi pare rau , pentru ca aceasta straina nu doar ca nu mi-ar fi putut face niciun rau , dar era bucuroasa si mi-a spus ca am nevoie de incredere si de bucurie . Mi-a spus ca poate nu toti vor gandi la fel ca mine , nu toti ma vor placea , nu toti vor intelege , dar eu trebuie sa ma multumesc cu faptul ca eu ii pot intelege pe ei . Si intr-un fel , a fost bine ..

Si mi-a mai spus ca inspiratia e mereu acolo , doar ca uneori n-o voi gasi si ca va aparea mereu , dupa primele cuvinte ...

Si apoi am plecat si nu cred ca o sa o mai vad vreodata dar stiu ca intr-un fel noi doua suntem la fel , doar ca la cativa ani de viata distanta , stiu ca acum mai e cineva care-mi cunoaste povestea si visul si poate ca , uneori va spera in liniste pentru mine , poate va veghea asupra mea , asteptand sa vada cum am invins , negresit , teama .