Anost.

Nu stiu daca sunt sau nu bine . Probabil ca da . Probabil ca nu .

Nu ma gandesc la nimic , daca m-as gandi , m-ar durea . Fiecare zi e la fel , nu-i nimic nou , nimic interesant . 

Ma trezesc la aceeasi ora , am in fiecare zi cel putin o materie care sa ma enerveze cumplit inca de dimineata , cu cate un test , cu niste profi de care chiar nu-mi arde , de fapt nu prea-mi mai arde de niciun fel de prof , nici macar de diriga.

Era ok la inceput , e draguta . Asta-i faza , e prea draguta . E draguta deci falsa . Se poarta de parca nu vede faptul ca unele lucruri sunt chiar aiurea , pune note aiurea si nu ma pune deloc la munca ca si profesoara , as vrea sa ma chinui mai mult sa invat , iar eu daca nu iau note mici nu invat . Povestea unui lenes .

In fine , trecand peste profesori prefacuti , cu zambetele lor tampe in momente nepotrivite iar cu altii morocanosi care in afara de cifre si alte chestii legate de materia lor nu mai stiu sa zica si altceva . Deci eu nu imi pot imagina ca acesti oameni ajung vreodata acasa si-si arunca pantofii in hol , sau ca plang sau ca rad sau ca stau in halat si fac omleta . Nu imi pot imagina ca acesti oameni au fost copii!

Mi se pare oribil sa ajungi un astfel de om , sa-si imagineze ceilalti despre tine ca toata viata ta ai fost doar profesor de chimie si ca asta este menirea ta iar ca altceva nu stii sa faci . Si cand vad ca unii au si verigheta ! Mi se pare absurd , cine s-ar casatori cu un om care nu zambeste niciodata in fata a douazeci si noua de elevi ! Care e atat de...pf.

Dar stati , nu e ca si cum colegii mei ar fi ceva mai buni , sau ca eu as fi buna . Sunt si eu la fel ca ei , o prefacuta si jumatate , stau in banca cu o fata pe care nici macar nu stiu daca o plac , ii ascult toate povestile doar pentru ca n-am altceva mai bun de facut si sunt zile in care ma enerveaza cumplit pana si apropierea scaunului ei de al meu . Dar continui sa tac si sa zambesc sarcastic.

Satula de liceul , satula de barfe si oameni despre care stiu mai multe desi ei nici macar nu ma cunosc , si  asta deseori fara sa vreau . Satula sa aflu ca ala s-a culcat cu celalalt , satula sa fiu obligat sa invat lucruri pe care nu vreau sa le stiu , satula sa fug si sa ma ... ascund .

Ma simt ca un robot , imi plac barfele pentru ca astfel se mai umple viata mea anosta . Stiu cum suna asta , dar e ok sa aflu barfe , pentru ca nu le voi duce niciodata mai departe si , desi e posibil sa fie adevarat ce aflu , nu voi judeca , sau nu voi incerca . Pentru ca unu, mi-e lene si doi, toti avem motive sa facem lucruri , toti facem greseli si doar Dumnezeu e in masura sa judece .

In fiecare dimineata pierd minute-n sir in fata sifonierului nestiind cu ce sa ma imbrac , minutele se transforma in ore , sunt in intarziere si arunc totul prin casa , pierd microbuzul , deseori merg pe jos .

Cine ar fi crezut ca fata baietoasa de acum cativa ani va ajunge o imitatie de domnisoara cocheta ?Aproape ca-mi vine sa rad.

 In general prind loc in microbuz , imi rezem capul de geam , ziua inchid ochii si las soarele sa ma bata asa , sa ma incalzeasca , pana ma frig obrajii , apoi seara , merg repede , in general sunt obosita , nu vreau sa ma intalnesc cu nimeni .

Stau cu capul rezemat de geam , aceleasi semafoare , acelasi drum , aceeasi casa . 

Sunt dezamagita de mine , de kg care se pun fara rusine , de notele care par sa scada doar pentru ca nu-s atenta , simt ca ma duc la vale . Atatia oameni pe care-i iubesc si cu care abia mai vorbesc pentru ca ei nu-si dau interesul iar pe mine nu ma mai lasa orgoliul . Atatea chestii de care incepe sa mi se faca scarba , chiar si de imaginea din oglinda .

Dar continui sa trec peste , ca si cum nimic nu se intampla , adevarul e ca sunt extrem de plictisita...dar daca n-as fi plictisita , as suferi , deci prefer asa.

Ascunsa